IMPOZITELE INDIRECTE

1. DEFINIȚIE. CARACTERISTICI.

Impozitele indirecte se percep cu prilejul vânzării unor bunuri și al prestării unor servicii, al importului
sau al exportului, ceea ce înseamnă că vizează cheltuirea unor venituri. Impozitele indirecte se
caracterizează prin aceea că acei care-l plătesc (la bugetul statului) sunt unități economice care vând
bunuri sau prestează servicii, iar cei care-l suportă sunt cumpărătorii (de bunuri și/sau servicii).

Impozitele indirecte au următoarele caracteristici:

Sunt stabilite pe consum. Baza impozabilă o reprezintă volumul încasărilor din

vânzarea mărfurilor, prestărilor de servicii

Plătitorul de impozit indirect este diferit de suportatorul impozitului indirect

Se includ în prețuri și tarife mărind nivelul acestora

Au caracter elastic, pentru că pe măsura creșterii consumului, crește și volumul

încasărilor de pe urma impozitelor indirecte

Nu permit venit minim neimpozabil

2. CLASIFICAREA IMPOZITELOR INDIRECTE

Impozitele indirecte cunosc următoarele forme de manifestare:

Impozite sau taxe de

consumaţie, Monopoluri fiscale,
se referă la dreptul Alte taxe
stabilite asupra unor
exclusiv al statului de a Taxe vamale; prevăzute de
categorii de produse sau
produce sau vinde lege
servicii, prin adăgarea la
prețul de vânzare anumite produse

Accizele TVA
 3. ACCIZELE

Accizele sunt o formă specială de taxă de consumație care se datorează bugetului de stat pentru
anumite produse din țară și din import, fiind incluse în prețul de vânzare al acestora. Se percep asupra
produselor care se consumă în cantități mari și care nu pot fi înlocuite de consumatori cu altele de
același tip.

 Categoriile de bunuri asupra cărora se percep accize sunt:

- alcool și băuturi alcolice( bere, vinuri, băuturi fermentate, alcool etilic, produse intermediare) ;
- tutun prelucrat( țigări și țigări de foi, țigarete, tutun de fumat, tutun de fumat fin tăiat, destinat rulării
de țigarete) ;
-produse energetice( benzina cu și fără plumb motorina, kerosenul, gazul natural, gazul petrolier
lichefiat ,păcura, cărbunele și cocsul).
-energie electrică.

 Accizele se înscriu în categoria formelor moderne de aşezare a impozitelor speciale pe

consumaţie. Ele au fost reglementate înaintea impozitelor generale pe consumaţie (cum ar fi TVA,
de exemplu). Astfel, impozitele speciale de consumaţie au fost reglementate prin H.G. nr.
779/1991, pe când impozitele generale de consum, reprezentate de TVA, s-au aplicat începând cu
iulie 1993. Accizele preced taxa pe valoarea adăugată, fiind incluse, astfel, în baza de impozitare a
TVA.
 Nivelul accizelor, prevăzute de Codul fiscal, diferă de la un produs la altul. Pentru contribuabilii
obligaţi la plata accizelor, aceasta se face până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în
care acciza a devenit exigibilă, cu anumite excepţii:
- în cazul furnizorilor autorizaţi de energie electrică sau de gaz natural, data de 25 a lunii următoare
celei în care a avut loc facturarea către consumatorul final;
- în cazul operatorilor înregistraţi, a doua zi lucrătoare, după ce au fost recepţionate produsele
accizabile.
- în cazul importului de bunuri accizabile care nu sunt plasate în regim suspensiv, plata accizelor
intervine în momentul înregistrării declaraţiei vamale de import.

 Taxele de consumaţie pe produs se calculează fie în sumă fixă pe unitatea de măsură, fie în baza
unor cote procentuale aplicate asupra preţului de vânzare.
4. TAXA PE VALOARE ADĂUGATĂ

Taxa pe valoarea adăugată (T.V.A.) este un procedeu modern de impunere, care a înlocuit, în
România,
impozitul pe circulaţia mărfurilor şi a înlăturat impunerea în cascadă a mărfurilor şi produselor, care
presupunea o impunere multiplă (adică impozit la impozit) a aceluiaşi produs în raport de modul de
producţie sau de destinaţia acestuia.

Ca impozit datorat bugetului de stat, taxa pe valoarea adăugată se caracterizează prin următoarele:
• este unică, în sensul că nivelul taxei suportate de consumatorul final este acelaşi, indiferent de
operaţiunile anterioare şi de stadiul în care se găseşte;
• este neutră, adică se plăteşte de toţi beneficiarii produselor şi serviciilor;
• este transparentă, în sensul că fiecare contribuabil cunoaşte, de regulă, valoarea adăugată prin
activitatea sa şi taxa aferentă;
• în general, are aplicabilitate numai în ţara în care se prestează serviciul sau se consumă bunul.

Din cele arătate până acum şi din reglementările legale, rezultă că taxa pe valoarea adăugată este o
importantă şi sigură sursă de venit la bugetul statului, uşor de colectat şi folosită, uneori, ca instrument
de
sprijinire sau de îngrădire a unor fenomene economico-sociale.
 T.V.A. în Uniunea Europeană

• Taxa pe valoarea adăugată se calculează, în general, prin aplicarea cotei de impozit fie asupra valorii
adăugate a fiecărui stadiu al circuitului economic (ca diferenţă dintre vânzările şi cumpărările
efectuate ale aceluiaşi stadiu economic), fie asupra preţului de vânzare din stadiul respectiv,
obţinându-se astfel taxa asupra preţului de vânzare, din care se deduce taxa aferentă preţului de
vânzare din stadiul anterior. Diferenţa reprezintă taxa pe valoarea adăugată aferentă stadiului
respectiv.
• Taxa pe valoarea adăugată a fost introdusă în Franţa, începând cu anul 1954. La început a vizat
numai operaţiunile de vânzare-cumpărare, apoi pe cele imobiliare (1963), iar din anul 1968 s-a extins
şi asupra prestărilor de servicii. Ulterior, acest sistem de impunere s-a impus şi în alte ţări, în special
europene.
• Astfel că, printr-o directivă a Uniunii Europene din 1967 s-a stabilit necesitatea adoptării taxei pe
valoarea adăugată de toate ţările membre, iar prin Directiva a VI-a a Consiliului U.E. nr. 77/388/CEE
din 17 mai 1977 s-a prevăzut nevoia armonizării legislaţiei respective între ţările membre, precum şi
de ţările asociate. Astfel, s-au adoptat norme juridice comunitare în vederea aşezării uniforme a taxei
pe valoarea adăugată, în care regăsim: sfera de aplicare a TVA; operaţiunile supuse impozitării, baza
de impunere, regimul cotelor de impunere, subiecţii impunerii, operaţiuni scutite de TVA, regimul
deducerilor, locul impozitării. În legătură cu nivelul cotelor de impunere este prevăzută o cotă
standard (care nu poate fi mai mică de 15%), iar ţările membre au stabilit niveluri diferite, în acest
sens. Astfel, în Luxemburg întâlnim cea mai redusă cotă - de 15%, iar în Danemarca şi Suedia - cea
mai ridicată cotă de 25%.
 Introducerea T.V.A. în România

 În ţara noastră, taxa pe valoarea adăugată a fost introdusă prin O.G. nr. 3/1992, publicată în M.O.
nr.200/17 august 1992. Introducerea taxei pe valoarea adăugată a constituit o normă fiscală importantă
şi necesară pentru condiţiile economico-sociale existente. Reprezenta un instrument eficient pentru
stimularea exporturilor şi diminuarea importurilor, pentru încurajarea investiţiilor etc.

 Ulterior, legislaţia privind taxa pe valoarea adăugată, atât ordonanţa, cât şi normele metodologice au
fost modificate şi republicate de mai multe ori. Iniţial, a fost prevăzută o cotă unică de 18%, la care se
adăuga cota 0 pentru exporturi şi un număr mare de scutiri. Aparatul fiscal insuficient şi nevoia de
resurse la bugetul statului au impus modificări prin care s-au redus numărul de scutiri. De la 1 ianuarie
1995 s-a introdus o cotă de 9% pentru bunurile şi serviciile scutite până în acel moment, iar din anul
1988, au fost majorate cotele de la 18% şi 9% la 22%, respectiv 11%.

 Prin adoptarea Codului fiscal s-a făcut un pas înainte, destul de important, în înlăturarea controverselor
apărute între agenţii economici, organe fiscale şi autorităţi judecătoreşti (generat tocmai de legislaţia
stufoasă adoptată până în acel moment).
1. SUBIECȚII IMPUNERII
Sunt subiecţi ai impunerii persoanele care desfăşoară, în mod independent şi indiferent de loc, activităţi
economice de producţie, comerţ sau prestări de servicii, activităţi extractive, agricole şi activităţile
profesiilor libere sau asimilate acestora, exploatarea bunurilor corporale sau necorporale, în scopul
obţinerii de venituri cu caracter de continuitate. Astfel de persoane menţionate mai sus sunt persoanele
fizice, în mod individual sau constituite în asociaţii şi persoanele juridice, cu activitate economică, cum ar
fi societăţile comerciale cu capital privat sau mixt, regii autonome etc.

2. OBIECTUL IMPUNERII
Obiectul impunerii îl constituie operaţiunile cu plată sau asimilate acestora, de pe teritoriul României, în
legătură cu: livrarea de bunuri; prestarea de servicii; shimbul de bunuri sau servicii; achiziţiile
intracomunitare de bunuri; importul de bunuri. În momentul actual, în România, prin reglementările
Codului fiscal, se aplică principiul destinaţiei mărfurilor, atât în cazul livrărilor de bunuri, cât şi al
prestărilor de servicii.
 3. BAZA DE IMPOZITARE este determinată de tot ceea ce constituie contravaloarea obţinută sau care
urmează a fi obţinută de furnizor sau prestator din partea cumpărătorului, beneficiarului sau a unui terţ,
subvenţiile legate direct de preţul acestor operaţiuni. La aceasta se adaugă: cheltuielile accesorii
(comisioanele, cheltuielile de ambalare, transport şi asigurare), precum şi impozitele şi taxele, dacă prin
lege nu se prevede altfel, inclusive TVA ( adică se evidenţiaeză separat). Prin aceste prevederi s-au
respectat măsurile cerute de Comisia Europeană în vederea continuării efortului de armonizare a
cotelor în sistemul de impunere a TVA.

4. COTA GENERALĂ DE IMPOZITARE este de 19%, la care se adaugă cote reduse de 9%(pentru
alimente, medicamente de uz uman și veterinar, livrarea apei pentru irigații etc) și 5%( livrarea de
locuințe cu o suprafață utilă de 120 ,manuale școlare, cazarea in regim hotelier, serviciile de
restaurant și catering etc.).
 SCUTIRI DE T.V.A.

• Spitalizarea, îngrijiirile medicale, și operațiunile strâns legate de acestea.

• Prestări de servicii de către stomatologi și tehnicieni dentari precum și livrarea de
proteze dentare
• Prestările de îngrijire și supraveghere efectuată de personalul medical și paramedical
• Transportul bolnavilor și al persoanelor accidentate de către entități autorizate
• Livrări de organe și sânge de proveniență umană
• Activitatea de învățământ
• Meditațiile acordate în particular de către cadrele didactice
• Prestările de servicii legate de practicarea sportului sau a educației fizice
• Serviciile publice poștale, activitățile specifice posturilor publice de radio și televiziune,
altele decât activitățile de natură comercială
 CONCLUZII

• Impozitele indirecte sunt aşezate asupra vanzărilor de mărfuri şi prestărilor de servicii, ceea ce conferă
acestora caracterul de impozit pe cheltuieli sau de impozit pe consum (suportatorul impozitelor
indirecte este consumatorul final). Toţi ceilalţi agenţi economici, inclusiv investitorii, care folosesc un
bun sau serviciu includ cheltuielile de achiziţie a acestora în costul produsului/serviciului pe care ei il
fabrică şi îl oferă spre vânzare pe piaţă. Ei transferă impozitul indirect (inclus in preţul de achiziţie)
asupra preţului de vânzare a propriului produs/serviciu, astfel încât nu mai suportă acest impozit.

• Impozitele indirecte, fiind incluse în preţul de achiziţie a unui bun/serviciu, nu pot fi aşezate, în general,
ţinand seama de situaţia personală a contribuabilului de facto, adică a cumpărătorului/consumatorului.

• Astfel, impozitele constituie unul din principalele instrumente financiare desfășurate de autoritățile
economice și sociale ale țării. În plan social, impozitele dau posibilitatea redistribuirii unei părți
însemnate a PIB între persoanele fizice și juridice.

Taxa pe valoare adăugată (TVA) este reglementată de TITLUL VII art. 265 - art. 334 C. fisc.
Accizele sunt reglementate de TITLUL VIII art. 335 - art. 452 C. fisc.