UNIVERSITATEA DE STAT DIN TIRASPOL

MANAGEMENTUL CONFLICTELOR

“CUM SĂ DIRIJĂM EMOȚIILE ȘI SIMȚURILE

PERSONALE,,

Cuiban Nadejda
Gr.16M-a(Man.Inov.AE)
Privim cu ochii minţii  un tablou care, în
partea stângă, are un fond de albastru-
gri întunecat, iar în partea dreaptă,
culorile prind lumină şi se înviorează, în
nuanţele unui albastru deschis.
Dacă l-am intitula “afectivitate”, am
spune că îsi schimbă dispoziţia de la
stânga spre dreapta.
Tabloul reprezintă un velier ce iese din
zbuciumul furtunii. Pupa se desprinde
din vâltoarea mânioasă, în timp ce
prova pare să atingă noul orizont
de speranţă şi încântare.
Mateloţii de pe velier şi-au stăpânit
bine emoţiile, având experienţa
furtunilor pe mare. Acum zâmbetele se
înfiripă pe feţele brăzdate, lăsând să se
vadă cum sentimentele de
recunoştinţă şi încredere pun stăpânire.
Conform dictionarului de psihologie. de
remarcat este faptul ca emoţiile şi
sentimentele specific umane se asociază în
cupluri contradictorii situîndu-se la un
anumit nivel între cele două extreme.
Bibolaritatea caracterizeaza intreaga
afectivitate.
Emoţia (lat. cmovere — a mişca), fenomen
afectiv fundamental ce se dezvoltă fie ca o
reacţie spontană şi primară, în forma
emotilor primare sau afectelor, fie ca
procese mai complexe, legate de o
motivaţie secundară şi care reprezintă
emotiile propriu-zise.
Emotiile propriu-zise sunt extrem de variate
şi diferenţiate după valori superioare.
Important de menţionat este faptul
că trebuie să facem mereu o distincţie între
caracteristicile principale ale proceselor
afective.
Aceste caracteristici sunt: durata, intensitatea, polaritatea şi expresivitatea stărilor
afective. Durata proceselor afective se referă la persistenţa trăirilor, a emoţiilor sau a
sentimentelor. Gândurile noastre sunt orientate de emoţiile pe care le simţim la un moment
dat.
Conținutul afectivității (tot acest „cazan cu drăcușori“, aici citându-l pe Dl.Profesor A.Romilă), se
exprimă prin patru forme afective:
♦ dispoziții,
♦ emoții,
♦ sentimente,
♦ pasiuni
Dispoziția este starea de fond a afectivității la un moment dat. Ea este vagă, este atmosfera, este
mediul interior. Ea exprimă sintetic un fel de stare a vremii, care este bună sau rea.
Emoțiile sunt denivelări bruște sau scurte și intense ale dispoziției, sunt trăirile resimțite corporal,
vegetativ. Se mai numesc și afecte.
Sentimentele sunt investiții afectivo-cognitive durabile, care exprimă aprecierile, evaluările valorice,
cum ar fi stima și disprețul pentru o persoană. Sentimentele sunt mai intelectualizate si traite mai
intens. Ca si emotiile, ele sunt foarte numeroase.
Pasiunile sunt investiții masive și durabile, până la prevalență, obsesie și delir, cu o dinamică de viață
și moarte, extremă, care bulversează temporar sau definitiv rațiunea și personalitatea.
♦ MĂNIA CU FORMELE EI CE CUPRIND: FURIA, RESENTIMENTUL, EXASPERAREA, VEXAREA,
ANIMOZITATEA, IRASCIBILITATEA, OSTILITATEA, URA.
♦ TREISTEŢEA, “CAP DE AFIŞ”, CU VARIAŢIILE: SUPĂRAREA, MÂHNIREA, ÎMBUFNAREA,
MELNCOLIA, DEPRIMAREA, DISPERAREA.
♦ FRICA: ANXIETATEA, NERVOZITATEA, PREOCUPAREA, CONSTERNAREA, NEÎNŢELEGEREA,
ÎNGRIJORAREA, TEAMA, SPAIMA.
♦ BUCURIA CU: FERICIREA, UŞURAREA, MULŢUMIREA, ÎNCÂNTAREA, AMUZMENTUL,
MÂNDRIA, PLĂCEREA SENZUALĂ, RĂSPLATA, SATISFACŢIA, EXTAZUL.
♦ IUBIREA CU: ACCEPTAREA, PRIETENIA, ÎNCREDEREA, AMABILITATEA, AFINITATEA,
DEVOTAMENTUL, ADORAŢIA, DRAGOSTEA, MILA.
♦ SURPRIZA: ŞOCUL, MIRAREA.
♦ DEZGUSTUL: DISPREŢUL, AVERSIUNEA, DETESTAREA, REPULSIA.
♦ RUŞINEA: VINOVĂŢIA, JENA, SUPĂRAREA, REMUŞCAREA, UMILINŢA, REGRETUL.
Psihologul american Robert Plutchik a creat în 1980 “cercul emoţiilor”, care constă din 8 emoţii fundamentale
şi 8 emoţii complexe, formate din câte două emoţii fundamentale. Emoţiile fundamentale pot fi observate pe
cercul al doilea din imagine şi incluse în tabelul de mai jos, pe când emoţiile complexe sunt cele trecute pe
fundal alb: optimism, dragoste, supunere, înfiorare, dezaprobare, remuşcare, dispreţ şi agresivitate.
Emoțiile joacă un rol important în viața fiecărui om. Exprimarea emoțiilor este esențială pentru sănătatea
emoțională. Nu putem nega nici rolul raționamentului în asigurarea succesului. Totuși, cercetările au demonstrat că
succesul depinde doar 20% de intelect, iar 80% - de inteligența emoțională.
În ultima perioadă tot mai des ne punem întrebarea: Ce e de făcut? Copiii nu-și pot manifesta emoțiile, nu-și pot
exprima simțurile, sunt agresivi, violenți sau retrași, întâlnesc dificultăți de comunicare și relaționare cu semenii.
Vă invităm să participați la un training, în cadrul căruia veți exersa practic tehnici și exerciții de dezvoltare a sferei
emoționale și de gestionare a emoțiilor.

Ce sunt simturile?
Simtul: Perceptia fiziologica a organismului uman in stransa legatura cu sistemul senzorial. Amestecul lor este ceea ce ne
fascineaza in viata de zi cu zi.
Imagineaza-ti o masa delicioasa. "Practic, ai nevoie doar de gust, dar vederea, mirosul si uneori chiar atingerea pentru a
creea o experienta gurmanda." Sau imagineaza-ti ca esti impreuna cu persoana iubita. "Vederea ta este fascinata, dar
mirosul, atingerea, gustul, auzul ... toate aceste simturi se trezesc la viata cand sunteti impreuna."
Tindem sa ne traim viata bazandu-ne pe afirmatii prestabilite. "Acest aliment are un gust bun. E un costum frumos. Aceste
flori miros frumos." Dar stim ca viata noastra inseamna mai mult decat fapte. "Ma simt bine in acest loc. Am un sentiment
rau cu privire la aceasta persoana", etc.
Pe langa simturile noastre de baza, avem tendinta sa simtim multe alte lucruri. Unii o numesc intuitie, altii o numesc
sentiment. Nu este important cum o denumim. Ceea ce conteaza este experienta traita atunci cand simturile noastre sunt
trezite !
 Cate simturi exista?
Cele mai cunoscute sunt cele 5 simturi de baza, dar majoritatea sunt de acord ca oamenii au mult mai multe decat atat. Se
pare ca exista cel putin noua simturi diferite, iar majoritatea cercetatorilor cred ca exista mai mult de douazeci si unu. 
Auzul - un simt care percepe si distinge sunetele. Urechea umana poate percepe frecvente de la 20 Hz (un sunet puternic)
si chiar 28.000 Hz si sunete foarte inalte, cu un volum de intensitatea de la 5 la 15 decibeli. Urechile pot detecta
modificari la o inaltime de 0,03% in anumite intervale de frecventa. Oamenii care au un auz absolut pot identifica cu
precizie fiecare nota de pe scara muzicala. Liliecii si delfinii pot detecta frecvente mai mari de 100.000 de cicluri pe
secunda.

Vederea - este probabil cel mai dezvoltat simt la omului. Este foarte important pentru supravietuire. De exemplu, atunci
cand un pericol este perceput cu ajutorul vazului, cum ar fi atacul unui animal salbatic sau o masina care se apropie cu
viteza mare, oamenii reactioneaza intuitiv si se protejeaza, fara sa stea pe ganduri. Cand vederea devine blocata sau
incetosata, toate celelalte simturi sunt alertate.
Mirosul - acesta este simtul care percepe si distinge mirosurile. Spre deosebire de multe animale, simtul mirosului este
mai putin dezvoltat la om. Ca specie, nu depindem de el pentru a gasi alimente, pentru a ne proteja impotriva unor
dusmani specifici sau pentru a gasi un partener.

Atingerea – acest simt percepe contactul sau presiunea asupra pielii. Se disting anumite caracteristici si calitati ale
acestora, cum ar fi forma, dimensiunea, rigiditatea, moliciunea sau temperatura. 

Gustul - acesta este simtul care identifica arome prin papilele gustative de pe limba, organul muscular situat in
interiorul gurii. Fiinta umana este capabila sa perceapa o gama larga de arome, ca raspuns la o combinatie de diferiti
stimuli, inclusiv textura, temperatura, mirosul si gustul. Alimentele pot fi dulci sau sarate, acre sau amare. Detectarea
acestor arome este functia papilelor gustative.

Pe langa cele cinci simturi de baza, multi teoreticieni sustin ca exista si mai multe.
Mancarime - acesta este simtul prin care percepem furnicaturile sau iritarea pielii, un sentiment care va face sa va doriti
sa scarpinatii zona afectata. Mancarimile pot aparea in intreg corpul sau doar intr-un singur loc, dar stimulul vine din
interior.

Proprioceptie - aceasta este capacitatea de a percepe stimulii care decurg din interiorul corpului in ceea ce priveste
pozitia, miscarea si echilibrul. De exemplu, pentru a afla daca o persoana este in stare de ebrietate, cereti-i sa inchida
ochii si sa-si atinga nasul cu degetul aratator. Daca o persoana a consumat mult alcool, nu poate face acest lucru,
deoarece inhiba simtul inconstient al proprioceptiei.
 Magnetoreceptie - aceasta este abilitatea unor lucruri vii de a detecta directia si de a simti campul magnetic
gasit in cristalele unui mineral natural, magnetit, obtinand informatii despre altitudine si locatie. Oamenii au
depozite de materiale magnetice in osul etmoid al nasului si exista semne ale unor magnetoreceptoare.

 Termoceptia - acesta este mijlocul prin care percepem temperatura ambianta, deoarece pielea are doua tipuri
de receptori, una pentru rece / menta si una pentru fierbinte / picant. Intr-o lume in care formele de viata sunt
atat de sensibile la temperatura, acest simt este fundamental. Intre zero absolut si sute de milioane de grade
care exista in diferite parti ale universului, putem supravietui doar intr-o banda termica scazuta. Cateva grade
mai mult sau mai putin ne-ar putea omora.

 Nociceptia - aceasta este abilitatea organismului de a detecta daunele potentiale, adica codarea si prelucrarea
stimulilor nocivi in sistemul nervos. Nociceptia este impartita in trei tipuri de durere: cea a organelor, a
oaselor si a pielii.

 Echilibroceptia - sentimentul de echilibru este unul dintre simturile fiziologice. El permite oamenilor si
animalelor sa mearga fara sa cada. Unele animale sunt mai bune decat oamenii. De exemplu, pisicile, care pot
merge pe un gard subtire folosind urechea interna si coada pentru echilibru. Prin intreruperea simtului de
echilibru, pot sa apara ameteli, dezorientare si vertij.
 Foamea - toate fiintele umane se nasc cu un sentiment innascut de foame. Un copil plange neincetat
daca este infometat si nu se opreste pana aceasta nevoie nu este satisfacuta. Din ziua in care ne-am
nascut, oamenii folosesc acest simt tot timpul pentru toata viata.
 Setea - monitorizeaza constant organismul si cantitatea de apa existenta pentru o functionare optima.
Putem supravietui doar pentru o perioada scurta fara apa. Setea serveste ca o reamintire automata a
acestui fapt si, prin urmare, joaca un rol crucial in mentinerea noastra in viata.

 Mecanoreceptorii - receptorii de intindere, sau mecanoreceptorii, raspund la distensia diferitelor

organe si muschi. Efectul sau poate fi perceput cand mancam si avem stomacul plin, cand stim ca
este timpul sa mergem la baie sau cand plamanii nostri se umplu cu aer.

 Chemoreceptorii - principalele simturi care depind de chemoreceptori la om sunt gustul si mirosul.

Dar exista, de asemenea, chemoreceptori interni care monitorizeaza nivelul sanguin al dioxidului de
carbon si regleaza reflexul respiratiei. Acestea permit corpului uman sa se apere impotriva
potentialelor pericole de varsaturi in caz de otravire sau sufocare atunci cand exista un agent care
afecteaza sistemul respirator.
 Timpul - toate fiintele umane dezvolta un sentiment de timp, care este legat de ceea ce diferitele
simturi comunica reciproc despre lumea exterioara. Cu toate acestea, oamenii isi proceseaza
sentimentul de timp diferit. Un minut in scaunul dentistului poate parea o eternitate, in timp ce o ora
cu persoana iubita poate fi perceputa ca un minut.

 Kinestezia - acestea sunt senzatiile care sunt transmise din toate punctele corpului catre sistemul
nervos. Ele sunt in primul rand preocupate de perceptia miscarii si ne ajuta sa intelegem echilibrul,
spatiul si timpul. Acestea acopera doua tipuri de sensibilitate, sensibilitate viscerala interoceptiva si
sensibilitate proprioceptiva sau posturala, care se afla in articulatii si muschi si care are rolul de a
reglementa actiunile coordonate voluntar necesare pentru a efectua orice deplasare a corpului.

 Sinestezia - nu toti oamenii au acest simt dezvoltat. Se refera la perceptia mirosurilor cand ascultati
muzica sau cand auziti un anumit cuvant sau chiar mirosul si gustul culorilor. Adica este perceptia
sau interferenta in comun a diferitelor tipuri de senzatii, de simturi diferite in acelasi act perceptiv.
Un sinestezic  poate, de asemenea, sa auda culori, sa vada sunete si sa perceapa senzatii de gust
atunci cand atinge un obiect cu o anumita textura.
Succesul îl adoră pe cel care
învaţă pe tot parcursul vieţii...