Branemark = osteointegrare

 1952 = titaniul se leagă ireversibil de osul vital, o

observaţie ce contrazicea orice teorie din acea
vreme.

 osteointegrarea poate fi obţinută cu un înalt nivel

de predictabilitate,fără inflamarea ţesuturilor moi,
incapsulare fibroasă a implantului sau eşec.
 Categorii de
implanturi
1 ) Endo-osos – implant plasat transosos, cu
două subtipuri : cilindric si lamă
 Cilindric

 Diametru = 3.3-5mm
 lungime între 7-13mm,
 subţiri 2-2.8 mm pentru creasta resorbită orizontal,
 diametru de 6 mm pentru cazurile de atrofie severă,
 sau de 30-52.5 mm pentru implanturile zygomatice
 Implantul-lamă

 Nu poate fi utilizat pentru înlocuirea independentă

a unui singur dinte lipsă fiind instabil.

 Sprijinul protetic se realizează pe dinte şi pe

implant
Categorii de implanturi

2) Subperiostal
– implant construit după
amprentarea câmpului osos expus
chirurgical( alveolar şi bazal).
- “dantelă” aşezată intim pe
os,sub periost, cu bonturi transgingivale sau
bare.
- avantajul - distribuie forţa
masticatorie pe întreaga creastă alveolară.
 Categorii de implanturi

3) Transosos
- placă de stabilizare submandibulară,
- implantele traversează osul mandibular de la
bază până la creasta alveolară.
Forme de implant utilizate in anii 1980

Implant tip
Bonefit

Implant tip
Frialit)
Aspecte actuale:Incarcarea
imediata a unei proteze maxilare
Aspecte actuale
Forma actuala a implantelor

Elementele componente ale implantului:

1.corpul implantului -porţiunea implantului
destinată inserării în os şi care la anumite
tipuri de implant se poate extinde uşor şi
deasupra crestei alveolare.
- la implantele şurub, este
prevăzut cu spire de infiletare iar la apex cu
diferite orificii care să retenţioneze mai bine
implantul după vindecare.
-la nivelul porţiunii
superioare a implantului, acesta prezintă o
zonă lisă 2-3 mm care de obicei se insera în
osul cortical.
2. Colul -portiunea cea mai coronara a implantului, cu rol
determinant in stabilitatea implantara
-face legatura intre pilier si implant

Tipuri de col: drept

Evazat
-integrat in patforma
switch
-transgingival
Forme ale corpului implantar:
Cilindrica
Diferite diametre
implantare si diferite
forme ale apexului
 Conexiune externa hexagonala

Suprafata protetica a
implantului are
forma unui platou
avind in centru
hexagonul

Conexiune interna
avind con
antorotational
CONEXIUNE CONICĂ INTERNĂ DE 11°
Avantajul unei conexiuni protetice conice,
unice pentru orice diametru de implant.
-Conexiunea conică internă de 11 grade asigură
stabilitatea țesuturilor moi și dure prin
diminuarea micromișcărilor de la interfața
bont-implant.
- UN NUMAR REDUS DE DESURUBARI
 Aspecte anatomice ce influienteaza aplicarea
implantelor

Rezorbţia osoasă postextracţională atât în plan vertical

cât şi orizontal = compromis structural şi funcţional

In medie rata rezorbţiei mandibulare este de ~ 0.2 mm/an , de

3-4 ori mai mare decât a maxilarului
 Rezorbţia mandibulară este centrifugă deoarece
cortexul bucal este mai subţire decât cel lingual

 La maxilar rezorbţia este centripetă, în special în

zona molarilor

 Aceasta duce la schimbarea relaţiilor

intermaxilare Harle ( 1989)
 odata cu rezorbţia alveolară , se produce şi o
diminuare a gingiei ataşate, într-o relaţie de
10:0,6 ( Tetsch 1991)
Aspecte ale atrofiei orizontale
Clasificarea Atwoood a
rezorbţiei osoase
 1. Os alveolar la dentaţi
2. Alveola
postextracţională
3. Alveola înaltă
4. Alveola ascuţită
5. Alveola rezorbită,
rotundă
6. Alveola plată sau
concavă
 Calsificarea lui Falschussel’s (1986) a
rezorbtiei maxilare
Class 0- creastă dentată
Class 1 – creastă înaltă, lată
Class 2 - creastă
înaltă,îngustă
Class 3 – creastă înaltă,subţire
Class 4 – creastă rezorbită,lată
Calss 5 – creastă complet
rezorbită
Clasificarea lui Lekholm şi Zarb ( 1985)
A –alveola intactă
B – rezorbţie minoră a crestei
C – rezorbţie avansată până la bază
D – iniţierea rezorbţiei bazei osoase
E - rezorbţie extremă a bazei osoase
 Volumul sinusului maxilar variază între 9.5cm3 –
20 cm3, cu o medie de 14.75 cm3
Rădăcinile primilor doi molari se găsesc în sinus,
explicându-se de ce sinusul maxilar tinde să se
extindă dupa extracţii, atât din cauza pierderii
stimulului dentar cât şi presiunii negative din timpul
inspirului
  Septul sinusului maxilar

 Prezent în procent de 13-35,3%

 Poate fi prezent în orice regiune a
sinusului
 Mai frecvent la maxilarele
atrofice edentate
 Lungime : 2.5- 12.7 mm
 Canalul incisiv se găseşte la 8-18 mm posterior de
marginea anterioară a bazei nasului. Septul nasal
marchează limita superioară a canalului incisiv ce
conţine nervul nasopalatin, artera mare palatină, şi
un canal mucos ( Stensen’s canal).
Canalul incisiv
 Are o lungime de 8-26 mm la adult şi formează
un unghi de 570- 89,50 cu un plan ce uneşte
marginea superioară a pavilionului urechii şi
unghiul extern al ochiului
 apariţia unor zone periculoase pentru
implantologie în cazurile rezorbţiei verticale şi
orizontale.
 In cazurile atrofiei
maxilare severe basa
nasului poate fi gasită în
locul în care ne putem
aşteptă să găsim sinusul.

 Procedurile de
augmentare implicănd
atât baza nasului cât şi
sinusul
INERVATIA MAXILARULUI

 Nervul alveolar superior si posterior după ce

paraseşte fisura pterigo-maxilară şi intră în
osul maxilar având un traseu anterior, între
mucoasa sinusului maxilar şi os, putând fi
lezat în operaţiile de “sinus lift” cu abordare
laterală
 In cadrul procedurii chirurgicale de sinus lift
poate fi lezat şi nervul alveolar superior şi
mijlociu cu traseu inferior şi anterior în
interiorul sinusului maxilar.
 Nervul mare palatin ( anterior) cât şi nervul
mic palatin ( posterior) inervează mucoasa
palatină în regiunile anterioara si respectiv
posterioară,ajungând la nivelul mucoasei orale
prin foramenul palatin anterior si posterior.
In cazurile atrofiei maxilare:
 rezorbţia osoasă de tip centripet apropie aceste
foramene de creasta osoasă,
 riscul lezării buchetului neuro –vascular printr-o
incizie mult prea palatinală
 Nervul nazo-palatin iese prin foramenul
incisiv împreună cu nervul mare palatin.
 Acest nerv trebuie anesteziat în pricedeele de
elevare a mucoasei nasale inferioare şi
augmentare osoasa precum şi în cele de
implantare în regiunea incisivă.
 Nervul infraorbital iese prin formenul
infraorbital , localizat la 5 mm sub marginea
orbitei, între inserţiile muşchilor elevator al
buzei superioare ( superior) şi canin ( inferior).

In cazurile de atrofie maxilară:

• se apropie la o distanţa de 5-10 mm de creasta osoasa
• riscul lezarii cu uşurinţă în procedeele de augmentare
osoasa sau inserare de implanturi subperiostale.
 OSUL MANDIBULAR
 In partea anterioară linguală = canal lingual
 Aamana si colab . au stabilit că acesta are are 7
forme distincte
 Importanţă deosebită in implantarea anterioară
 In cazul atrofiei osului mandibular
este atrofiat, o atenţie deosebită
este acordată :
 noului ax de inserţie al
implanturilor,
 poziţiei superioare a tuberculilor
genieni foramenului mentonier
Aspecte anatomice mandibulare
relevante pentru implantologia
orala:

-Pozitionarea canalului
mandibular
-Foramenul mentonier
Foramenul mentonier

 Forma : rotund 34,5 %

oval 65,5 %
 Mărime : 3,5- 5,5 mm
 Poziţie : la 28 mm de linia de mijloc
15 mm de marginea inferioară
aproape de apexul celui de-al doilea
premolar
 In 1-10 % din cazuri pot fi prezente 2
foramene .
 Poate fi observat pe OPG în 94% din cazuri
( Jacobson şi colab.) dar numai în 50 % din
cazuri cu claritate
INERVATIA MANDIBULEI SI A TESUTURILOR
MOI

Nervul alveolar inferior după ce intra în os prin

foramenul mandibular, nervul are un traseu
intraosos dinspre lingual spre bucal.
Se găseste la mijlocul distanţei între cele 2
cortexe la nivelul M1
 Bucla anterioara a nervului alveolar
inferior
= bucla anterioara a nervului
mental
 Lungime 2-4 mm ( dupa
unii chiar 10 mm)

 Nervul alveolar are traseu

antero-lateral, face o buclă
şi se întoarce cu traseu
superior-posterior- medial
foramenului.
 Palparea buclei
 Daca se poate palpa canalul alveolar inferior cu o sonda
orientata distal, atunci bucla anterioara nu este prezenta
“Zona de siguranţă “ a lui Misch

 Se masoară de la cel mai superior aspect al

foramenului până la marginea crestei alveolare
 Nervul lingual

 Intră în cavitatea orală deasupra marginii posterioare a

muşchiului milohioid
 Pentru a evita lezarea nervului , incizia in zona
posterioara trebuie efectuată median trigonului
retromolar, iar reflectarea lamboului mucoperiostal
trebuie efectuată cu grijă, subperiostal, în strâns contact
cu osul.
Lezarea nervului lingual :
 hipoestezia/anestezia limbii ,
 mucoasei planşeului bucal,
 tulburări de gust,
 reducerea secreţiei salivare ( datorită
conexiunii nervului lingual cu nervul coarda
timpanului, şi cu ganglinul autonom
submandibular ce culege impulsurile
parasimpatetice din cele 2/3 anterioare ale
limbii).
Algoritm chirurgical de inserare a implantelor orale:

1. Incizia
2. Decolarea lamboului muco-periostic(transgingival)
3. Pregatirea situsului implantar +/_pregatiri specifice
preimplantare realizate:
anterior
in acelasi timp cu implantarea
4. Insertia implantului
5. Sutura
Incizia-trebuie sa respecte arhitectura vasculara a situsului
chirurgical

I.Incizia pe mijlocul crestei-pentru implantele intr-un singur

timp chirurgical=implante de gradul 1(I timp)

Avantaje:-se efectueaza intr-o zona vascularizata si

inervata(minim invazivitate)
Dezavantaje:situarea peste bresa de insertie a implantului,
necesitind suturi strinse

I.Incizia pe unul din versantii crestei la implantele de gradul

II(2 timpi)
Avantaj: permite acoperirea implantului cu un mucoperiost
intact
Dezavantaje :hemoragie locala
dureri si hematoame postoperatorii
-cicatrici defectuase si inestetice
Diferite tipuri de
incizie pentru a
avea un lambou
corect
Incizia –ce permite conservarea
papilei
2. Decolarea -Diferite forme de lambou
2. Pregatirea situsului
implantar-se face cu o freza
sferica- cu diametrul de 2
mm
-se realizeaza la locul de
insertie a implantului pe o
adincime de citiva mmpina
nivelul spongioasei osoase
Frezajul initial=de
ghidaj

- Cu Freza pilot
-consta in crearea in
osul receptor a unui
locas de o profunzime
egala cu lungimea
implantuluisau cu
1,5mm mai mult .
Directia: coincide cu
bisectoarea unghiului
dintre cele doua tablii
osoase.
Frezajul intermediar
-se realizeaza cu freze
avind diametrul
crescator, pina cind
freza cu diametrul
final=cu 0,2 mai mic
decit implantul initial
-pt implantele tip
surub se realizeaza
tarodajul lacasului de
insertie a implantului
Utilizarea ghidului
chirurgical