 Funcționalitatea managementului public e

determinată de modul în care funcționarii

publici înțeleg să exercite cu înalt
profesionalism următoarele cinci funcții, și e
condiționată de abilitățile lor manageriale
manifestate cu ocazia exercitării acestor
funcții în cadrul proceselor de management
 Constă în ansamblul proceselor de muncă
prin intermediul cărora se determină
principalele obiective ale instituțiilor publice,
în general, mijloacele și resursele necesare
aplicării acestora.
 În ceea ce priveşte funcţia de previziune,
specialiştii în domeniul managementului public
au un punct de vedere comun: toţi consideră
această funcţie ca una din cele mai importante
funcţii ale managementului public.
 Argumentul este unul cât se poate de clar şi de
simplu. Orice instituţie publică, ca parte a unui
macrosistem, trebuie să aibă definite obiective.
Prin conţinutul lor, managerii publici exprimă de
fapt ce trebuie să realizeze instituţiile publice
într-o perioadă determinată.
 se determină şi în funcţie de cadrul legislativ existent pentru
instituţia publică, pentru domeniul din care aceasta face parte
sau pentru sectorul public,
 se fundamentează pe sistemul de nevoi generale şi specifice ale
clienţilor, persoane fizice sau juridice,
 se armonizează, din punctul de vedere al conţinutului, cu
obiectivele celorlalte instituţii publice care desfăşoară activităţi în
acelaşi domeniu de activitate în sectorul public,
 se integrează pe verticală cu obiectivele determinate ale
instituţiilor publice situate pe nivelurile ierarhice superioare
cărora li se subordonează direct sau indirect,
 se constituie ca un mod particular de exprimare a obiectivelor
determinate la nivel macro în cadrul politicilor şi strategiilor
globale pentru sectorul public, în general şi pentru domeniile de
activitate ale instituţiilor publice, în particular.
 Exercitarea funcţiei de previziune nu trebuie
redusă la determinarea obiectivelor, cum încă
se întâmplă adesea în unele instituţii publice.
 Procesul trebuie să continue cu stabilirea

modalităţilor de realizare a obiectivelor

previzionate. Conţinutul lor este puternic
determinat de aceleaşi condiţii care au marcat
şi procesul de stabilire a obiectivelor
instituţiilor publice.
 potenţialul instituţiei publice: uman, material,
informaţional şi financiar,
 gradul de profesionalizare a managerilor
publici şi funcţionarilor de execuţie,
 valorile culturii organizaţionale specifice
instituţiilor din sectorul public,
 sistemul de cointeresare a resurselor umane

pentru a amplifica gradul lor de implicare în

identificarea modalităţilor etc
 Aceasta funcție se concretizează în
formularea și implementarea de:
 Prognoze;
 Planuri;
 Programe;
 se fundamentează pentru un orizont de timp de
cel puţin 10 ani, în special în domeniile de
activitate care au reprezentare directă în
structura sistemului administrativ dintr-o ţară.
 Pentru sectorul public se elaborează la iniţiativa
reprezentanţilor unor instituţii şi autorităţi
administrative, în special din administraţia
centrală a unui stat (exemplu: prognoze pentru
estimarea nivelului performanţelor în domeniile:
economic, sănătate, cercetare fundamentală şi
aplicativă etc., prognoze pentru estimarea
dinamicii populaţiei, a cererii de servicii publice
etc.).
 se elaborează pe perioade cuprinse între unu
şi cinci ani şi se utilizează pe scară largă în
toate domeniile de activitate din sectorul
public.
 Reprezintă instrumentul cu care operează

managerii publici în exercitarea funcţiei de

previziune.
 reprezintă o altă modalitate de concretizare a
funcţiei de previziune şi au un grad mare de
detaliere în funcţie de orizontul de timp pe
care sunt elaborate, respectiv câteva luni
până la o oră.
 Constă în ansamblul proceselor de
management prin care se proiectează şi se
armonizează componentele cadrului
organizatoric intern necesar realizării
obiectivelor previzionate în instituţia publică
şi în domeniul în care aceasta se încadrează.
 domeniile de activitate distincte din cadrul instituţiei publice,
 subdiviziunile organizatorice pentru fiecare domeniu,
 volumul de activitate implicat de fiecare domeniu în parte,
 procesele de muncă fizică şi intelectuală desfăşurate din fiecare
domeniu şi subdiviziune organizatorică,
 activităţile, atribuţiile, sarcinile specifice proceselor de muncă

determinate,
 posturile şi funcţiile publice de conducere şi de execuţie,
 relaţiile organizatorice între subdiviziuni, posturi şi funcţii
publice de conducere şi execuţie,
 ponderile ierarhice pentru posturile şi funcţiile publice de
conducere,
 nivelurile ierarhice din cadrul structurii organizatorice a
instituţiei publice,
 climatul organizaţional şi celelalte elemente ale organizării

informale.
 Prin funcţia de organizare-coordonare a
managementului public se proiectează şi
reproiectează, ori de câte ori managerii
publici consideră necesar, fiecare din
elementele prezentate mai sus.
 Proiectarea cadrului organizatoric intern
constă în analiza, determinarea şi
dimensionarea, pe principii de raţionalitate şi
eficienţă, a conţinutului fiecărei componente.
 Exercitarea funcţiei de organizare-
coordonare a managementului public nu se
reduce la stabilirea cadrului organizatoric
intern, ci continuă cu armonizarea, din punct
de vedere teoretic şi practic, a tuturor
componentelor prezentate.
 constă tocmai în legătura între
elementele trinomului obiective
previzionate-componente determinate
- relaţii stabilite.
 a managementului public constă în ansamblul
proceselor de management prin care se
gestionează resursele umane, materiale,
financiare şi informaţionale existente şi
atrase în instituţia publică în procesul de
realizare a obiectivelor previzionate
 vizează modul de gestionare a resurselor
umane din aparatul de lucru al instituţiilor şi
autorităţilor publice.
 Exercitarea funcţiei de administrare a
managementului public abordată prin prisma
acestei dimensiuni dobândeşte un plus de
complexitate, datorită particularităţilor pe
care domeniul resurselor umane le are în
unele ţări în sectorul public.
 Instituţia publică este acea entitate distinctă
din macrosistem care reuneşte în patrimoniu
bunuri materiale aflate în proprietate publică.
 Proprietatea publică aparţine statului sau

unităţilor administrativ teritoriale.

 În ceea ce priveşte bunurile proprietate

publică, acestea pot fi date în administrare

instituţiilor publice sau pot fi concesionate ori
închiriate.
 constă în ansamblul proceselor de
management desfăşurate în instituţia publică
prin care se realizează gestionarea riguroasă
a resurselor financiare
 stabilirea surselor de finanţare pentru realizarea
obiectivelor previzionate,
 o nominalizarea cheltuielilor atrase pentru fiecare
obiectiv şi modalitate de acţiune previzionate,
 o atragerea resurselor financiare din diferite surse:
impozite şi taxe, proiecte finanţate din surse
rambursabile sau nerambursabile interne sau
internaţionale,
 o urmărirea modului cum acestea sunt repartizate în
cadrul sistemului,
 o transferul resurselor financiare de la bugetele
centrale către cele locale şi apoi către instituţiile
publice,
 Creșterea valorii acestora;
 constă în ansamblul proceselor de
management prin care se gestionează toate
resursele informaţionale din cadrul unei
instituţii publice, respectiv: date, informaţii,
mijloace de tratare a informaţiilor,
procedurile informaţionale, implicate în
realizarea obiectivelor previzionate.
 constă în ansamblul proceselor de
management prin care resursele umane din
instituţiile publice sunt stimulate să
contribuie la stabilirea şi realizarea
obiectivelor previzionate
 identificarea factorilor motivaţionali care să-i
stimuleze pe funcţionarii publici să contribuie la
stabilirea şi realizarea obiectivelor previzionate,
 crearea unui sistem clar, coerent şi complet de
motivare a funcţionarilor publici şi
reprezentanţilor managementului public, inclusiv
a titularilor de funcţii de demnitate publică,
pentru a participa la stabilirea şi realizarea
obiectivelor previzionate,
 informarea funcţionarilor publici cu privire la
recompensele şi sancţiunile aplicate în funcţie de
gradul de realizare a obiectivelor previzionate,
 diferenţierea resurselor umane din instituţia
publică în funcţie de nivelul performanţelor
obţinute,
 crearea unui climat organizaţional competitiv

în cadrul instituţiei publice,

 dezvoltarea dimensiunii participative a
managementului public.
         complexitatea in sensul utilizării combinate
atât a stimulentelor morale cât și a stimulentelor
materiale;
         diferențierea, adică motivațiile considerate
și modul lor de folosire să țină seama de
caracteristicile și abilitățile fiecărui funcționar
public sau a grupului de muncă din instituțiile
publice astfel încât să se mențină maximum de
participare la determinarea și satisfacerea
interesului public general;
    gradualitatea, înseamnă satisfacerea succesivă
a necesităților funcționarilor în funcție de aportul
lor la realizarea serviciilor publice.
 constă în ansamblul proceselor de
management prin care se compară rezultatele
obţinute cu obiectivele previzionate, se
verifică legalitatea activităţilor desfăşurate în
cadrul şi în afara instituţiei publice, se
măsoară şi analizează abaterile şi se
identifică modalităţile de corectare sau
amplificare a cauzelor care le-au determinat.
 compararea rezultatelor cu obiectivele previzionate şi cu
cadrul legislativ existent,
 determinarea abaterilor pozitive sau negative,
 analiza cauzală a abaterilor constatate atât din
perspectiva organizaţiei cât şi din cea legală,
 formularea modalităţilor de acţiune pentru diminuarea
intensităţii cauzelor care au generat abaterile negative şi
amplificarea influenţei cauzelor care au determinat
abaterile pozitive,
 fundamentarea deciziilor administrative pentru aplicarea
propunerilor formulate,
 urmărirea executării deciziilor şi sesizarea efectelor
imediate, pe termen mediu şi lung,
 adaptarea permanentă a instituţiei publice pentru a
asigura realizarea obiectivelor previzionate.
 controlul să fie continuu, adică să se
desfăşoare pe toată perioada de activitate a
instituţiei publice,
 controlul să fie selectiv, adică să se
concentreze asupra aspectelor esenţiale,
relevante,
 controlul să fie realizat de personal
specializat în domeniul de activitate al
instituţiei sau autorităţii publice şi în
domeniul legislaţiei,
 controlul să fie preventiv, adică să urmărească nu
atât constatarea unor abateri, cât mai ales
identificarea cauzelor care pot crea dificultăţi în ceea
ce priveşte realizarea obiectivelor previzionate sau
apariţia unor disfuncţionalităţi,
 controlul să aibă finalitate, adică să se concretizeze
în decizii clare, coerente, care urmează a fi executate
într-o perioadă de timp determinată,
 controlul să fie realist, obiectiv, adică să se bazeze
pe date şi informaţii reale, rezultate din observări şi
analize directe,
 controlul să fie eficient, adică să permită realizarea
obiectivelor pentru care a fost declanşat cu costuri
minime