Sunteți pe pagina 1din 7

Tipuri de nutritie

Proiect realizat de :Mocan Bianca Elena


• Nutrtia sau hranirea este de 3 tipuri :autotrofa ,mixotrofa si heterotrofa.Fiecare
tip de hraniea are particularitaile sale .
• Exista fiinte care folosesc surse de hrana din cele mai diverse si transforma
substantele in diferite moduri .
• Nutritia autotrofa (in cazul organismelor care isi obtin substantele organice
sintetizandu-le din substante anorganice )
• Heterotrofa (in cazul organismelor care se hranesc cu substante organice gata
sintetizate )
• Mixotrofa ,care combina celelalte doua tipuri de hranire .
Nutritia autotrofa-exista doua tipuri de nutritive autotrofa :fotosintetizanta si
chimosintetizanta.Nutritia fotosintetizanta se realizeaza prin
fotosinteza.Fotosinteza este specifica plantelor si algelor verzi .Organismele
care se granesc prin fotosinteza prezinta pgmenti care absorb lumina .Cel mai
cunoscut pgment este clorofila (de culoare verde ) specifica plantelor si algelor
verzi
• Lumina este absorbită de către clorofila prezentă în frunze. Toate părţile
verzi ale plantelor conţin celule cu clorofilă: tulpina, frunzele, uneori chiar şi
rădăcina - la plantele a căror rădăcină este supraterană.
•  Procesul fotosintezei are loc în organite celulare specializate
denumite cloroplaste. Cloroplastele sunt specifice doar celulelor din
straturile superficiale ale plantelor. Când clorofila absoarbe lumina, ea
eliberează un electron, acest electron înmagazinează energia luminoasă
convertind-o în energie chimică, folosită la sintetizarea substanţelor
organice.
• Exista doua faze ale fotosintezei:faza de lumină, în
care are loc absorbţia luminii şi fotoliza apei şi faza de
întuneric în care se sintetizează substanţele organice. 
• Fotoliza apei reprezintă reacţia de descompunere a apei
în atomi componenţi, oxigenul este eliberat în
atmosferă, iar hidrogenul este folosit la sintetizarea
substanţelor organice.
• Reacţia fotosintezei: 6 CO2 + 6 H2O + lumină solară ->
C6H12O6 + 6 O2. C6H12O6 reprezintă glucoza, o glucidă
foarte răspândită.
• Astfel planta extrage din sol săruri minerale şi apă, din
atmosferă CO2 şi le transformă în substanţe organice
folosind energia luminii.
• Fotosinteza este procesul invers respiraţiei, ea
eliberează oxigen şi preia CO2, iar respiraţia preia
oxigen şi eliberează CO2.
• Nutritia heterotrofă este specifică animalelor, ciupercilor şi unor plante etc. Acest tip de hrănire este de două
tipuri: hrănire parazită şi saprofită.
• Hrănirea parazită este specifică organismelor care se hrănesc cu substanţe organice obţinute din organismele
vii.
• Organismele care utilizează acest tip de hrănire sunt majoritatea animalelor (nu vă gândiţi doar la paraziţi în
sensul  obişnuit al termenului, ci toate animalele care consumă alte organisme sau părţi ale acestora),
ciupercile parazite, precum şi unele plante parazite (torţelul, lupoaia, de exemplu).
• Hrănirea saprofită este specifică organismelor care se hrănesc cu substanţe organice obţinute din cadavre.
Organisme saprofite sunt râma (se hrăneşte cu humus format din resturi de plante şi organisme), precum şi
alţi viermi, ciupercile cu pălărie, mucegaiurile, precum şi unele insecte. Ele au o mare importanţă deoarece
descompun cadavrele şi asigură circuitul elementelor în natură.
• Hranirea mixotrofa
Hrănirea mixotrofă este un tip de hrănire care combină hrănirea autotrofă cu cea heterotrofă. Tipurile de
hrănire mixotrofă sunt semiparazitismul, hrănirea specifică plantelor carnivore şi simbiozele.

Organismele semiparazite se hrănesc prin fotosinteză, dar spre deosebire de alte plante care îşi extrag apa şi
sărurile minerale din sol, ele îşi extrag aceste substanţe din corpul altor plante prin rădăcini specializate în
acest scop, numite haustori. Un exemplu de organism semiparazit este vâscul.
Plantele carnivore se hrănesc atât prin fotosinteză, cât şi prin capturarea insectelor. Ele trăiesc de obicei în
soluri sărace în azot şi asigură necesarul acestui element prin consumul de insecte. Ele prezintă glande
digestive, care eliberează enzime care degradează corpul insectelor.
Simbiozele sunt asocieri între organisme care se ajută reciproc. Micorizele sunt un exemplu de simbioză între
rădăcinile unor plante (de obicei arbori) şi unele ciuperci.

Ciupercile ajută plantele în extragerea substanţelor minerale din sol, iar acestea transmit ciupercilor o parte din
seva elaborată. Rădăcinile cu nodozităţi ale leguminoaselor reprezintă un alt tip de simbioză. Rădăcinile
leguminoaselor prezintă nişte formaţiuni denumite nodozităţi în care trăiesc bacterii capabile să extragă azotul
necesar plantei din aer.
 

S-ar putea să vă placă și