CURSUL 2 –

INTRODUCERE ÎN
DEONTOLOGIA
COMUNICĂRII

II. Elementele abordărilor deontologice

III. Codurile de conduită. Capitalul moral
 II. Efecte ale comunicării
 Abordarea problemelor legate de comunicare
interesează toate ramurile ştiinţei, dar buna
comunicare se aplică numai oamenilor trăind în
comunitate, „deoarece omul e menit din natură
pentru comunitatea politică”(Aristotel).
 În fond, comunicarea se înscrie în succesiunea:
cui comunicăm, ce comunicăm, dar mai ales,
cum comunicăm? Complexitatea relaţiilor dintre
oameni, dar şi ingeniozitatea fiinţei umane au
produs o multitudine de feluri de a comunica.
 Toate formele de comunicare sunt susceptibile
de unele abuzuri. În mod logic, comunicarea
produce efecte asupra oamenilor şi în mod
necesar (dar nu şi inevitabil), comportă un
aspect moral.
Efecte ale comunicării
 Din perspectiva moralei, oportunitatea şi
calitatea comunicării nu poate fi apreciată doar în
raport cu eficacitatea sa, ci trebuie evaluată atât
prin prisma unor criterii, principii şi norme etice,
cât şi din perspectiva cerinţelor deontologice ale
practicării comunicării.
 Aceleaşi raţionamente s-ar putea dezvolta pentru
idei, cauze, evenimente, atitudini şi
comportamente, unde succesiunea moralitate –
morală - etică - deontologie, pare să descrie un
ciclu.
 Cerinţa exercitării corecte a regulilor şi
îndatoririlor unei profesii decurge atât din
necesitatea prevenirii efectelor adverse
cauzate de abaterea de la acestea, cât şi din
necesitatea prevenirii riscului ştirbirii
reputaţiei unor profesii cu mare impact social.
 Deontologia nu se substituie justiţiei, dar poate furniza
elementele specifice legate de practicarea corectă a unor
profesii, ocupaţii, îndeletniciri, meserii.

 Legile sunt universale, în timp ce

deontologia se concentrează pe
conduita în exercitarea unei profesii;
 Legile au caracter imperativ, iar regulile
deontologice sunt precriptive,
orientative, indicative;
 Legile au ca obiect dreptatea rezultată
din drept, pe câtă vreme deontologia
urmăreşte corectitudinea acţiunilor
profesioniştilor dintr-un domeniu.
 Exemple de abateri de la
deontologie, dar care pot avea şi
efecte juridice
 Exemplul 1: cazul medicului care a
amputat unui pacient piciorul sănătos şi
nu pe cel afectat de boală.
 Exemplul 2: interferenţa politicului în
programele unor posturi, private sau
publice, în campania electorală (dar şi
ulterior).
 Exemplul 3: promisiunile făcute
profesorilor în guvernarea trecută fără
acoperire în bugetul actual.
 Exemplul 4: scandalul dublelor dosare
de anchetă din domeniul crimei
organizate.
 Cele două
probleme ale
Deontologiei

A doua, ţine de capacitatea

Prima - ţine de exercitarea profesională şi morală a
corectă a comunicatorilor de a
îndatoririlor profesionale, identifica şi de a atenţiona
deci de practicarea public asupra oricărei
unei profesii autorizate, situaţii de încălcare a
unde şi comunicarea normelor bunei
este obiect de studiu şi corectei conduite.
1. 2. ELEMENTELE ABORDĂRILOR DEONTOLOGICE

 Care ar fi cauzele cele mai

frecvente ale încălcării bunei
conduite în comunicare?
În principiu, deontologia apără
atât prestigiul social al unei
profesii, cât şi practicarea
corectă a unei profesii de o
serie de pericole.
 Corupţia,
Corupţia , ,
Corupţia,
Corupţia
nepotismul
nepotismul
şi şi
conflictul
conflictul
dede
Discriminarea
Discriminarea interese Invidia
Invidia
interese
şişi şişi
cenzura
cenzura lăcomia
lăcomia

Riscul
Riscul Duplicitatea , ,
profesional Duplicitatea
profesional trădarea
trădarea
şi şi
impostura şişi
impostura
spionajul
spionajul
PERICOLE
PERICOLE

Furtul
Furtul Şantajul
Şantajul
intelectual
intelectual şişi
şişi
şarlatania
şarlatania
plagiatul
plagiatul

Minciuna
Minciuna, ,
omisiunea
omisiunea Reaua
Reaua
şişi credinţă
credinţă
trădarea
trădarea
1. 2. ELEMENTELE
ABORDĂRILOR
DEONTOLOGICE
 Care sunt cele mai cunoscute mijloace de
restrângere a posibilităţii abuzurilor şi de
prevenire a abaterilor de la principiile
deontologice?
 Jurământul (de credinţă, pe Biblie, lui
Hippocrate, etc.
 Codurile etice
 Codurile deontologige
 Carta
 Care sunt elementele abordărilor deontologice?
Preocupările deontologice au apărut încă din
antichitate în legătură cu practicarea medicinei, dar
s-a extins treptat la toate activităţile care presupun
relaţii cu oamenii, unde practicarea unei activităţi
produce efecte asupra oamenilor.
Care sunt cele mai cunoscute mijloace de restrângere
a posibilităţii abuzurilor şi de prevenire a abaterilor de
la principiile deontologice?

CARTA

CODURI
ETICE

CODURI
DEONTOLOGICE

JURĂMÂNTUL DE CREDINŢĂ
 Care sunt elementele
abordărilor deontologice?

DE
 “Regulile morale ale artei de a vindeca”

Jurământul lui Hippocrate

Jur pe Appolo, medicul, pe Asklepios, pe Higeria şi pe Panacheia şi luând martori pe toţi
zeii şi pe zeiţele, mă angajez să duc la îndeplinire după puterile şi judecata mea, acest
jurământ şi angajament scris.
Jur să socotesc ca pe egalul părinţilor mei pe acela care m-a învăţat arta medicinei, să
împart cu el bunurile mele şi să asigur toate nevoile în caz de lipsă; să consider copiii lui
ca pe propriii mei fraţi şi dacă doresc să studieze această artă să îi învăţ fără înţelegere
scrisă şi fără plată, să împărtăşesc preceptele generale, lecţiile prin grai viu şi tot
respectul doctrinei copiilor mei, copiilor maestrului meu şi tuturor discipolilor care s-au
înrolat şi au depus jurământ să slujească legea medicală şi nu alta.
Voi dispune, după puterea şi judecata mea, ca regimul dietetic să fie servit în folosul
bolnavilor şi nu în dezavantajul sau spre răul lor. Şi nu voi da, oricine mi-ar cere acest
lucru, un drog ucigător şi nici nu voi lua iniţiativa să sugerez vreodată altceva.
De asemenea,
asemenea, nu voi da niciodată unei femei un pesar abortiv. Prin probitate şi prin
castitate îmi voi menţine curată viaţa şi profesiunea mea. Nu voi face talia la calculoşi,
lăsând această practică profesioniştilor. În orice casă va trebui să intru, voi merge acolo
numai spre binele bolnavilor, evitând orice stricăciune voluntară sau act de corupere şi cu
deosebire, orice raporturi venale, cu femei sau bărbaţi, fie ei oameni liberi sau sclavi.
Toate cele ce în decursul exerciţiului sau în afara exerciţiului artei mele, aş putea vedea
sau auzi, privind viaţa semenilor mei şi care nu trebuie divulgate, le voi ţine pentru mine,
socotind că toate acestea au dreptul la cel mai deplin secret.
Dacă voi îndeplini până la capăt acest jurământ şi îl voi onora tot timpul, să îmi fie permis
să mă bucur de toate plăcerile vieţii şi ale artei, cinstit fiind pentru totdeauna de către
oameni. Dar dacă voi viola şi voi deveni sperjur, să mi se întâmple tocmai contrariul.