ROMÂNIA - PATRIA MEA!

ROMÂNIA
Poziționare

România se află în sud-estul Europei, între Marea Neagră, Bulgaria, Republica Moldova, Ucraina, Ungaria și
Serbia. Are o suprafață de aproximativ 238.000 kmp.
 România este o țară carpatică deoarece 2/3 din Munții Carpați se află pe teritoriul său.
România este o țară danubiană deoarece partea inferioară a fluviului (1075 km) se află pe teritoriul României sau
reprezintă părți din sectorul de graniță cu statele Serbia, Bulgaria. România este o țară pontică deoarece are ieșire
la Marea Neagră, lungimea țărmului românesc fiind de 245  km.
Relief
Raportat la suprafața relativ mică a României, relieful se caracterizează printr-o mare diversitate și
complexitate. Din suprafața României, aproximativ 30% este ocupată de munți (peste 800 m altitudine), 40% de
dealuri și podișuri (200–800 m altitudine) și 30% de câmpii (sub 200 m altitudine).
Relieful este axat pe arcul Carpaților.
Carpații
Munţii Carpaţi reprezintă o unitate importantă de relief din Europa (lungime de aproximativ 1.500 kilometri şi
suprafaţă de 170 000 km²). Constituie o componentă a sistemului montan Alpino – Carpato – Himalayan şi se
desfăşoară de la Poarta Viena-Bratislava (traversată de Dunăre) până la Valea Timocului, dincolo de care urmează
Munţii Balcani.
În România, Carpații au o altitudine medie de circa 1000 m, înălțimile maxime depășind rar 2.500 m (în Bucegi,
Făgăraș, Parâng, Retezat). În Carpații Occidentali, înălțimile culmilor coboară frecvent sub 800 m (în Munții Codru-
Moma, Pădurea Craiului, Banatului etc). Lățimea sistemului muntos carpatin pe teritoriul României variază între
120 km (în Munții Rodnei) și 70 km (în Munții Parângului).
Carpații sunt caracterizați prin prezența unor numeroase depresiuni intramontane și văi transversale.
Sunt împărțiți în trei ramuri în funcție de modul de formare și aspect.
 Carpaţii Orientali

Se întind de la granița cu Ucraina, până la

Valea Prahovei. Lanţul muntos dintre
Transilvania şi Moldova se prezintă
fragmentat în numeroase masive.
Frământările tectonice urmate de activităţi
eruptive au dus la formarea munţilor de
origine vulcanică Oaș, Gutâi, Țibleș,
Călimani, Gurghiu, Harghita). Râuri
numeroase străbat masivele alcătuite din
şisturi cristaline (Rodnei, Maramureș,
Rarău, Giumalău, Hășmaș) sau din roci de
fliş (Obcina Feredeu, Obcina Mare, Bistriței,
Nemira, Ceahlău).
Carpații Meridionali
Carpații Meridionali reprezintă cea mai masivă, tipică și spectaculoasă regiune montană a țării.
Se încadrează între culoarul depresionar Timiș-Cerna, iar limita lor estică o reprezintă Valea
Prahovei. Sunt munţi de încreţire, alcătuiţi din roci foarte tari cristaline (peste 70%);
• cei mai înalţi munţi din Carpaţii noştri, 11 vârfuri depăşesc înălţimea
de 2500 m. Sunt cei mai masivi – au cele mai puţine pasuri şi trecători, fiind greu de
traversat. Au numeroase lacuri glaciare.
Carpații Occidentali

Pe direcţia nord-sud se întind de la

Dunăre (sud) până la râul Barcău (nord).
În partea vestică se învecinează cu
Dealurile de Vest.
Occidentalii nu sunt foarte înalți, cele
mai importante masive fiind Muntele
Mare( 1826m), Vlădeasa( 1836m) şi
Bihor( 1848m). Prezintă o structură
complexă, fiind formaţi din roci
cristaline, calcare si conglomerate, dar
şi roci vulcanice.
Sunt numeroase forme de relief
carstice.
 Subcarpații

Reprezintă o unitate de relief de altitudine mijlocie care se desfășoară atât la exteriorul arcului
carpatic, (între văile Moldovei și Motrului) cât și în interiorul său. Subcarpații apar ca o treaptă de
relief între munți și regiunile jose de la exteriorul acestora, fiind constituiți dintr-o asociere de culmi
deluroase separate prin văi sau prin depresiuni.

Subcarpații
Depresiunea colinară a Transilvaniei

Numit și Bazinul Transilvan sau Podișul Transilvaniei, are un relief colinar, de unde denumirea de
colinară, care i se poate atribui depresiunii intercarpatice a Transilvaniei. Ca forme de relief se
găsesc câmpii (Câmpia Transilvaniei), depresiuni (Sibiului, Făgăraș, Alba Iulia – Turda), podișuri
(Tărnavelor, Someșelor), dealuri (Subcarpații Transilvaniei).
Este specific relieful structural reprezentat prin cueste, alunecări de teren, boltiri în formă de domuru,
relief fluviatil (terase, lunci).
Podișurile

Podișul este o unitate de relief cu altitudini între 200 și 700 metri, avand aspect colinar.
S-a format fie prin acumulare de sedimente, fie prin erodarea unor munți vechi. Caracteristici: sunt
frecvente alunecări de teren, dezvoltate pe argilă, prezintă “cueste”sau “coaste”-forme abrupte in
calcar, interfluvii largi.

Podișul
Dealurile de Vest Moldovei

Podișul
Dobrogei

Podișul
Getic
Câmpiile

Câmpiile formează treapta cea mai coborată a reliefului țării, cu altitudini predominante sub 200 m,
dar care pot urca până la 300 m și pot coborî până la 10 m. Prezintă un relief cu suprafețe netede și
întinse, cu o energie a reliefului redusă, unde predomină văile larg deschise cu lunci și terase (joase)
bine dezvoltate, unde râurile meandrează sau se despletesc puternic. Uneori, luncile și terasele joase
se continuă și în regiunile vecine, au aceeași funcționalitate ca și câmpia și sunt incluse dealurilor
sau podișurilor (depresiunile de tip golf din Câmpia de Vest).

Câmpia de Vest

Câmpia
Română
Organizare administrativ-teritorială
Turismul

Turismul în România se concentrează asupra peisajelor naturale și a istoriei sale bogate, având de
asemenea o contribuție importantă la economia țării . În anul 2012 au fost 7,6 milioane de turiști, în
crestere cu 9,3% față de anul 2011. Turistii români au reprezentat 78,4% din numărul total de sosiri, în
timp ce străini au fost 21,6% (1,6 milioane de persoane).