Reptile

a)Şopârle şi şerpi

Prof. Pop Aurel

 Reptilele sunt o clasă
de vertebrate ovipare,
poichiloterme, cu corpul
acoperit de o piele
groasă, solzoasă, fără
picioare sau cu picioare
scurte, dispuse lateral,
şi cu inima tricamerală.
Doar câteva duc un
mod de viaţă acvatic sau
semiacvatic.
Se cunosc aproximativ
7000 de specii de reptile.
 Şopârla cenuşie (Lacerta
agilis), este răspândită în toate
zonele ţării.
Corpul este lung, până la 25
cm, şi acoperit cu o piele
cornoasă, îngroşata, ce
formează solzi mici şi o
protejează de uscăciune.
În perioada creşterii
năpârleşte
 Coada este lungă
şi ascuţită la vârf.
Capul este mic, de
formă triunghiulară,
turtit dorso- ventral.
Ochii sunt protejaţi
de o membrană
subţire, transparentă
şi de două pleoape.
Percep culorile
obiectelor.
Urechile sunt
lipsite de pavilioane.
Auzul este bine
dezvoltat, la fel şi
mirosul.
Pe vârful botului
are două nări.
 Pe maxilare şopârla are
numeroşi dinţi conici concrescuţi
cu maxilarul.
Limba este musculoasă, mobilă,
bifurcată la vârf şi poate fi uşor
proiectată în afară.
 Membrele sunt
scurte, aşezate pe
laturile corpului,
îndreptate lateral, dar
nu servesc la mers, ci
la agăţare de
asperităţile solului şi
căţărare.
Deplasarea se face
prin ondulaţiile
corpului, şopârlă
sprijinindu-se pe
membrele posterioare
şi pe coadă.
Şopârla se târăşte,
deci este un animal
târâtor.
 Şopârlă se hrăneşte cu insecte,
păianjeni şi rame.
Este totuşi animal insectivor.
Organele digestive sunt bine
dezvoltate.
Are tub digestiv şi glande
anexe.
Respiraţia este pulmonară.
Căile respiratorii sunt bine
diferenţiate.
Plămânii sunt ca nişte saci cu
pereţi cutaţi.
Lacerta viridis
Şarpele de casă
 Şarpele de
casă ajunge la
1,50- 2 m
lungime.
Pielea de
culoare
cenuşie, este
uscată, groasă,
cornoasa,
solzoasă şi
năpârleşte.
 Capul este oval.
Ochii au pleoapele unite, privirea
fixă şi nu clipesc.
Văzul este dezvoltat.
Urechile nu au pavilioane, iar
auzul şi mirosul sunt bine
dezvoltate.
Limba este lungă, bifurcată şi
serveşte la pipăit.
De o parte şi alta a capului are
două pete alb- gălbui, în formă de
semilună.
 Membrele lipsesc. Sunt animale
apode.
Locomoţia se face exclusiv prin
tarare, prin ondularea corpului.
Şopârlă şi şarpele sunt animale
târâtoare sau reptile.
Scheletul este alcătuit din multe
vertebre şi numeroase coaste.
Nu are stern şi cavitate
toracică.
Sistemul nervos este mai
evoluat ca la amfibieni. Encefalul
se măreşte.
 Şarpele se hrăneşte cu broaşte,
şoareci, şopârle şi insecte.
Înghite şi animale mai
voluminoase decât corpul sau
datorită ligamentului elastic, care
leagă cele două jumătăţi ale
mandibulei şi a osului pătrat.
În repaus acesta are poziţie
orizontală.
 Când şarpele se hrăneşte, osul
are poziţie verticală, mărind
cavitatea bucală.
Dinţii curbaţi spre interior reţin
prada.
Alunecarea hranei prin faringe
şi esofag se datorează elasticităţii
acestor organe, secreţiei de salivă şi
lipsei sternului.
Respiraţia, înmulţirea şi
temperatura corpului sunt ca la
şopârle.
La şerpi numai plămânul drept
este dezvoltat, datorită formei
cilindrice a corpului.
 Şerpii pot atinge dimensiuni
impresionante şi au culori diferite.
Se clasifica în şerpi:
neveninoşi (constrictori), ca
boa, pitonul ;
 Veninoşi : şarpele cu ochelari
(cobra indiană) Naja naja şi şarpele
cu clopoţei.
În ţara noastră singurul şarpe
veninos este viperă.
Şarpele cu
clopoţei
 Viperă are corpul scurt (0,75 m),
capul mai lat decât corpul, de
formă triunghiulară, cu o pată
neagră în zigzag care se întinde de-
a lungul corpului şi una în formă de
V pe cap.
Vânează noaptea.
Hrana preferată sunt şoarecii.
Pe maxilarul superior are 2 dinţi
(colţi veninoşi) străbătuţi de un
canal în legătură cu o glandă cu
venin.
 În repaus, dinţii sunt culcaţi pe
cerul gurii.
Când atacă, iau o poziţie
verticală şi prin ei se scurge veninul
cu care omoară prada.
Muşcătura ei este periculoasă
pentru om.
Veninul se numeşte viperina şi
este toxic.
Broasca ţestoasă şi
crocodilul
 Broasca ţestoasă de
uscat (Testudo hermani,
Testudo graeca) este
adaptată la mediul terestru.
Trăieşte în pădurile şi
regiunile de stepa din Oltenia,
banat şi Dobrogea.
 Se recunoaşte după
corpul ei scurt, acoperit
cu un ţesut format din
două părţi: carapacea,
la partea superioară,
bombata, de culoare
maroniu- roşcat şi
plastronul, la partea
inferioară, de culoare
deschisă.
Ele sunt unite pe
laturi, lăsând două
deschideri prin care
ies, la partea
anterioară, capul şi
membrele anterioare,
iar la partea
posterioară, membrele
posterioară şi coadă.
 Ţesutul este format din plăci
osoase bine sudate, acoperite
de plăci cornoase.
Coastele şi vertebrele sunt
concrescute cu carapacea.
Capul, gâtul, picioarele şi
coada sunt acoperite de o piele
solzoasă de culoare cenuşie.
Pe lângă organele de simţ,
asemanătoare cu ale şopârlei,
există două fălci învelite într-o
materie cornoasă ce formează
un fel de cioc, cu margini
tăioase şi fără dinţi.
 Sunt animale greoaie.
Care se deplasează încet din
cauza conformaţiei scheletului şi a
ţesutului.
Cele 4 membre sunt scurte,
aşezate lateral şi terminate cu
degete scurte, prevăzute cu
gheare.
Se hrăneşte cu ierburi, fructe,
insecte, melci şi viermi pe care le
taie cu marginea ciocului.
Respiraţia şi înmulţirea sunt ca
şi la şerpi şi şopârle.
 Broască ţestoasă de lac (Emys
orbicularis) trăieşte în lacuri, bălţi,
rareori pe uscat.
Este adapted secundar la viaţă
acvatică.
Se deosebeşte de broască
ţestoasă de uscat prin următoarele
caractere: este carnivoră,
carapacea este mai turtită, de
culoare negricioasă, asemănătoare
malului şi degetele sunt unite prin
membrana interdigitală.
 Caretul sau broască ţestoasă de
mare ajunge la 1-2 m lungime şi 200
kg.
Are carapacea mai puţin
bombata, cu plăci osoase mai puţin
sudate.
Picioarele sunt adevărate vâsle
care îi servesc la înot.
Înmulţirea se face prin ouă pe
care le depune în nisipul de pe
plajă.
Sunt vânate pentru carne,
grăsime şi ouă.
 Crocodilii sunt reptile mari, care
ajung la 10 m lungime.
Sunt adaptaţi secundar la viaţă
acvatică.
Crocodilul de Nil (Crocodylus
niloticus) ajunge la 6 m lungime.
Nările şi orificiile urechilor, se
închid în apă.
Văzul îl ajuta la depistarea
hranei.
Gură este largă, iar pe maxilare
se afla dinţi conici, inegali, fixaţi în
scobituri ale maxilarelor numite
alveole.
 Corpul este turtit dorso-
ventral, acoperit cu plăci cornoase,
dublate de plăci osoase, nesudate
între ele în regiunea dorsală,
Coada este lungă şi comprimată
lateral.
Are 5 degete libere la membrele
anterioare şi 4 degete unite prin
membrana la membrele posterioare.
Ele servesc la deplasarea în
apă şi pe uscat. Iese pe uscat
pentru a se odihni.
 Plămânii sunt mai dezvoltaţi
decât la amfibieni.
Crocodilul se hrăneşte cu
animale acvatice şi terestre.
Atacă şi omul.
Pentru prima oară în seria
animală inima are 4 camere: două
atrii, două ventricule, iar circulaţia
sângelui este dublă şi incompletă.
 Femelele depun ouă, protejate
de o membrană, în nisip sau gropi
săpate în pământul afânat.
Alţi crocodili:
aligatorii din America de Sud
şi Centrala,
gavialul de Gange din India,
caimanul din America de Sud
şi Centrală.
 •CARACTERE GENERALE
ALE REPTILELOR
– sunt mai bine adaptate la
viaţa terestră decât
amfibienii
– au piele solzoasă sau
acoperită cu plăci osoase
dublate de plăci cornoase.
– Sunt animale târâtoare.
– Respiraţia este pulmonară
– Înmulţirea se face prin ouă
care se clocesc singure la
soare, fecundaţia este
internă
– Temperatura corpului este
variabilă.
Sfârşit