ANATOMIE

CURS
 ANATOMIE
• ana tome: prin taiere

• Alte modalitati clasice (“macerarea si uscarea”

pentru oase), injectarea cu substante acrilice
(mulaje), etc sau moderne (CT, RMN cu
posibilitatea de reconstituire 3D)
medieval anatomy
The medieval notion of anatomy, c.1508. The findings of the Ancient Greek physician Galen, whose
studies were based on the dissection of animals, were the only source of anatomical knowledge until
1543. Andreas Vesalius then published his classic work De humani corporis fabrica which was based
on his own observation of human corpses. (Image © Billie Love)
 ANATOMIE
• EMBRIOLOGIE
• OSTEOLOGIE
• ARTROLOGIE
• MIOLOGIE
• NEUROLOGIE
• ANGIOLOGIE
• SPLANHNOLOGIE (viscerologie)
OSTEOLOGIE
SCHELETUL UMAN/
206 de oase
diferențe mici de la individ la
individ,
un schelet axial și scheletul
extremităților.
Scheletul axial: craniu, gât și
trunchi
Scheletul extremităților :
brațe. picioare ca și din
centura scapulară (humerală)
și pelviană (bazinului).
Dezvoltare completă: la vârsta
de 20 de ani.
 SCHELETUL UMAN
• Scheletul axial: col vertebrala 26
craniu 22
os hioid 1
coaste, stern 25

• Schelet extremitatilor : extrem sup 64

extrem inf 62

Oscioare auditive : 6
TOTAL: 206
LA OM: In cea mai mare parte (bolta
craniana...este superficiala) ENDOSCHELET
(protejat de muschi) spre deosebire de
nevertebrate inferioare precum INSECTELE la
care aspectul este de EXOSCHELET !!!
 OASELE
• un fel de "schela" care da forma generala si proporțiile
corpului omenesc.

• structura si modul de legatura a oaselor pentru a forma

scheletul corpului uman, reprezinta expresia adaptarii la

statiunea bipeda si locomotoare (in conditiile existentei

fortei gravitationale).
 OASELE
• Rezistenta mare la:
- presiune
- tractiune
- torsiune
 ROL
• determina forma corpului,
• impreuna cu articulatiile dintre ele, asigura suportul
partilor moi;
• participa la formarea cavitatilor de protectie a unor
organe (cutia craniana, canalul verteberal, cutia
toracica, bazinul );
• organe ale miscarii - participa la formarea articulatiilor
si servesc ca punct de insertie pentru muschi;
 ROL

• maduva rosie (din epifizele oaselor lungi,din

oasele late si scurte) are rol in hematopoeza;
• depozit de substante fosfocalcice, pe care
organismul le poate mobiliza la nevoie (ex.
sarcina).
 STRUCTURA
• este un tesut dinamic, in continua remodelare, pe
tot parcursul vietii.
• Structura particulara ce ii confera rezistenta si
consistenta necesara exercitarii functiei sale
mecanice.
• constituie un rezervor de calciu, magneziu, fosfor,
sodiu si alti ioni necesari pentru mentinerea
functiilor homeostatice.
• Scheletul osos este bogat vascularizat, primind
aproximativ 10% din debitul cardiac.
 STRUCTURA OSULUI
• Prin arhitectura sa, osul este adaptat functiei de a rezista la
presiune si tractiune, supunandu-se principiului "cu material
putin, maximum de rezistenta".

• La nivelul corpului oaselor lungi (diafiza) se remarca, in

centru, canalul central (Hawers), care contine tesut conjunctiv
si vase de sange si adaposteste maduva osoasa, rosie la fat
(formeaza hematii), galbena la adult (depozit de grasimi),
cenusie la batrani (fara functie).
 • Periost = membrana fibroasa care
STRUCTURA SI inveleste tot osul cu exceptia
PROPRIETATI FIZICE suparafetelor articulare/ prin el,
vasele sanguine pot ajunge la tesutul
dur al osului.
• Interiorul fiecaruia dintre oasele
lungi are o cavitate cilindrica plina cu
maduva si marginita de structura
bine vascularizata numita
membrana medulara.
 STRUCTURA OSULUI
• La locul de unire a diafizei cu epifiza, oasele
tinere prezinta cartilajul de crestere,
responsabil de cresterea in lungime a oaselor,
care inceteaza in jurul varstei de 20 de ani.

• Epifizele au in structura lor tesut spongios in

interior si tesut compact la periferie.
 STRUCTURA OSULUI
• Tesutul spongios este format din lamele
osoase care se intretaie si delimiteaza spatii
numite areole, pline cu maduva rosie.
Areolele sunt echivalentul canalului central
din diafiza oaselor lungi.

• Oasele scurte au la interior tesut spongios, cu

areole, iar la exterior tesut compact.
 REZISTENTA
• La intindere (tractiune)---forta comparabila cu
a FONTEI , la numai o treime din greutate./
forta de rupere: 15,5 tone (os) si 18 tone
(fonta)/ 0.00064516 m2
• La flexibilitate: mai aproape de otel!! (1/2)
• Testele de compresiune: siguranta mare la
incarcare cu greutate si la forte de impact prin
saritura.
 OASE LUNGI
• Corp ( diafiza) si 2 extremitati (epifize):

• Corpul (diafiza): cilindric, cu o cavitate centrala numita canal

medular; perete: tesut dens, compact mai gros in mijlocul
corpului subtiindu-se spre extremitati; in canalul medular exista
tesut spongios, mai putin in mijloc dar mai mult spre capete.
• Extremitatile sunt in general extinse pentru a se putea articula
si a permite suprafete mai largi pentru insertiile musculare. De
obicei se dezvolta din centrii de osificare separati numiti
epifize, si consta in tesut spongios inconjurat de un os compact
subtire.
 Dupa Parsons exista 3 grupe de epifize:

(1) Epifize de presiune, la capetele articulare ale oaselor

si transmitind “greutatea corpului din os in os;”

(2) Epifize de tractiune, asociate cu insertia muschilor

(3) Epifize atavistice, reprezentind parti ale scheletului,

care candva erau oase separate, dar care si-au
pierdut functia, “si apar ca osificari separate in prima
parte a vietii.”
 OASE LUNGI
• Canalul medular si spatiile cu tesut spongios
sunt umplute cu maduva osoasa.
• Oasele lungi nu sunt drepte dar curbate in
general in doua planuri, ceea ce creste
puterea osului
• Oasele din aceasta categorie sunt: clavicula,
humerus, radius, ulna, femur, tibia, fibula,
metacarpiene, metatarsienes, si falange.    
 OASE SCURTE
• Apar acolo unde scheletul trebuie sa fie
puternic si compact combinat cu nevoia de
miscari limitate ca in carpus si tarsus.
• Acestea constau in tesut spongios acoperit de
un strat de substanta compacta.
 Oase plate
• Oase extinse in placi largi, plate
• In zona in care cerinţa principală este fie extinsă din
necesitatea de protecţie sau furnizarea de suprafete
largi pentru fixare musculare
• Craniu, omoplat (scapula).
• două straturi subtiri de tesut compact închide între
ele o cantitate variabilă de ţesut spongios.
 Oase plate
-La oasele craniene, straturile de ţesut compact sunt familiar
cunoscut sub numele de tăblii ale craniului; cea externă este
groasă şi grea, cea interna este subtire, densă (tăblie vitroasă).
Ţesutul spongios dintre ele este numit diploë (în anumite
regiuni ale craniului, lipseste lasand spaţii umplute cu aer
(sinusuri aerice) între cele două tăblii.

- Oasele plate sunt: occipital, parietal, frontal, nazal, lacrimal,

vomer, scapula, os coxal, sternum, coaste, şi, după unii, rotula.
 OASE NEREGULATE
• Forma neregulata, nu pot fi grupate cu cele
descrise anterior
• Constau in tesut spongios inclus intr-un strat
subtire de os compact
• vertebre, sacrum, coccys, temporal, sfenoid,
etmoid, zigomatic, maxilla, mandibula,
palatine, conca nazala inferioara, hioid.
Tipui de oase: hum erus-os lung/ carpiene-oase scurte/
os parietal-os plat/ vertebra-os neregulat
 Suprafetele oaselor
• eminenţe şi depresiuni /

• eminenţe şi depresiuni de două tipuri: articulare şi

non-articulare.

eminenţe articulare: în capetele de humerus şi

femur şi de depresiuni articulare în cavitatea
glenoidă a omoplatului, şi acetabulul de osul iliac).
 eminenţe non-articulare sunt desemnate în funcţie de forma lor:
Una larga, aspră, inegala se numeste tuberozitatea, protuberanţă, sau
proces,
o proeminenţă mică si aspră: tubercul
una subţire, ascutita, eminenţa, spina,
o elevaţie îngusta, aspra, creasta, sau linie.
depresii non-articulare sunt, de asemenea, de formă variabilă, şi sunt
descrise ca fose, gropi, depresiuni, caneluri, brazde, fisuri, crestături, etc

Aceste eminenţe non-articulare şi depresiuni servesc să crească gradul de

suprafaţă pentru fixarea ligamentelor şi muşchii, şi, de obicei sunt bine
marcate în funcţie de musculatura a subiectului.

O perforare scurta este numit foramen, un pasaj mai lung un canal

 STRUCTURA SI PROPRIETATI FIZICE
• Una dintre cele mai dure structuri din corp

• Culoare: roz-alb la exterior si rosu la interior.

• 2 tipuri de tesut: dens in textura (ca fildesul) = tesut

compact/ celalalt are o structura reticulara/ tesut spongios.

• Tesutul compact este totdeauna plasat la exterior

• Cantitatea relativa a celor doua tesuturi variaza in diverse
oase sau la acelasi os in functie de necesitatile de forta sau
masa.
STRUCTURA SI PROPRIETATI FIZICE
 COLOANA VERTEBRALA
• Serpuitoare si flexibila
• Formata din oase numite vertebre.    
1   in numar de 33 ,

2 grupate dupa regiunea pe car o ocupa in cervicale (7),

thoracice(12), lombare(5), sacrale(5), si coccigiene(4);  
     
3 poate exista una suplimentara sau poate lipsi (variatii rare in
regiunea cervicala)    

4   Vertebrele din cele 3 regiuni superioare raman distincte pe tot

parcursul vietii – vertebre adevarate sau mobile; cele din regiunile sacrala
si coccigiana- vertebre false sau fixe (la adult sunt unite intre ele, formand
2 oase: sacrum si coccis).   
SACRU SI COCCIS
Cu exceptia primelor doua vertebre cervicale
vertebrele mobile au caracteristici comune/
caracteristica- o vertebra mijlocie toracica.
O vertebra • 2 parti esentiale — anterior,
corpul, si posterior , arcul
tipica... vertebral sau neural;
acestea inchid un foramen,
foramenul vertebral.
• Arcul vertebral consta dintr-
o pereche de pediculi si o
pereche de laminæ, si
prezinta sapte procese— 4
articulare, 2 transverse, si
O vertebra toracica tipica vazuta de sus
unul spinos.   
 

•  Cand vertebrele sunt

articulate una cu alta,
corpurile formeza un pilon
solid pentru suportul
capului si trunchiului
• Foramenele vertebrale constituie un canal
pentru protectia maduvei spinale (medulla
spinalis).

• Intre fiecare pereche de vertebre exista 2

deschideri (aperturi) foramene intervertebrale,
cate una de fiecare parte pentru transmisia
nervilor spinali si vaselor.
 Corpul (corpus vertebræ)
• cea mai mare parte a vertebrei/ aprox cilindric/
suprafetele superioara si inferioara sunt turtite
si aspre pentru a putea permite insertia
fibrocartilajelor.
• Suprafata anterioara prezinta cateva mici
deschideri pentru pasajul vaselor nutritive de
sange
• Posterior o singura (de obicei) apertura mare
pentru iesirea venelor din corpul vertebral.
• Pediculi (radices arci vertebræ) 2 procese scurte si
groase cu traseu posterior. Concavitatile aflate
deasupra si dedesubtul pediculilor sunt santuri
vertebrale (cand vertebrele sunt articulate-
foramene intervertebrale);

• Laminæ.—2 placi largi directionate posterior si

medial de pedicul care fuzioneaza pe linia mediana
inchizand posterior foramenul vertebral.
 PROCESELE
• Procesul spinos (processus spinosus) cu directie posterioara si
inferioara de la jonctiunea laminelor, si serveste insertiei
muschilor si ligamentelor.     

• Procesele articulare - 2 superioare si 2 inferioare, iau nastere

la nivelul jonctiunilor pediculilor cu laminele. Suprafetele
articulare sunt tapetate cu cartilaj hialin.   
 
• Transverse (processus transversi) - 2, servesc ca punct de
insertie pentru muschi si ligamente.
 • Corpul: tesut spongios
acoperit de un invelis subtire
STRUCTURA VERTEBREI de os compact; acesta este
perforat de numeroase
orificii, pentru trecerea
vaselor;
• Lamelele osoase subtiri ale
tesutului spongios sunt mai
pronuntate in linii
perpendiculare la sprafetele
superioara si inferioara ca
raspuns la preisunea mai
mare dezvoltata la acest
nivel.
 • Corp mai mic

• Proces spinos bifid

Vertebra cervicala
• procesele transverse
perforate de un foramen
transversarium, care in
primele 6 vertebre cerv
permite pasajul a. si v.
vertebrale si a plexului
nervos simpatic

• Portiunea anterioara a
fiecarui proces transvers=
omoloaga coastei din
regiunea toracica = proces
costal sau element
 ATLAS
• Prima vertebra cervicala, e
ATLAS/AXIS numita asa pentru ca suporta
“globul” capului.
• Nu are corp (fuzionat cu
vertebra urmatoare).
• Nu are proces spinos
• Are forma unui inel

AXIS
• Creaza un pivot pe care prima
vertebra ce transporta capul,
se roteste.
• Cea mai importanta
caracteristica este puternicul
proces odontoid ce ia nastere
anterior din corp.
VERTEBRA A 7-A CERVICALA • Un proces spinos
proeminent....vertebra prominens.
• Pe el se insera capatul inferior al
ligamentum nuchæ .
• Procesele transverse mari / uneori
radacina anterioara a lor atinge
dimensiuni mari si exista ca un os
separat, coasta cervicala.   
VERTEBRE TORACICE - Intermediare in dimensiuni intre cele
cervicale si lombare.

-- Cresc in dimensiuni de sus in jos.

--Caracteristic: prezenta pe partile

laterale ale corpurilor (tuturor
vertebrelor toracice) a unor fatete
pentru articularea cu capetele
coastelor si pe procesele transverse
(toate cu exceptia T11 si T12) pentru
articularea cu tuberculii costali.
 • Cele mai mari din regiunea
VERTEBRELE mobila a coloanei
LOMBARE vertebrale
• Caracteristic: absenta unui
foramen in procesul
transvers si absenta
fatetelor pe partile laterale
ale corpului  
 VERTEBRELE SACRATE SI • Constau intr-o perioada timpurie a
COCIGIENE vietii in 9 segmente separate care se
l
unesc la adult pentru a forma doua
oase (5 –sacru, 4 (3-5)---coccis)
•    1  Sacrum (os sacrum).—Os mare,
triunghiular, situat in portiunea
inferioara a coloanei si in portiunea
superioara si posterioara a cavitatii
pelvine unde se insera ca o pana intre
cele doua oase coxale;
- portiunea sa superioara se articuleaza
cu ultima vertebra lombara, apexul cu
coccisul.
• Este curbat pe el insusi formand un
unghi proeminent sacrovertebral cand
se articuleaza cu ultima vertebra
lombara; portiunea sa centrala se
proiecteaza posterior pentru a creste
capacitatea cavitatii pelvine.    
 Diferente la nivelul osului sacrum intre
barbat si femeie
La femeie
• este mai scurt si mai lat;
• Jumatatea inferioara formeaza un unghi mai mare cu cea
superioara; jumatatea superioara este aproape dreapta in timp
ce cea inferioara are o curba pronuntata
• Osul are o directie mai oblica in posterior;
• aceastea cresc marimea cavitatii pelvine si fac unghiul
sacrovertebral mai proeminent.

La barbat: curbura este distribuita mai egal pe toata lungimea

osului si este mai mare decat la femeie
Coccis (os coccygis) • De obicei format din 4 vertebre
rudimentare; (3-5)

• Segmentul superior este cel

mai mare si seamana cu o
vertebra sacrata

• Segmentele nu au pediculi,
laminæ, sau procese spinoase.
Ultimele trei segmente- de
obicei fuzionate

• Are baza si apex (pe el se

insera Sfincterul anal extern)