Definiție

Subiectul este partea principală de propoziție care arată despre cine se

comunică în acea propoziție.

El arată, de obicei cine face acțiunea sau cine are caracteristica

exprimată de predicat.

S
Zăpada se ridică până la geamuri.
S
Cartea aceasta e preferata mea.
La ce întrebare răspund
cuvintele subliniate?
 Cine?

Despre cine
este vorba în
propoziție?
 Aprofundează
Care sunt subiectele următoarelor propoziții:

S
Elefanții intrau în arenă
unul câte unul.
S
Pașii lor erau grei.
S
Ochii copiilor îi sorbeau din priviri.
S
Palmele aplaudau cu putere.
 Subiectul poate fi:
Simplu Multiplu
• exprimat printr-o singură • exprimat prin mai multe
parte de vorbire. subiecte, prin mai multe părți
de vorbire.

S
S
Ada, Mihaela și
Copiii se joacă.
băiețelul se joacă.
S
S
Merele, perele și
Fructele s-au copt.
gutuile s-au copt.
 Poți să dai un exemplu de propoziție
fără subiect?

Vorbesc la telefon.

Cine vorbește la telefon?

Eu.
Ne dăm seama din forma verbului
(vorbesc) care este la persoana I, numărul
singular (eu).
 Asculți melodia preferată.

Cine ascultă?

Tu.
Ne dăm seama din forma verbului
(asculți) care este la persoana a II-a,
numărul singular (tu).
 Ruxandra păși încet în încăpere.
Închise ușor ușa.

Cine închise ușa?

Ruxandra.
Subiectul este cunoscut din propoziția
anterioară.
 Aprofundează
Observă propozițiile:

‒ Maria, vii la teatru?

‒ Ați auzit, copii?

‒ Iepurașule, ce cauți aici?

Cuvântul care exprimă o chemare adresată

cuiva nu este subiect.
Există propoziții care nu pot avea
subiect. Poți da un exemplu?

Plouă.
Ninge.
Tună.
Se înserează.

Propozițiile cu predicatul exprimat

prin verbe care arată fenomene ale
naturii nu au subiect.
În vorbirea populară este obiceiul de a se relua
subiectul pentru a atrage atenția asupra lui
(nefiind deci vorba de două subiecte, ci de o dublă
exprimare a aceluiași subiect):

Acela de departe, el m-a înștiințat.

Vine ea mama acasă.
Stai... că te căptușește
ea Mărioara acuși!
 Prin ce părți de vorbire poate fi
exprimat subiectul?
Substantiv comun Substantiv propriu

S S
Fetița privea cu Diana a zărit printre
atenție. frunze un gândăcel.
 Prin ce părți de vorbire poate fi
exprimat subiectul?
Pronume personal Pronume personal de
politețe
S
Ea l-a urmărit S
îndelung cu privirea. Dumneata ai văzut
spectacolul?
S
Noi urcăm o pantă
abruptă.
 Vrei să știi mai mult?
Subiectul poate fi exprimat prin orice cuvânt folosit cu valoare de
substantiv:

Leneșul mai mult aleargă.

Cel mic e mai înțelept.

Cuvintele subliniate în propozițiile de mai sus

au căpătat valoare de substantiv.
 Unde poate sta subiectul în propoziție?
Subiectul stă, de obicei, înaintea predicatului.

S P
Luna răsărise dintre munți.

El poate sta însă și după predicat:

P S
Și mănâncă ei la un loc...
 Predicatul se acordă cu subiectul
în persoană și număr.

„Sara pe deal, buciumul sună cu jale (…)

Apele plâng clar izvorând în fântâne...”
(Mihai Eminescu)
 Atenție la următoarele acorduri ale predicatului cu
subiectul.

Dumneavoastră, domnule director, ați

fost la spectacol?
Cartea și caietele sunt noi.
Eu și sora mea am plecat la bunici.
 Excepție

În propozițiile următoare este admisă lipsa acordului dintre predicat și

subiect:

A fost o dată un moș și o babă.

Ne era foame și sete.
 Atenție: între subiect și predicat nu se pune
niciodată virgulă!

Exceptie: dacă între subiect și predicat se intercalează unele cuvinte

precum: desigur, firește, bineînțeles, fără îndoială,
prin urmare, acestea se pun între virgule.

Mama, firește, era îngrijorată.

Eu, bineînțeles, voi îngriji de flori.
 Felicitări!
Ai învățat foarte multe
lucruri despre subiect.