EVOLUTIA

MEDICINEI IN
ANTICHITATE
ELEV: Manolache Mihai-Iannis
◦ Medicina nu a apărut ca știință așa cum este cunoscută astăzi. De la arta vracilor și șamanilor, care pretindeau că alungă duhurile
rele și de la medicina sacerdoților care practicau în umbra templelor, până la medicina modernă este o cale lungă. Dacă medicul
 medieval și renascentist era un erudit, bun cunoscător atât al textelor clasice, cât și al astrologiei și alchimiei, medicul modern
trebuie să fie atât savant, cât și cetățean, care să aplice știința actuală în scopul modificării pozitive a condițiilor de mediu natural
și social.
◦ Egiptul antic-Medicina nu era practicată de vrăjitori sau vraci ca în triburile primitive, ci de medici laici care totuși colaborau cu
sacerdoții. Medicii erau în mare parte specializați pe domenii, fiecare ocupându-se de o grupă de boli. Aceștia posedau cunoștințe
temeinice, redate printr-o impresionantă literatură medicală și aveau faimă binecunoscută și peste hotare.Intervențiile chirurgicale
se limitau doar la deschiderea abceselor și circumcizia. Totuși chirurgii egipteni antici au fost primii care au suturat rănile.
◦ Medicina iudaică-Evreii au contribuit la evoluția medicinei atât prin crearea de noi concepte medicale, cât și prin transmiterea
cunoștințelor medicale existente. Prin intermediul medicilor-traducători evrei, cunoștințele medicale ale Orientului și o mare parte
a vechilor practici medicale grecești au fost păstrate și transmise Occidentului.
◦ Grecia antica-Învățații Greciei antice pot fi considerați fondatorii medicinei occidentale moderne, ei realizând separarea
definitivă de magie și supranatural.Hippocrate, părintele medicinei, caracteriza bolile ca: acute, cronice, endemice și epidemice.
Boala era considerată ca un dezechilibru dintre elementele clasice (umori).
◦ Medicina indiana-Una dintre cele mai cunoscute lucrări în domeniu este celebra Ayur-Veda (sec. V
î.Hr.), scriere spirituală hindusă ce derivă din Atharva-Veda (una din cele patru Vede). Această lucrare de 
filozofie hindusă relevă principii noi, care formează ceea ce astăzi numim medicină naturistă".
◦ Medicina mesopotamiana-Cele mai vechi texte de medicină sunt datate în prima jumătate a mileniului al
II-lea î.Hr.
◦ În codul lui Hammurabi (sec. al XVII-lea î.Hr.) apar, printre altele, și chestiuni legate de reglementarea
activității medicale: onorarii, riscuri catre pot apărea în cazul eșecului actului medical. Începutul școlii
medicale poate fi considerat apariția bibliotecii de profil a lui Assurbanipal (secolul al VII-lea î.Hr.).
◦ Cea mai amplă lucrare de acest gen este un fel de Manual de diagnosticare scris de medicul Esagil-kin-
apli din Borsippa în timpul domniei regelui babilonian Adad-apla-iddina (1069 î.Hr. - 1046 î.Hr.).Toate
aceste texte arată că babilonienii, ca și egiptenii, utilizau diagnoza, prognoza, examinarea medicală și
prescripțiile.
Preventia in Antichitate
◦ Evreii erau conștienți de faptul că bolile contagioase sunt răspândite prin contact direct, precum și prin
îmbrăcăminte, ustensile casnice etc. Prin urmare, pentru a preveni răspândirea epidemiilor sau a bolilor infecțioase,
au întocmit o serie de reglementări sanitare. Acestea includeau izolarea preventivă sau temporară, carantina, opărirea
hainelor și ustensilelor infectate, curățarea și dezinfectarea a caselor suspecte de infecție și verificarea persoanei
bolnave după recuperare. De asemenea, oricine intra în contact cu un cadavru necesita o curățare minuțioasă a sa și a
bunurilor sale înainte de a i se permite reintrarea în colectivitate. Îmbrăcămintea, armele și ustensilele soldaților erau
curățate și dezinfectate, pentru a preveni răspândirea unor posibile boli contractate în timpul luptei cu inamicul. De
asemenea, era cunoscut pericolul bolilor infecțioase care se răspândeau prin excremente, iar scripturile evreiești
indicau cum să fie prevenite.
◦ Unicitatea medicinei biblice constă în reglementările sale privind igiena socială, care sunt remarcabile nu numai
pentru perioada lor, dar chiar și prin standardele actuale. Igiena și profilaxia au devenit dogme religioase destinate
bunăstării națiunii. Dintre cele 613 de porunci, 213 sunt de natură medicală. Prevenirea epidemiilor, suprimarea
prostituției și a bolilor venerice, spălarea frecventă, îngrijirea pielii, reglementări alimentare și sanitare stricte, reguli
pentru viața sexuală, izolarea și carantina – sunt doar câteva dintre prevederile care au prevenit răspândirea bolilor.
Bolile in Antichitate
◦ Unele boli sunt menționate în Sfintele scripturi evreiești. Printre acestea se numără osteoporoza,
icterul, dorsalgia joasă, leishmanioza, pemfigus vulgaris, gonoreea, epilepsia, osteomielita. Cu excepția
mușcăturii incurabile a șarpelui veninos, remediile și tratamentele biblice au un caracter rațional și nu
implică incantații sau rituri magice.
◦ Terapeutica biblică a constat mai mult în măsuri de igienă: utilizarea uleiurilor, balsamurilor și
bandajelor pentru răni și fracturi osoase; scăldarea în ape terapeutice, în special în cazul bolilor de piele;
baia de raze solare, consumul de băuturi medicamentoase, etc. Printre leacurile des folosite se numără
smirna, scorțișoara dulce, galbanul și mătrăguna, cea din urmă având proprietăți afrodisiace. Singurele
operații chirurgicale menționate în scris sunt circumcizia și castrarea.