UNIVERSITATEA DE VEST TIMIŞOARA

FACULTATEA DE EDUCAŢIE FIZICĂ ŞI

SPORT
SECŢIA KINETOTERAPIE

EVALUAREA ŞI TRATAMENTUL
MERSULUI ÎN HEMIPAREZĂ

Coordonator:
Candidat:
 DEFINIŢIE

MERSUL este deprinderea motrică prin care se

realizează în mod obişnuit locomoţia corpului omenesc.
Mecanismul principal pe care se bazează mersul este mişcarea
alternativă şi constantă a celor două membre inferioare, care îşi
asumă pe rând funcţia de suport şi funcţia de propulsor. Acest
mecanism a fost denumit de Steindler „alternating bipedalism”,
iar de Oliver Holmes „o cădere continuă cu ridicare proprie
continuă (selfrecovery)”.
 DEFINIŢIE
Paralizia este abolirea mobilităţii active, iar prin
pareză numai diminuarea acesteia. Paraliziile sau parezele
pot să îmbrace forme variate : interesarea jumătăţii
corpului şi membrelor corespunzătoare cu abolirea
motilităţii active (hemplegie), interesarea jumătăţii
corpului şi memebrelor corespunzătoare cu diminuarea
motilităţii active (hemipareză), paralizia membrelor
inferioare (paraplegie, parapareză), paralizia unui membru
superior (monoplegia, monopareză brahială), paralizia
unui membru inferior (monoplegia crurală), şi paralizia
memebrelor superioare şi inferioare (tetraplegie,
tetrapareză). Cele mai frecvente dintre formele de paralizie
sau pareze sunt hemiplegia sau hemipareza de tip
piramidal (prin lezarea căii piramidale) şi în principiu
paraliziile sau parezele piramidale sunt mai exprimate
distal şi sunt localizate electiv interesând muşchii extensori
ai memebrelor superioare şi flexorii membrelor inferioare.
 MATERIAL ŞI METODĂ
Cercetarea s-a efectuat pe o perioadă de 1 an,
între aprilie 2005 – aprilie 2006, pe un lot de 8 pacienţi cu
diagnosticul de hemipareză post accident vascular cerebral,
dintre care 6 bărbaţi şi 2 femei. Studiul s-a desfăşurat la
Spitalul de BALNEOZIOTERAPIE şi RECUPERARE din
Timişoara şi Laboratorul de kinetoterapie şi biomecanica a
Facultăţii de Educaţie Fizică şi Sport din cadrul Universităţii
de Vest, Timişoara.
In cadrul studiului lotului meu de pacienţi am
urmărit mecanismul de producere al AVC-ului, diagnosticul
fiecărui bolnav, tipul tratamentului, vârsta, sexul, mediul de
provenienţă.
Caracteristicile individuale ale pacienţilor avuţi în
observaţie le voi prezenta în continuare :
 MATERIAL ŞI METODĂ
Nr. crt. Rural(
R)/
Nume/
Sex Vârsta Diagnostic Urban( Ocupaţia
Prenume
U)

1. P.D.L. F 54 Hemipareză dreaptă post U Pensionar

AVC ischemic

2. S.V. F 75 Hemipareză dreaptă R Pensionar

spastică post AVC
ischemic

3. P.I. M 70 Hemipareză dreaptă post R Pensionar

AVC ischemic sylvian
stâng

4. S.I. M 52 Hemipareză dreapta U Pensionar

post AVC ischemic

5. C.I. M 46 Hemipareză stângă post R Pensionar

microinfarct cerebral în
remisie

6. P.P. M 52 hemipareză stângă post R Pensionar

AVC vascular
hemoragic în nucleii
bazali emisfer drept

7. T.G. M 48 Hemipareză stângă post U Pensionar

AVC ischemic

8. S.E. M 72 Hemipareză stângă post U Pensionar

AVC ischemic
 MATERIAL ŞI METODĂ

Numele Tipul tratamentului

şi
prenumele Masoterapie KT HKT Electroterapie TO
Joasa, Electrostimulare
medie si Huffschmidt
inalta
frecventă
P.D.L. + + + - + -
S.V. + + + - + +
P.I. + + + - + +
S.I. + + + + + +
C.I. + + + - + -
P.P. + + + - + +
T.G. + + + + + +
S.E. + + + - + +
 MATERIAL ŞI METODĂ

Repartizarea pe Repartizarea pe Repartizarea după

grupe de vârstă sexe mediul de provenienţă

Grupe de vârsta Nr. Pacienti Sex Nr. Pacienti Mediu provenienta Nr. Pacienti
46-60 5 Masculin 6 Rural 4
60-75 3 Feminin 2 Urban 4

Evidentierea cazurilor de hemipareză Lotul pacientilor impartit pe sexe

in raport cu varsta
Mediul de provenienta al pacientilor
70

60
Mediu de provenienţă Nr. Pacienti
50 80%

40
70% Rural 4
60%
30
Urban
50% 4 75 % barbati
20 40% 25 % femei 50% 50%
30%
10
20%
0 10%
46-60 ani 60-75 ani 0%
procetaj 1
R U
pacienti
 MATERIAL ŞI METODĂ
Aspecte din programul de recuperare efectuat la pacienţii
aflaţi în studiu :

Fig. 1 Electroterapia Hufschmidt la membrul Fig. 2 Decontracturare a

superior stâng gambei
 MATERIAL ŞI METODĂ

Fig. 3 Streching pentru redoare de Fig. 4 Diagonală Kabat pe flexie cu

cot – diagonala Kabat contra rezistenţă

Fig. 5 Relaxarea musculaturii generale în Fig. 6 Streching pentru membrul

special a membrului inferior, a spatelui, a inferior
membrului superior
 MATERIAL ŞI METODĂ

Fig. 8 Diagonală Kabat pe extensie

membrul superior stâng

Fig. 7 Coborârea braţelor

contra rezistenţă

Fig. 9 Tripla flexie

 MATERIAL ŞI METODĂ

Fig. 10 Adducţia şi rotaţia internă a

membrului inferior stâng Fig. 11 Streching pentru partea interioară
a coapsei

Fig. 12 Activitatea la stepper Fig. 13 Pedalare la bicicletă

 Metode de măsurare şi evaluare
Măsurători antropometrice
1. Dimensiuni longitudinale :

Înalţime (statura sau talia)

se măsoară între vertex şi
planul plantelor.

Lungimea membrului inferior :

între punctul iliospinal – spina
iliacă antero- superioară (SIAS)
şi sfirion tibiale – marginea
inferioară a maleolei interne
 Metode de măsurare şi evaluare
2. Diametre (dimensiuni) transversale :

Diametrul biacromial între

punctele acromiale, cu
subiectul în poziţia stând şi
membrele superioare pe lângă
trunchi.

Diametrul bitrohanterian între

punctele trohanteriene, care
vor fi mai întâi evidenţiate ;
subiectul este în ortostatism, cu
călcâiele apropiate.
 Metode de măsurare şi evaluare
3. Greutatea : se masoară cu
ajutorul unui cântar.

4. Goniometrie : am determinat
amplitudinea mişcărilor active
şi pasive în articulaţia
tibiotarsiană atât la un
membru cât şi la celalalt.

5. Miotonometrie : se măsoară
tonusul muscular atât în stare
de relaxare cât şi în contracţie
 Metode de măsurare şi evaluare

Ca metodă de evaluare am efectuat

măsurarea mersului pacienţilor urmărind
următorii parametrii : lungimea pasului,
laţimea pasului şi unghiul pasului (α).
Respectivii parametrii au fost determinaţi la
începutul tratamentului şi la sfârşitul perioadei
de terapie.
 Metode de măsurare şi evaluare
Exemplu de caz cu măsurătorile efectuate la
începutul şi sfârşitul perioadei studiului :
Stadiul iniţial

Lărgimea pasului Lungimea pasului α

Drept Stâng Drept Stâng Drept Stâng
6,8 4,5 58,2 50,5 37 º 5º
6,8 8 37,5 37 30 º 4º
8,5 10,2 40 42 31 º 3º
8,3 9,2 43 38,5 48 º 7º
5,7 10,5 38,5 32 42 º 10 º

Stadiul final
Lărgimea pasului Lungimea pasului α
Drept Stâng Drept Stâng Drept Stâng
6 5 60 54 30 º 6º
6,2 6,5 55 40 28,5º 6,5º
6,5 6,9 58 45 21º 6º
6 7 62 44 25 º 7º
5,9 7,1 65 43,5 23,5º 8,5º
 REZULTATE ŞI DISCUŢII

Observaţiile obţinute pe baza studiului clinic al celor 8 pacienţi din punct de vedere
recuperator sunt :
- Recuperarea motorie reprezintă primul obiectiv. Ea este cu atât mai eficientă cu
cât începe mai precoce. Cele mai bune rezultate se obţin în primele săptămâni şi chiar în
primele luni.
- Obiectivele imediate ale reabilitării constau în obţinerea unei autoserviri
din partea bolnavului şi a posibilităţii de a merge neasistat.
- Recuperarea funcţională a mersului este poate cel mai important lucru
pentru hemiplegic, trasând o adevărată graniţă între pacientul imobilizat la pat,
predispus la complicaţii variate şi bolnavul care o dată ce a reuşit să umble îşi recapătă
optimismul, efectuând în continuare eforturile necesare reabilitării sale motorii.
- Kinetoterapia trebuie să urmărească progresiv posibilităţile de mişcare atât a
membrelor superioare cât şi a celor inferioare astfel încât să reducă edemul local şi
redorile articulare instalate.
- Obiectivul final este resocializarea bolnavului, revenirea în mediul familial
şi plasarea sa într-o activitate ori de câte ori este posibil acest lucru.
 REZULTATE ŞI DISCUŢII

În urma programului de recuperare 80% din pacienţii

avuţi în observaţie au evoluat favorabil, adică tratamentul a
dus la ameliorarea deficitului funcţional ( deficit funcţional,
mers, stabilitate). Kinetoterapia va combate contractura
musculară ce se dezvoltă prin imobilizări pasive, efectuându-
se manevre de întindere a segmentelor de membre şi
menţinerea unor posturi fiziologice ale membrului spastic,
corectându-se poziţiile spontane, adoptate de bolnav prin
spasticitatea piramidală.
 CONCLUZII
1. Efectuarea prezentei teme de cercetare ştiinţifică s-a impus ca o
necesitate obiectivă determinată de frecvenţa cazuisticii.
2. Putem afirma cu certitudine că tratamentul fizical-kinetic poate
influenţa evoluţia bolii ducând la o ameliorare a mersului, ameliorare
atât de necesară adaptării şi integrării normale în viaţa cotidiană şi
socio-profesională.
3. Restabilirea funcţiilor unui bolnav spastic depinde de întinderea
infarctului cerebral şi apariţia complicaţiilor, din diferite faze ale
convalescenţei sale.
4. Oricare ar fi gravitatea leziunii cerebrale, recuperarea
neuromotorie nu poate obţine, decât cu totul excepţional, o remisiune
completă a handicapului motor.
5. Hemipareticul trebuie să fie convins că ameliorarea deficitului său
motor poate fi posibilă, dacă nu total cel puţin parţial, participarea sa
necondiţionată reprezentănd condiţia primordială.
 CONCLUZII
6. Rezultatele sunt cu atât mai bune cu cât recuperarea se
instituie cât mai precoce, să înceapă din stadiul postacut, cât
mai devreme posibil, când pacientul este stabilizat medical.
7. Pe lângă instituirea precoce, programul kinetic trebuie
adaptat particularităţilor de vârstă, sex, vechime a afecţiunii,
prezenţa bolilor asociate şi a complicaţiilor ce pot apărea.
8. După învăţarea exerciţiilor de kinetoterapie într-un serviciu
de recuperare medicală sub stricta supraveghere a echipei
recuperatorii, pacienţii trebuie urmăriţi şi corectaţi la domiciliu.
9. Nu trebuie neglijat impactul psihologic al programului
recuperator care sporeşte încrederea în forţele proprii, dând o
motivaţie pozitivă efortului recuperator, bolnavii fiind
satisfăcuţi de progresele pe care le obţin.
10. Ca o concluzie finală, rezultatele cercetării mele mă
îndreptăţesc să afirm că tratamentul recuperator kinetoterapic
este indicat după AVC, având ca prim scop creşterea calităţii