Universitatea din Bucuresi

Facultatea de Geografie
Specializarea Cartografie

Instrumente utilizate in
determinarea aerului si a
vantului

Spataru Ionut
Grupa 114
Cerinte:
Definitia temei practica
Unitati de masuta, scari si marimi aferente
Locul determinarii
Instrumente
Categorii,amplasa
ment,citire si
intretinere
Modul de citire
,centralizare si
prezentarea
datelor obtinute.
 Definitia temei practice
 Aerul, denumit si atmosfera,
reprezinta patura aproape
transparenta de gaze si
particule in suspensie care
inconjoara Pamantul. Prin
proprietatile sale fizico-
chimice influenteaza
nemijlocit caracteristicile
mediului de la suprafata
planetei.
În meteorologie, prin vânt se
înțelege un fenomen fizic ce se
manifestă ca o circulație dirijată
de aer în atmosfera terestră
Cauza principală a formării
vântului este diferența presiunii
atmosferice între două regiuni.
Aerul cald fiind mai ușor se înalță
producându-se un minim de
presiune, locul lui va fi preluat de
masele de aer din zona rece, până
când se va egala diferența de
presiune dintre cele două regiuni.
 Unitati de masura,scari si marimi

aferente
Aerul  Vantul
Presiunea atmosferică reprezintă presiunea
exercitată de aerul din atmosferă asupra
scoarței terestre. Atmosfera, care înconjoară
globul pământesc, exercită o presiune
anumită asupra suprafeței pământului șiasupra
tuturor oamenilor, animalelor șiobiectelor,
care se află pe el.
În aceste condiții atmosfera apasă pe 1 cm²
de suprafață a pământului cu greutatea unei
mase de aproximativ 1 kg, mai exact de
1.033 g. La stațiile meteorologice se
folosește ca unitate de măsură a presiunii
atmosferice milibarul (mb). Un milibar =
0,750 mm Hg (mm coloană de mercur). O
atmosfera (atm) = 1,033 Kg pe 1 cm² =
1,013 bar (b) = 760 mm Hg . Un bar(b) =
1,019 Kg pe 1 cm² = 0,986 atmosfere (atm)
= 750 mm Hg .
Un nod este o unitate de măsură pentru
viteză având valoarea egală cu 1 milă
marină pe oră.
Echivalentul în Sistemul Internațional este 1
kt=1852 m / 3600 s≈0,5144 m/s
Echivalentul în kilometri pe oră este
1 kt=1,852 km/h
Nodul este o unitate de măsură utilizată
inițial în marină, preluată și de aviație, în
corelație cu utilizarea milei marine ca
unitate de măsură pentru .
Se utilizează adesea expresia eronată noduri
pe oră în loc de noduri. Deoarece nodul este
deja o unitate de măsură pentru viteză,
nodul pe oră ar fi o unitate de măsură pentru
accelerație
 Locul determinarii
Barometrul cu mercur se instaleaza in biroul
statiei, intr-un loc ferit de trepidatii, de variatii
mari si rapide ale temperaturii si de razele solare
directe. Aceasta inseamna ca trebuie instalat
departe de usa, de sursa de caldura si de
fereastra.
Cutia se fixeaza pe unul din peretii biroului
statie, in asa fel incat rezervorul barometruil sa
se gaseaza la 70-75 de cm deasupra
dusumelei
In locul cutiei barometrice poate fi folosit uun
dulapoior special cu geamuri,de asemenea fixat
in peretre
Dupa instalare, barometrul se pune in functiune
prin desurubarea cu numai 3-4 ganguri a
surubului de presiune, care permite astfel
patrunderea in rezervor a aerului atmosferic.
Instalarea si montarea barometrului se realizeaza
numai de catre delegatul laboratorului de
instrumente al I.M.H
Girueta cu paca usoara si
girueta cu placa grea sunt
aparatele cu care se masoara
intensitatea si directia vantului
Ele sunt amplasate pe prima
linie a platformei
meteorologice
Anemometrul este un
instrument de măsură cu
ajutorul căruia se măsoară, de
regulă, viteza vântului, dar și
viteza unui avion în zbor în
raport cu aerul.
 Instrumente
Aparate pentru determinarea Aparate pentru determinarea
presiuni atmosferice directiei vitezei vantului.
Barometrul cu mercur Girueta cu placa grea,Pentru vanturile tari
Barometrul metalic Girueta cu placa usoara,pentru cele cu
Barograful, aparat inregistrator, cu diagrama viteze mici
simpla, zilnic sau saptamanala ,pentru Girueta de mana
presiune
Anemometrul de mana de mai multe
Termohigrobarograful, cu diagrama pentru tipuri(cu cupe si palete), care reda viteza in
mai multe elemente m/s in functie de numarul de rotatii (fiecare
rotatie pe un cadran de 36< este egal cu
IOOm/s) impartit in timpul consumat de
rafalele de vant.
Anemometrul si anemocinemograful, care
inscriu pe diagrame viteza vantului,
instalate in adapostul statiei.
 Categorii amplasament citire si
intretinere
Categorii

a. După scop şi destinaţie: a.Pentru directie si intensitate:

-meteorologice (normale, de minimă, -girueta cu placa usoara;
maximă, de minimă şi maximă); -girueta cu placa grea;
- medicale; -girueta de mana;
- industriale;
-pentru întrebuinţări casnice etc. b. Pentru viteza vantului si viteza unui
avion in raport cu aerul:
b. După natura elementului sensibil: -anemometru de mana;
- cu lichid (mercur, alcool etilic, -anemograful si anemocinemograful;
toluen);
- metalice;
- manometrice;
-electrice (cu termoelemente, rezistenţă
electrică,
termistori).
 Intretinere
Spre deosebire de valorile de temperature carora
si le aplica numai corectia instrumental,
valoarilor de presiune li se aplica pe langa
corectia instumentala si alte trei corectii impuse
de faptul ca lungimea coloanei de mercur din
tubul barometric sufera variatii nu numai
datorita modificarilor presiunii atmosferice, ci
sic a urmare a schimbarii fortei gravitatiei si
temepraturii.
Corectia instrumental se aplica in scopul
eminarii erorilor provenite din cauza imperfectei
calibrari a tubului barometric si a erorilor comise
in diviziunea scarii. Pentru tereminarea ei e este
necesar sa se efectueze un sir de observatii
simultane la barometrul de verificat si la un
barometru etalon
Anemometru cu cupe, cel mai răspândit,
este compus din patru cupe emisferice
montate pe un ax, care acționează la cel mai
mic curent de aer. Prin înregistrarea
numărului de rotații într-un interval de timp
se poate calcula viteza medie a curentului
de aer (vântului).
În lipsa unui anemometru, pe mare, este
utilizată o scară empirică pentru evaluarea
vizuală a vitezei vântului, denumită Scara
Beaufort.
Un anemometru dotat cu mijloace de
înregistrare a rezultatelor citirilor se
numește anemograf.
Aparatul care arată direcția vântului, utilizat
de regulă împreună cu anemometrul, se
numește anemoscop.
Ramura aerodinamicii care măsoară viteza
gazelor în conducte, a aerului în atmosferă,
a unui avion în aer se numește anemometrie.
 Modul de citire ,centralizare si
prezentarea datelor obtinute
Pentru a putea folosi datele de la aparatele inregistratoare este necesara
descifrarea diagramelor . Aceasta presupune o serie de operatii succesive,
comune termogramelor,/igrogramelor si barogramelor care pot sintetizate astfel:
-stabilirea corectiilor de timp;
-citirea valorilor orare pe curbe cu precizie de 0,1 C la termograf, 1%la/igrograf si 0,1 mb
la barograf si notarea lor pe diagrama in dreptul fcarei ore, in partea de jos a diabramei.
-determinarea corectiilor pe baza valorilor de la intrumentele cu citiredirecta. Pentru
aceasta se noteaza indicatiile instrumentelor cu citiredirecta la cele patru termene
climatologice si anume indicatiiletermometrului uscat pe termograma, valoarea umezelii
relative pe/igrograma si presiunea atmosferica redusa la 0 C pe barograma; secalculeaza
diferentele dintre aceste valori si cele inregistrate pediagrama la aceleasi ore, rezultand
astfel corectia. 6orectiile pot fi pozitive sau negative.
-repartitia corectiilor de la cele patru termene, pe ore, intre douatermene de
observatii. repartitia se face aplicand regulile deinterpelare liniara sau utilizand
tabelele de corectie e&istente la statii.
-stabilirea valorilor e&treme, carora lise aplica corectiile de la oreleintregi cele
mai apropiate.
Bibliografie

-Sterie Ciulache(l973) Meteorologie, manual practic, Editura Universităţii

din
Bucureşti
-Sterie Ciulache, Nicoleta Ionac, Esential in meteorologie si Climatologie
,editura Universitara Bucuresti
-Foi
-Wikipedia
-DocSlide