ASPECTE DE BIOMECANICA IMPLANTARA

Stabilitatea, imobilitatea şi soliditatea unui implant depinde de

calitatea osului dependenţa dintre dimensiunea implantului şi tipul de os

corespondenţa dintre implant şi forma preparaţiei situsului receptor,

funcţie de densitatea osoasă

Implant cu diametrul de 3,7mm – os cu densitate scăzută terminaţia preparării este

cilindrică cu d= 2,8 mm
- os dens tp etajată d= 3,4 / 2,8 mm
Implant cu diametrul de 4,8mm – os cu dens scazuta tp cilindrică d=3,5 mm
- os dens tp etajata d= 4,2 /3,8
 NUMĂRUL DE IMPLANTE

Există o corelaţie între forţele aplicate la nivelul F ocluzale şi arhitectura rădăcinilor. Este un
raport echilibrat între suprafaţa ocluzală şi suprafaţa osoasă ce cuprinde radacinile dentare
care poate servi drept model în implantologie.
Suprafata radiculara formate de radacinile
dentare reprezinta un indicator precis pentru
determinarea suprafetei optime de sprijin
implantar.
Ideal este amplasarea unui implant
pentru fiecare dinte absent.
Suprafata cuprinsa in interiorul
radacinilor dintilor posteriori nu
poate fi acoperita printr-un singur
implant cu diametru mare, ci se vor
folosi 2 implante, in cazul folosirii
implantelor postextractionale
Amplasarea a 2 implante conice pentru protezarea unui molar mandibular.
Suprafata osoasa implantara este de 334 mm2, iar 382 mm2 este valoarea suprafetei
osoase intraradiculare pentru acest molar.
Contactele in intercuspidare maxima dupa protezarea imediata sunt minore.
Spatiul necesar amplasarii implantelor este de 12,5 mm. Sunt indicatii de
implantare postextractionala, crestele interradiculare fiind intacte. Implantele au
fost decalate frontal. Implantul mesio-lingual suporta intreg ciclu masticator, iar cel
disto-vastibular, situat sub cuspid suporta doar inceputul ciclului

Amplasarea unui implant de diametru mare pentru protezarea unui molar mandibular. Suprafata osoasa ce sustine
implantul este suficienta pentru protezarea imediata
CRITERII DE ALEGERE A NUMĂRULUI DE IMPLANTE ŞI CALITATEA OSULUI
 3. POZIŢIA ŞI ORIENTAREA IMPLANTULUI

diagnostic si plan de tratament corect o buna gestiune a tesuturilor dure si

moi inaintea chirurgiei implantare

Cheia unei reuşite implantare pe termen lung

dpdv estetic si functional depinde de

pozitia si orientarea precisă a buna gestiune estetica a restauratiei

implanturilor in functie de parametri (profil de emergenta contur
biomecanici si estetici gingival)

gestiunea ocluziei

În prezenţa unei resorbţii osoase alveolare verticale/ sau centripete, estetica şi exigentele
biomecanice nu pot coexista in acelaşi timp. Dar, rezultatele estetice nu pot fi obţinute în
detrimentul distribuţiei forţelor ocluzale
FACTORI CE INFLUIENTEAZA VIABILITATEA REABILITARII IMPLANTO-
PROTETICE

Factori de risc 0.k. attention stop

specifici
Cerinte estetice nu da
irealiste
Linia surisului Dentara Gingivala
Resorbtia nu medie importanta
osoasa
verticala
Grosimea 4-5mm <3mm
mucoasei
pierdere de Nu Da
substantavetibu
lara
Context ocluzal Favorabil Nefavorabil Nefavorabil
 Concordanta alegerii diametrului implantar cu
morfologia dintelui absent la nivel maxilar

Diametrul M.D. DiametrulM.D Diametrul V.L. Diametrul

Maxilar
coronar(mm) cervical(mm) coronar(mm) implantar (mm)
 Concordanta alegerii diametrului implantar cu
morfologia dintelui absent la nivel mandibular

Diametrul M.D. DiametrulM.D Diametrul V.L. Diametrul

Mandibular
coronar(mm) cervical(mm) coronar(mm) implantar (mm)
 Pozitia implantara-premisele succesului
terapeutic

In sens mezio-sagital

- orientarea implantului paralel cu

axul dintilor naturali
-respectarea distantei de 2mm
Intre spirele implantare si
radacinile dintilor naturali adiacenti
-respectarea distantei de 3 mm
Intre spirele a doua implante
alaturate
-realizarea de incizii ce conserva
gingia cheratinizata si papila
interdentara
Pozitia implantului in sens vestibulo-oral

-implantul trebuie sa se afle in continuitatea

viitoarei restaurari protetice
-pozitia ideala este in axul crestei
-cantitate de os ce inconjoara implantul este
de 1mm
Pozitia colului implantar

Pentru grupul incisivo-canin

situarea colului implantar, in vedere ocluzala,

la nivelul unei linii virtuale ce trece la nivelul marginii incizala a dintilor
adiacenti si a viitoarei restaurari protetice . Plasarea implantului in pozitie
palatina(5-10 grade)

Pentru celelalte grupuri dentare

situarea gitului implantar la nivelul unei linii virtuale ce reuneste centru
dintilor adiacenti si a viitoarei restaurari
 A.CONSIDERENTE BIOLOGICE
Implantarea unui singur dinte maxilar in zona anterioara este o provocare deoarce se gaseste intr-o zona estetică
esentiala. Implantul poate fi situat în situsul identic dintelui natural, conferind naturalete, fiind o ideală replică a
dintelui absent. Dar, după extracţia dintelui frontal, osul alveolar este situat într-o poziţie spre apical şi spre
palatinal. Acest fenomen complică soluţia implantară, cum ar fi implantul angular, conferind estetică şi
funcţionalitate ocluzală fără augmentarea crestei alvelare, sau tisulare.

Poziţionarea vestibulo-orală este foarte dificilă. Se pune accentul pe conservarea feţei vestibulare a I in aceasta zonă,
precum şi a unui volum osos corespunzător a corticalei, asemă nător cu cea în cazul dinţilor naturali.
O inclinare prea vestibulară a I este o eroare ireversibilă, ce determină o resorbţie a corticalei externe, şi în
consecinţă o recesiune gingivală, determinând o coroană clinică alungită şi o aplicare nefavorabilă a forţei de
incizie.
O înclinare prea palatinală a I, orientarea forţelor cluzale este bună, dar se va realiza un subcontur protetic
acoperind crestele alveolare pentru eviatrea unei coroane prea scurte.
ANGULATIA BONTULUI IMPLANTAR
Poziţia tridimensională optimă este esenţială pentru estetică şi sănătate parodontală.
Pentru prevenirea resorbţiei osoase este necesara respectarea unei distanţe de 3-3,5 mm între implante. Pentru înlocuirea a
2 incisivi centrali aceasta distanţa poate fi de 4,5mm. În funcţie de resorbţia osoasa această distanţa poate fi mai mica sau se
poate augmenta diametrul implantelor. Distanţa minimă care trebuie respectată între dinte şi implant este de 1,5mm.
Spaţiul minim necesar amplasării unui implant între 2 dinţi este de 3mm plus diametrul implantului.
În absenta resorbtiei osoase distanta optimă intre implante este usor de respectat. Această distanţă măsurată între
punctele de foraj este de 7mm pentru un implant de 3,4- 4mm si de 8mm pentru un implant de 4,8-5mm.
Dacă resorbţia centripetă este importantă curbura arcadei este diminuată. Spaţiul
interimplantar optim nu permite amplasarea a câte un implant pentru fiecare dinte lipsă. Se va
augmenta Inălţimea spaţilului osos printr-o grefă, precum şi reducând angulaţia vestibulo-orală
a implantelor. În acest caz vor fi micşorate şi numărul implantelor.

În cazul unei arcade foarte resorbite se vor amplasa 2 implante pentru substituirea a 3 dinţi,
permiţând păstrarea unei distanţe suficiente între implante şi între elementele odontale
Când bontul este mai lat decât implantul permite o mai mare conicitate pentru calea
de inserare, o retenție mai mare și capacitatea de a preforma mucoasa la nivelul
bontului cu 1 - 2 mm deasupra osului.
Amplasarea implantului
Amplasarea unui implant dentar în osul disponibil este comparabilă cu un obiect din spațiu, care este
definit prin coordonatele „x”, „y” și „z”.

axa X este definită de planul meziodistal,

axa y este dimensiunea buccolinguală, iar
axa z este cunoscută sub denumirea de apicocoronal (lungimea corpului
implantului în raport cu creasta osoasa)
FP1 Plasarea ideala a implantelor in
zona anterioara
a. Cimentarea coroanei dinspre
incizal
b. Insurubarea coroanei
dinspre cingulum

Plasarea ideala a implantelor in zona POSTERIOARA

FP3
protezele maxilară mandibulară, proteza sau
supradoza maxilară nu au contacte centrice
anterioare în ocluzia centrică. În plus,
suprapunerea verticală este redusă la 3 până la
4 mm. Spațiul înălțimii coroanei din regiunea
anterioară se măsoară de la creasta crestei
osoase până la marginea incizală.
 Restaurarea protetica implantara in zona posterioara este determinata de :

Parametri spatiului protetic

Numarul si pozitia implantelor
Consideratii ocluzale
Tipul de protezaare
Nr de implante este in acord cu calitatea osului
Maxilar 1 implant pentru fiecare dinte absent
Corpul de punte este asociat cu o rata mai mare de esec
 A.POZIŢIONAREA IMPLANTELOR ÎN ZONA POSTERIOARĂ

Forţele masticatorii din zona laterală sunt axiale şi transversale. Ansamblul

os-implant rezistă mult mai bine la forţele axiale, iar forţele laterala sunt
disipate mult mai uşor în cazul rădăcinilor dentare naturale. În cazul unui I
posterior, pentru a avea o orientare şi poziţionare corespunzătoare, trebuie
ca rezultanta forţelor ocluzale să fie orientată de-a lungul axului I .
(componenta orizontală depinde de dimensiunea fetei ocluzale, iar
componenta verticală este determinată de raportul coroană clinică-
implant).
Pentru a ţine cont de aceste
recomandări în cazul unei restaurări
unitare- axele implantelor se vor
orienta corespunzător cu axele dinţilor
ce vor fi amplasaţi la nivelul
implantelor, şi în raport cu dinţii
adiacenţi şi antagonişti.

În cazul unei restaurări

complete axele implantelor
trebuie să fie paralele din
motive tehnice. Este o condiţie
de echilibru şi de repartizare
uniformă a forţelor functionale
În cazul implantării directe într-un situs postextracţional este necesar amplasarea unui implant corespunzator molarului
ce urmează a fi protezat. Obţinerea unei stabilitaţi primare net superioare se obţine plasând 2 implante în alveola
postextracţională, comparativ cu plasarea unui singur I cu diametru mărit. În acest caz trebuie asigurat un spaţiu
interproximal superior de 12,5mm. Pentru ameliorarea rezistenţei la forţele transversale masticatorii implantele trebuie
să indeplinească condiţiile:
- decalajul în plan frontal pentru a fi situate sub cuspizii principali în timpul ciclului masticator
- orientarea asemănătoare cu a dinţilor naturali

Poziţionarea optimă a implantelor la nivelul 16, 46. Decalajul frontal su cuspizii de sprijin şi ghidaj permite
controlul forţelor masticatorii.
Maxilar:
Mandibula:
implantul mezial este pozitionat spre vestibular
implantul mezial este pozitionat spre lingual
implantul distal este pozitionat spre palatinal
implantul distal este pozitionat spre vestibular
Distanta mezio-distala Diametrul implantului

7 -8 mm 4 mm

8 -12 mm 5 – 6 mm

12 – 14 mm 2 implante de
4 mm

14 – 20 mm 2 implante pozitionate langa dintii

adiacenti, solidarizate
Distanta mezio-distala Diametrul implantului

7 -8 mm 4 mm

8 -12 mm 5 – 6 mm
Distanta mezio-distala Diametrul implantului

12 – 14 mm 2 implante de
4 mm
Distanta mezio-distala Diametrul implantului

14 – 20 mm 2 implante pozitionate langa dintii

adiacenti, solidarizate la nivel coronar
 PROTEZA PE IMPLANTE ŞI OCLUZIA FUNCŢIONALĂ

2 implante 4,8x14mm sunt amplasate in imagine clinica-

dreptul 13, 14, cu o protezare dezocluzia caninului in masticatie echilibrata
imediată provizorie; miscarea de lateralitate
os de buna calitate

Într-un os cu densitate favorabilă, dacă suprafaţa portantă osteointegrată este satisfăcătoare în

suprafaţă, poziţie, orientare şi număr de implante, proteza pe implante poate fi realizată fără
restricţii. În acest caz, suprafaţa ocluzală a protezei implantare seamănă cu cea a dinţilor naturali cu
reglajele funcţionale corespunzătoare..

Adaptarea secundară a suprafeţei de ocluzale asigura osteointegrarea în timpul exercitării

funcţiilor
Prepararea dinţilor antagonişti protezei implantare prin adiţie/ coronoplastii
Controlul ocluzal după 3 ani de la implantare
 ETAPELE CLINICE DE ECHILIBRARE FUNCTIONALA MASTICATORIE

a b c
A,b,c, simularea miscarii de lateralitate
dreapta.
Interferenţa în lateralitate este
evidenta la 15, îndepărtându-se prin
frezaj. În analiza ocluzala clasica
echilibrul este finalizat
e. simularea masticatiei determină efectiv apariţia unei necoordonări ale ghidajului
funcţional în masticaţie
f,g,h etapele succesive prin frezaj
h ghidajul funcţional masticator este echilibrat şi atraumatic
Tehnicianul încearcă adesea să fabrice o coroană cu contururi
linguale si vestibulare similare cu cele ale dinților naturali. Coroana
posterioară a implantului ar trebui să aibă o lățime ocluzală redusă
în comparație cu un dinte natural atunci când este în afara zonei
estetice. O suprafata ocluzala mare favorizează contactele
compensate în timpul masticației sau parafuncției. Conturul ocluzal
mai restrâns al unei coroane de implant reduce și riscul de fractură
de porțelan.

tehnicianul ar trebui să identifice mijlocul corpului

implantului și apoi să facă o fosa centrală de 2 până la 3 mm
lățime peste această poziție paralel cu curba lui Wilson și
Spee
FRACTURA IMPLANTULUI LA NIVELUL COLULUI PENTRU
COROANA INSURUBATA
FRACTURA IMPLANTULUI LA NIVELUL CORPULUI
PENTRU COROANA INSURUBATA