DEONTOLOGIA

JURNALISTULUI

1. Presa: a patra putere în stat?

2. CODUL DEONTOLOGIC AL
JURNALISTULUI
1. Presa: a patra putere în stat?
 Ce este jurnalistul?
 Cine este jurnalistul?
 Cum este jurnalistul?
Jurnalistul sau gazetarul sau ziaristul din
România a devenit simbolul unei prese
(scrise, vorbite, video) justiţiare într-o
societate în care autoritatea s-a aflat
uneori în pierdere de viteză?
Este presa a patra putere în stat
sau este câinele de pază al puterii?

 jurnalist?

 gazetar?

 ziarist?
Ce tipuri de jurnalism se pot
practica?

pe domenii de activitate

pe domenii ale
comunicării
pe domenii ale presei
„Jurnaliştii buni din întreaga lume sunt cu toţii
de acord asupra rolului pe care îl au. Acesta
este mai presus de orice de a pune întrebări;
şi ulterior, pe această cale, de:
 A descoperi şi publica informaţii care să
înlocuiască zvonurile şi speculaţiile;
 A rezista sau a evada de sub controlul
guvernamental;
 A informa electoratul;
 A monitoriza acţiunea şi inacţiunea
guvernelor, a reprezentanţilor aleşi şi a
serviciilor publice;
 A linişti tulburările şi a tulbura liniştea,
oferind o voce celor care, în mod normal, nu
se pot face auziţi public;
 A oferi constant societăţii o oglindă,
reflectând virtuţile şi viciile sale şi
demistificând tabuurile;
 A se asigura că s-a făcut sau se va face
dreptate şi că vor fi întreprinse investigaţii
acolo unde nu există nici o asemenea
intenţie;
 A promova circulaţia liberă a ideilor, în
principal oferind o platformă pentru cei ce au
opinii diferite de cele ce prevalează în
societate”.
CODUL DEONTOLOGIC AL
JURNALISTULUI

 Codul deontologic al jurnalistului precizează

dintr-o perspectivă morală relaţia
jurnalistului cu sine, cu sursele de
informare, cu instituţia sa, cu publicul larg.
 Cu excepţia câtorva norme etice a căror
încălcare reprezintă în acelaşi timp şi un
delict de presă (calomnia, injuria, etc.)
sancţiunile nerespectării normelor etice
sunt de ordin moral.
 ziariştii
 Indiferent de ţară, ziariştii se manifestă în funcţie de
un cod deontologic propriu. În unele ţări, codul a fost
elaborat de sindicatul jurnaliştilor (Portugalia,
Finlanda) sau de cel al editorilor (Danemarca, Italia),
în alte ţări, codul deontologic a fost întocmit de
asociaţia editorilor Belgia, Grecia) sau de un Consiliu
de presă instituit de o anumită asociaţie (Germania).
 Pentru unii jurnalişti, etica profesională reprezintă un
cod de principii la care toată presa ar trebui să adere
sau cel puţin să se simtă vinovată dacă nu o face.
Pentru alţii, de regulă pentru cei care îşi fac meseria
în circumstanţe mai puţin riguroase, principiile
deontologice sunt irelevante; un subiect de dispută
pentru profesorii de jurnalism (David Randall ).
REGULILE
 Anumite reguli ale codului se referă la
jurnalişti: solidaritatea faţă de confraţi,
necesitatea de a nu se lăsa corupt sau
imperativul de a nu plagia.
 Alte reguli se referă la conducători: a nu
omite anumite informaţii sau a nu exagera
ştiri şi informaţii din motive diferite
(partizanat politic, reclama mascată,
influenţele unor grupuri de interese etc.).
“Declaraţiei îndatoririlor jurnaliştilor” la Congresul
Federaţiei Internaţionale a jurnaliştilor ţinut la Bordeaux
în 1954.

În temeiul declaraţiei menţionate, îndatoririle esenţiale ale

jurnaliştilor se manifestă atât în căutarea şi redactarea ştirilor, cât
şi în comentarea evenimentelor, dar şi în obligaţiile
jurnaliştilor:
 să respecte adevărul în virtutea dreptului publicului de a-l
cunoaşte;
 să apere libertatea informării, a comentariului şi a criticii;
 să publice doar informaţii ale căror surse sunt cunoscute;
 să nu suprime sau să omită informaţii esenţiale şi să nu falsifice
documente;
 eliminarea denaturărilor şi a cenzurii ştirilor, confidenţialitatea
surselor în virtutea secretului profesional,
 să evite plagiatul, calomnia, defăimarea, acuzaţiile nefonadate,
răspândirea de zvonuri;
 să refuze primirea oricărui fel de răsplată pentru publicarea/
suprimarea unei informaţii;
 rectificarea unei informaţii inexacte; etc..
 Obligaţii în modul de folosire
 a materialelor ilustratoare (fotografii, casete audio sau
video, etc.) fără solicitare explicită şi fără acordul
subiectului.
 dramatizarea excesivă sau provocarea emoţiei
colective, deşi frecvent folosite pentru că vând
produsul, sunt procedee imputate profesionistului
mass-media. Jurnaliştilor li se interzice să profite de
informaţiile confidenţiale înainte ca acestea să fie făcute
publice,
 li se interzice să deformeze realitatea din considerente
de reclamă. (jurnaliştii nu au voie să facă reclama
diverselor produse comerciale).
 menţionarea rasei, a culorii pielii, a religiei, a stării
civile sau a orientării sexuale, a handicapurilor fizice
este permisă numai acolo unde aceste informaţii sunt
relevante pentru materialul respectiv.
 În principiu, orice jurnalist demn de acest nume îşi
face o datorie din respectarea regulilor amintite.
 Recunoscând legile ţării unde profesează, jurnalistul nu
acceptă în plan profesional decât judecata colegilor săi,
excluzând orice intruziune guvernamentală, politică sau
presiunile unor grupuri de interese.
 Jurnalistul, spre deosebire de cetăţeanul obişnuit, are o
meserie plină de satisfacţii profesionale, dar se
confruntă şi cu multe riscuri (vezi ziariştii bătuţi,
victime colaterale, ostatici, etc.).
 Jurnalistul nu trebuie să datoreze loialitate nimănui; nici
vreunui partid politic, nici vreunei surse; nu trebuie să
slujească vreunui interes comercial sau necomercial ori
vreunei cauze particulare, fie ea cât de vrednică. Este
destul de dificil să practici un jurnalism echilibrat şi fără
asemenea conflicte de interese
Noua etică
 Motivaţia mai “lumească” care influenţează buna
conduită jurnalistică şi factorii esenţiali care
determină aceste principii etice şi modul în care
jurnalistul decide să le respecte sunt banii pe care îi
câştigă, concurenţa şi cultura ziarului la care lucrează.
 Noua etică statuează clar imperativul jurnalistului: el
trebuie să-şi servească numai ziarele şi cititorii
lor.
 Slujirea interesului publicului consumator de
informaţie presupune independenţa faţă de guvern şi
de partide politice. “Dacă vreţi să fiţi propagandişti,
mergeţi şi lucraţi în relaţii publice, guvern sau
politică”DR.
Regulile fundamentale ale profesării
jurnalismului
 adevăr, acurateţe, onestitate,
 fair-play,
 confidenţialitatea sursei,
 prezumţia de nevinovăţie,
 libertatea de informare, libertatea opiniei,
 dreptul la imagine,
 dreptul la viaţa privată,
 binele individual şi binele public.
CREZUL PROFESIONAL AL
JURNALISTULUI
 Un bun jurnalist nu va folosi niciodată poziţia sa de
profesionist în informare şi comunicare drept suport moral
pentru a calomnia, a aduce injurii subiecţilor, va evita
conflictul de interese, nu va avea o atitudine provocatoare
sau instigatoare, nu va folosi şantajul sau informaţia
intenţionat falsă, se va comporta dezinteresat de substratul
material al temei, nu va recurge la aducerea de ofense şi
nici la ultraj.
 Această tradiţie, cultivată mai mult într-o manieră didactică
şi nu ca practică jurnalistică, este pusă deseori în cauză
fiind asociată mai degrabă ipocriziei: “Mai există, de
asemenea, şi spectacolul perpetuu al principialilor breslei,
care încearcă să predea propria morală adepţilor libertini ai
presei populare. Ei au tot atâtea şanse de a avea vreun
impact ca şi cel care încearcă să propovăduiască abstinenţa
unui grup de marinari care au ajuns în port după şase luni
pe mare”.
În România
 Există trei coduri deontologice ale jurnaliştilor: Codul
deontologic al ziaristului din România, Codul
deontologic al al Societăţii Române de Radio şi codul
deontologic al ziaristului adoptat de Clubul Român de
Presă.. Cele trei coduri reflectă în fond aceleaşi idei.
Libertatea presei garantată de Constituţie implică
independenţa şi libertatea informării, a exprimării
ideilor şi a criticii audio, în scris, prin imagini sau prin
alte mijloace de comunicare în masă.
 În munca lor editorii şi ziariştii trebuie să fie conştienţi
de responsabilitatea faţă de public şi de obligaţia pe
care le-o dă prestigiul presei.
 Ei ar trebui să-şi asume în faţa publicului sarcinile
jurnalistice prin profesionalism fără să se lase dominaţi
de interesele personale sau de motivaţii străine
ocupaţiei lor.
EXIGENŢE
 Specializarea jurnaliştilor atât pe diferite domenii, cât şi pe diferite tipuri de
jurnalism (dosar de presă, scandal mediatic, investigaţie, dezvăluiri, ştire de
presă, eveniment, etc.) presupune alinierea la două exigenţe:
 Respectarea şi apărarea dreptului la informare;
 Respectarea şi apărarea unor drepturi individuale: dreptul la sănătate,
dreptul la demnitate, dreptul la viaţă privată, dreptul la un proces echitabil,
dreptul la exprimare prin mass-media, dreptul consumatorului, etc.

 În consecinţă, jurnalistul trebuie să prezinte realitatea echidistant, imparţial

şi exact. “Produsele” sale mediatice (articole, reportaje, anchete, interviuri,
etc.) trebuie să servească tuturor componentelor societăţii, chiar dacă
acestea nu coincid întotdeauna cu “ţinta” proiectată. Jurnalistul, ca
exponent al libertăţii de exprimare, este în acelaşi timp apărător al libertăţii
presei şi al libertăţii de exprimare a altora.
 Jurnalistul pare să fie atât personajul principal al culegerii, prelucrării şi
distribuirii informaţiilor, cât şi responsabilul transmiterii lor corecte şi
exacte. Dacă produsele sale conţin inexactităţi, sunt redactate neglijent,
aduc prejudicii imaginii şi reputaţiei subiecţilor, distorsionează realitatea fie
prin omisiune, fie prin manipulare tehnologică, atunci credibilitatea sa şi a
instituţiei unde profesează sunt puse la îndoială (efectele fiind de cele mai
multe ori de natură comercială şi financiară).