* Prionii și patologia

prionică umană

Drept de autor
Realizat
de către studenții anului I,
facultatea Medicină, gr 1113,
Crudu Mihail
Godea Cristina
Goncearenco Iana

Coordonator științific:
Badan Liliana, lector universitar
*Prionii
Prioni - (engl: proteinaceous infectious particles - particule de proteine ​​
infectioase)
- o nouă clasă de agenţi infecţioşi
- origine pur proteică
- nu conţin acizi nucleici 
- cauzează boli grave ale SNC la om şi unele mamifere superioare.
- pot apărea sub 2 forme numite PrP-sen (sensitive) și PrP-res
(rezistente).

De regulă, proteinei prionice se caracterizează

structural prin starea de tranziție între α-spirale
și ​​β-structuri. Prionii sînt unicii agenti infectiosi 
multiplicarea cărora are loc fără participarea 
acizilor nucleici.
* Savanții nu cunosc încă funcția exactă a PrP-sen, dar există dovezi că ar
putea fi implicată în conexiunile neuronale, apoptoza celulelor
nervoase...

* Spre deosebire de alţi agenţi infecţioşi, prioni nu conţin material

genetic. Cu toate acestea, odată ce acestea infecteaza o
persoană, prioni se pot replica. 
* Datorită formei lor anormale,  proteinele PrP-res  au tendința de a se
alipi una alteia. În timp, moleculele PrP-res formează aglomerări,
lanțuri, numite "fibre amiloid".

*Prionii
* Fibrele amiloid sunt toxice pentru celule, 
în cele din urmă omorîndu-le.
* Celulele, numite astrocite, vin să “digere” 
neuronii morţi, lăsând găuri.. Fibrele de 
amiloid rămân.
* Caracteristicile unice pentru bolile 
spongiforme:
- Aglomerări de fibre amiloid 
(prea mici pentru a vedea in imagine)
- ”Găuri” în creier
- Un mare număr de astrocite

*Prionii
*Există trei modalităţi de declanșare a unei maladii
spongiforme prionice:

- Alimentație - carne sau ţesut 

infectat cu PrP-res

- O mutaţie a genei
codificatoare de PrP-sen

- Spontan

*Prionii
*Caracterele microbiologice
ale prionilor
1.    Fiind lipsiți de material genetic,
prionii sunt rezistenți la metodele
convenționale de sterilizare, cum sunt
radiațiile UV, tratamentele termice,
formolul, chiar și la radiațiile ionizante;

2.    Nu produc răspuns imun din partea

gazdei, determinând invariabil moartea
fără semne de infecție; singura reacție
documentată până în prezent este
astrocitoza (Fig. 1)
* Fig. 1. Imunohistochimia pentru GFAP
(Glial fibrillary acidic protein) r
elevă proliferare astrocitică reactivă
(Prusiner, 1998)
*Multiplicarea prionilor
- Realizată prin intermediul transformării prin contact
*Patologia umană prionică
*Boala Kuru
*Boala Creutzfeldt–Jakob sau CJD
*Fatal familial insomnia, FFI
* Boală descoperită pentru prima dată la începutul
secolului XX, care se întîlnește aproape exclusiv 
în zonele muntoase din Noua Guinee, printre
aborigenii tribului Fore.

* - Perioada de incubaţie poate dura pînă la

30 de ani.

* Caracteristici: în faza inițială – amețeli și oboseală, apoi dureri de cap,

convulsii, tremor tipic. Are loc degenerarea porogresivă a neuronilor SNC
și ca rezultat, pierderea controlului asupra mișcărilor musculare.

* Considerată incurabilă: timp de 9-12 luni – duce la deces.

* În 2009, savanții americani au făcut o descoperire neaşteptată, cum că

unii membri ai tribului Fore, datorită noului polimorfism a genei PRNP,
posedă imunitate ereditară față de Kuru.

*Boala Kuru
* Pentru cercetările în domeniul encefalopatiilor
spongiforme și mai ales studiilor efectuate
asupra maladiei Kuru, au fost decernați, în 1976,
cu premiul Nobel pentru Fiziologie
și Medicină pediatrul și virusologul american D.
Carleton Gajdusek și savantul Baruch S.Blumberg

Baruch S. Blumberg D. Carleton Gajdusek

* Boală distrofică progresivă a cortexului cerebral, ganglionilor bazali și
maduvei spinării. Este considerată una din cele
mai principale manifestări ale encefalopatiei spongiforme.
* Boala a fost descrisă pentru prima dată în 1920 de către Hans Creutzfeldt,
iar Alfons Jakob, în 1921, a identificat boala ca pseudoscleroză spastică
sau encefalopatie cu leziuni de țesut cerebral.
* Varietate:
- “spontană” (sCJD) – se manifesta sub formă de pierderi de memorie,
schimb rapid de dispoziție, incapacitatea de a realiza funțiile fundamentale
a activității cotidiene. În faza terminală se manifestă halucinații și
dereglări ale vorbirii articulare, tulburări cognitive pronunțate, deces la
8 luni de la debutul bolii.
- Ereditară (fCJD) – se manifestă în familii cu transmiterea genei defecte
pentru proteina prionică. Manifestarile sint similare cazului clasic.
- “noua versiune” (nvCJD) - tulburări mintale şi deficienţe senzoriale, ataxie.
Spre deosebire de varianta clasică a bolii, odată cu noua versiune, demența
întîrzie, pacientul conștientizînd mult timp starea precară a sănătății sale.

*Boala Creutzfeldt–Jakob
* Boală foarte rară, incurabilă, ereditară (moștenire autosom-dominantă)
descoperită în 1979 de către italianul Ignatio Roiter
* Se cunosc doar 40 de familii manifestînd această maladie
* Factor de declanșare: înlocuirea, în codonul 178 a genei PRNP de pe crs
20 a asparaginei cu acidul aspartic, ceea ce cauzează modificarea
comformației spațiale a proteinei și transformarea acesteia în prion
* Manifestare clinică:
- Debutul are loc la vîrsta între 30 și 60 de ani (în mediu – la 50)
- Durata: 7 luni – 3 ani
* Se deosebesc 4 faze:
1) Pacientul suferă de insomnie, atacuri de panică, fobii (4 luni)
2) Apariția, pe lîngă atacurilor de panică, a halucinațiilor (5 luni)
3) Lipsa totală a somnului însoțită de pierderi rapide din greutate (3 luni)
4) Pacientul încetează să vorbeasca, nu reacționează la împrejurări. (6 luni)
* Finalizează cu deces

*Insomnia familială fatală

* În cadrul unor experimente, vaccinarea cu PrP recombinant înainte sau
imediat după infectare și imunizarea pasiva cu antigene împotriva unor
variații ale PrP-res au dus la inhibarea replicării prionilor și întirzierea
declanșării maladiei
* Multiplicarea prionilor poate fi blocată cu ajutorul unor peptide-
blocante de β-structuri
* Există și altă metodă bazată pe polimorfismul genei PRNP și anume pe
înlocuirea secvenței Q171R a proteinei PrP cu altele, recombinante,
incompatibile cu formarea variantei prionice PrP-res

*Perspective de tratament