Sunteți pe pagina 1din 17

CLASA IX B

MODUL II
LĂCĂTUȘĂRIE GENERALĂ
TRATAMENTE TERMICE DE
RECOACERE
Tratamentul termic de recoacere constă în încălzirea pieselor
până la o anumită temperatură dependentă de scopul
recoacerii, urmată de o răcire înceată în cuptor sau în aer liber
liniștit.
Recoacerea se caracterizează după modul de răcire, astfel ea
poate fi:
• de scurtă durată sau normalizare, dacă răcirea se face în
aer liber liniștit
• de lungă durată sau recoacere propriu-zisă, dacă răcirea
se face în cuptor ( odată cu cuptorul sau cenușa caldă)
Recoacerea se aplică la piesele care au fost prelucrate prin
deformare plastică la rece (forjate), turnate sau sudate precum
și a pieselor călite în vederea decălirii.
Recoacerea de scurtă durată(normalizarea)
• Se caracterizează prin faptul că răcirea se face în aer liber,
liniștit.

NORMALIZAREA

este un tratament mai scurt și mai ieftin


decât recoacerea de lungă durată, astfel
oțelul tratat prezintă o duritate mai
ridicată, fără tensiuni interne și o structură
internă fină.
NORMALIZAREA

 
constă în încălzirea pieselor din oțel la o
temperatură de 750-880 . În cazul
tratamentului de normalizare piesele se
scot din cuptor și se răcesc în aer liber.
NORMALIZAREA

structura oțelului este normală, dar cu o


duritate mai mare.

Acest tratament are dublu scop


Scopul normalizării

a) Restabilește structura, astfel se


micșorează grăunții cristalini, motiv pentru
care se mai numește recoacere de
restabilire
b) Elimină tensiunile interne, în acest caz
răcirea realizându-se în două etape:
 • de la temperatura de încălzire și până la 550-600 , răcirea se
face în aer liber
 • de la 550-600 , răcirea se face în sub cenușă caldă sau în cuptor
Această recoacere se aplică oțelurilor supraîncălzite sau pieselor
forjate, care au fost încălzite pentru forjare timp îndelungat la
temperaturi foarte înalte.

forjare la cald forjare la rece


Normalizarea se mai aplică și construcțiilor sudate, din oțeluri
nealiate.
Recoacerea de lungă durată
• Se caracterizează prin faptul că răcirea se face în cuptor

Recoacere de regenerare(omogenizarea)

Recoacere de maleabilizare(înmuierea)
Recoacere de globularizare
Recoacere de recristalizare
Recoacere de detensionare
Recoacere de regenerare(omogenizarea)
Se aplică după prelucrarea la cald a oțelurilor care au structuri
caracterizate prin grăunte cristalin mare și structură
neuniformă.
 
Recoacerea de omogenizare constă în încălzirea pieselor
turnate din oțel la o temperatură de 1100 – 1150 , urmată de
menținerea un anumit timp la această temperatură, apoi răcire
înceată în cuptor.
Recoacere de maleabilizare(înmuierea)
 
Constă în încălzirea oțelului în jurul temperaturii de 727 , timp
de 5 ore, urmată de o răcire treptată.
Se aplică oțelurilor forjate dure sau extradure, cu un conținut
ridicat de carbon, pentru a le îmbunătății prelucrabilitatea prin
așchiere.
Recoacere de globularizare
 
Constă în încălzirea oțelului în la temperatura de 750-780 ,
menținerea la această temperatură timp de 10-20 h pentru
realizarea procesului de globularizare a lamelelor de
cementită, urmată de o răcire foarte lentă de 20 – 30 /h, până
la temperatura de 650
Recoacere de recistalizare
 
Constă în încălzirea oțelului în la temperatura de 700-750 ,
menținerea la această temperatură timp de 15-45 minute și
răcirea în aer. Se aplică produselor din oțel deformate plastic la
rece(ecruisate) și are ca rezultat obținerea stărilor moale sau
foarte moale.
Recoacere de detensionare

În urma prelucrărilor la cald sau la rece, în produsele metalice


apar tensiuni interne. Aceste tensiuni sunt generate de
următoarele cauze:
• neuniformitatea răcirii pieselor
• modificări de volum specific
• fenomenul de ecruisare
• dezechilibru mecanic produs prin schimbarea formei
geometrice a piesei în cursul prelucrărilor prin așchiere
Recoacere de detensionare

Aceste tensiuni interne care rămân în produse(tensiuni


remanente) se pot elimina prin tratamentul termic de
recoacere de detensionare, prin următoarele etape:
• detensionarea după turnare sau sudare, realizată prin
 

încălzire la 600-650
• detensionarea după prelucrarea prin deformare plastică la
 

rece, la 340-400
• detensionarea după prelucrarea prin așchiere; se practică
 

mai rar și se poate efectua la temperaturi de 450-500


(după degroșări sau la 150-200 (după finisări)