Sunteți pe pagina 1din 10

Clasificarea discurilor folosite ca

memorii externe.
Prezentarea caracteristicilor pentru
principalele tipuri de discuri.
Organizarea logică a discurilor prin
operaţia de formatare.
Memoria externă este capabilă să stocheze
permanent informaţiile şi este aptă să redea aceste
informaţii rapid.Astfel, ca memorie externă se folosesc
discurile. Principalele tipuri de discuri sunt:
Discul fix, sau hard disc (HD).
Discul flexibil (floppy disk) – FD.
Discul compact sau Compact Disk (CD).
Discul video digital sau Disk Video Digital
(DVD).
Memoria flash sau stick-ul de memorie.

Dispozitivele periferice folosite pentru citirea


memoriilor externe se numesc unităţi de discuri.
Hard-disk (HD)
Hard-disk (HD) este componenta pe care sunt
stocate fişierele instalate, programele create de
utilizator şi sistemul de operare.

Are o capacitate mare de


stocare a informaţiei (10 Go- 1
To) şi este situat în interiorul
carcasei calculatorului, dar
există şi variante portabile.

Viteza de acces la informaţie


este foarte mare (85 ms).

Principiul de înregistrare a
informaţiei este prin
magnetizare. Dispozitivul care
operează cu acest suport este
unitatea de disc dur.
Memoria Flash USB
Memoriile Flash USB sunt foarte uşor de folosit,
mult mai rezistente decât celelalte discuri,
au viteza mare de transfer, capacitate de stocare
de până la 16 Gb.

Un stick de memorie este format dintr-un


dispozitiv de stocare cu memorie flash si un USB
(Universal Serial Bus). Cele mai multe memorii flash
utilizeaza o conexiune USB de tip standard care
permite conectarea intr-un port de pe computerul
personal, dar exista drivere si pentru alte interfete.
Discul flexibil (discheta)
Discul flexibil (discheta) este un disc magnetic
flexibil, portabil. Capacitatea de stocare a unei
dischete este mică (2,88 Mo), dar şi timpul de
acces este redus.
Inregistrează informaţia prin magnetizareSuportul este
protejat într-o carcasă de plastic. Dispozitivul care
manevrează un astfel de disc este unitatea de floppy-
disk.Nu se mai foloseste acest disc din anul 2005.

Exemplu
Floppy-Disk Sony

• Capacitatea dischetelor folosite 1,44 MB.


Discul Compact (CD)

Este un disc mobil cu capacitatea de memorare mare (720


mo).
Procesul de înregistrare a informaţiilor foloseste tehnici
lasser şi se numeşte „ardere”.
Dispozitivele care operează cu aceste discuri se numesc
unităţi CD-ROM (realizează doar operaţia de citire)
şi CD-RW (realizează operaţiile de citire şi înregistrare).
Discul Video Digital (DVD)
DVD-ul a apărut ca o extensie a CD-ului, având
aceleaşi proprietăţi, diferenţa fiind capacitate de
stocare mult mai mare a DVD-urilor (aproximativ
5- 7 GB).
Este destinat aplicaţiilor multimedia sau
stocării unor cantităţi mari de date.
Dispozitivele care operează cu aceste discuri
sunt DVD-ROM, respectiv DVD-RW.

Exemplu:
DVD-Rom Pioneer
• viteza de citire DVD-
uri 16x;
• viteza de citire CD-uri
40x.
Din punct de vedere logic, suprafaţa
discurilor este împărţită în cercuri concentrice
numite piste. Pistele sunt împărţite în arce de cerc
egale numite sectoare. Fiecare pistă are acelaşi
număr de sectoare în care se înregistrează
informaţia în format binar. Indiferent de lungimea
pistei, capacitatea de memorare a unui sector este
de 512 octeţi. La discul dur, pistele de aceeaşi rază
formează cilindru. Împărţirea discurilor în cilindrii,
piste şi sectoare se numeşte formatare. Un disc care
nu este formatat nu se poate folosi.