STAGIUL 1 IMPLANTOLOGIE

Evaluare clinica si paraclinica in

implantologia orala
Indicatii ale implantelor

-edentatia intercala cu dintii limitrofi

integri
-agenezia dentara
-absenta unui suport bine reprezentat in
vederea reabilitarii prin proteze mobile
-instabilitatea protezelor mobile
-refuzul psihologic al protezei mobile
-numar redus de unitati odonto-
parodontale in vederea realizarii unei
restaurari fixe
-terapie conservatoare cu mentinerea
integritatii dintilor limitrofi
Contraindicatii absolute

-cardiopatie cu risc crescut

-patologie sistemica
-varsta pacientului : pacientul tinar in
perioada de crestere

Contraindicatii relative
-afectiuni psihiatrice: schizofrenie,
paranoia
-dependenta de alcool sau medicamentoasa
-pacientii cu risc(pacientii iradiati,
bruxomani, fumatori)
-un spatiu protetic necorespunzator
 FACTORI DETERMINANTI
IN OPTIUNEA
IMPLANTARA
STARE Profil
GENERALA Stare psihologic
locala

DA NU
 SELECTAREA
PACIENTULUI

FACTORI

LOCALI COMPORTAMENTALI SISTEMICI

CONTROLUL COLABORARE BOLI

PLACII TABAGISM SISTEMICE
BACTERIENE GRAVE
OFERTA OSOASA BOLI PSIHICE

CONTROLABILI
DA NU
TRATAMENT IMPLANTAR TRATAMENT CLASIC
 PROFILUL PSIHOLOGIC AL PACIENTULUI

ANALIZA PROFILULUI PSIHOLOGIC ESTE O ETAPA

DETERMINANTA A BILANTULUI TERAPEUTIC

ESTE IMPORTANT DE EVALUAT:

-DORINTA PACIENTULUI -predomina functionalitatea

- echilibrul intre functional si estetic
-EXPECTANTELE PACIENTULUI :
REALIZABILE DE CATRE
PRACTICIAN
NEREALISTE
-MOTIVATIA PACIENTULUI
MALADII SISTEMICE

1.BOLILE CARDIOVASCULARE
ESENTIAL: RISCUL ENDOCARDITEI
INFECTIOASE
ANTIBIOTERAPIA PERMITE RISCUL CONTAMINARII
BACTERIENE
2. BOLI HEMATOLOGICE
3.BOLI NEUROLOGICE
4. BOLI ENDOCRINE
5 AFECTIUNI RESPIRATORII
6. AFECTIUNI GASTRO-INTESTINALE
7. BOLI RENALE
8. BOLI IMUNITARE
9. PATOLOGII MALIGNE
Examene paraclinice generale

1.Hemoleucograma completa
2. Glicemie
3. Calciu seric total
4. Calciu ionic seric
5. Magneziu
6. Colesterol seric total 1
7. VSH
8.AGHBs (Screening)
9. Anti HCV
10. Testare HIV
11. Electrocardiograma
FACTORI DE RISC LOCAL:

FUMAT

ALCOOL

BRUXISM

FOCARE INFECTIOASE PARODONTALE

SAU ENDODONTICE

VARSTA
Examenul cervico-facial

Linia surisului

Evaluarea deschiderii
cavitatii orale
Examenul clinic intraoral vizeaza prioritar:

 aspectul mucoasei care acoperă crestele alveolare,

contururile osoase (formă, dimensiuni),
 fundurile de sac,
 dispoziţia şanţului paralingual (la mandibulă).
curbura şi înclinarea crestelor alveolare,
 gradul resorbţiei verticale şi orizontale cât şi tipul de
resorbţie.
Bilantul parodontal permite evaluarea:
-tesuturilor de sustinere
-pierderea atasamentului
-importanta resorbtiei osoase
Evaluarea complicatiilor
Evaluarea complicatiilor
Este important de evaluat:

volumul şi întinderea sinusurilor maxilare,

lăţimea,
 lungimea şi înălţimea crestei {oferta osoasă),
nivelul planşeului foselor nazale,
 amplitudinea breşei edentate,
 grosimea mucoperiostului,
poziţia canalului mandibular şi a găurii mentoniere,
rapoartele rădăcinilor dinţilor vecini cu zona unde se va
insera implantul.
Spatiul interarcadic poate fi marit sau miscorat.
Spaţiul protetic potential

Spaţiul protetic potential existent poate avea diferite valori

într-o regiune edentată şi rezultă din pierderea în sens vertical
a osului sau oaselor maxilare.

 Drept consecinţă, dinţii de înlocuire vor fi mai lungi, iar

pentru păstrarea aspectului natural se vor folosi frecvent, în
regiunile cu importanţă estetică, materiale care imită gingia.

înălţimea mai mare a coroanelor clinice artificiale

(intermediarii şi elementele de agregare) duce la creşterea
momentului forţei pe implant şi implicit la riscul de fractură,
mai ales a materialului de placare

Mărimea spaţiului protetic poate fi diminuată prin grefe

autogene sau aloplastice, efectuate înaintea sau în timpul
inserării implantului.
Model de studiu
Bilantul radiologic

Examenul radiologie este obligatoriu. Se apelează la diferite

tehnici şi procedee:
A. Radiografia panoramică evidenţiază
 înălţimea şi lungimea crestelor edentate şi a bazei
oaselor maxilare,
 topografia sinusurilor maxilare şi a foselor nazale
 traiectul canalului mandibular şi localizarea găurii
mentoniere.
Ortopantomografia

 evaluare:
 volum osos rezidual;
 relaţia cu dinţii vecini şi antagonişti;
 ATM;
 retracţia crestei alveolare;
 relaţia cu structurile critice învecinate;
 deformare şi mărire a imaginilor (şabloane de
ocluzie cu bile radioopace).
Ortopantomografia

OPT cu sabloane de
ocluzie cu grila

OPT cu sabloane de
ocluzie cu bile
radioopace
Radiografiile retrodento-alveolare

In implantologie, se observa densitatea osului alveolar

(orientarea, continuitatea trabeculatiei), inaltimea crestei
edentate, rapoartele cu dintii vecini, dispozitia si
osteointegrarea implantelor, precum si eventuale modificari
patologice care pot aparea la acest nivel (osteita
periimplantara).
Fiind o tehnica sectoriala, segmentara, localizata, rapoartele
cu structurile de vecinatate (sinusuri maxilare, fose nazale,
canal dentar inferior) nu se pot aprecia intotdeauna.
OPT (implanturi dentare surub si lama)
 ROLUL EVALUARII PARACLINICE
SPECIFICE IMPLANTOLOGIEI ORALE
Computertomografia(CT) reprezinta cea mai importanta metoda
radioimagistica de investigare preimplantologica datorita:

preciziei masuratorilor sale,

lipsei deformarilor geometrice,
posibilitatilor de vizualizare tridimensionala a zonelor de interes
implantar,
 masurarea densitatii osoase
 posibilitatii de utilizare a unor softuri de prelucrare a imaginilor.
Localizarea sinusurilor si a cailor de acces catre ele
Masurarea volumului osului artificial necesar refacerii osoase
Realizarea graficului densitatii osoase
Simularea pozitiei implantului
furnizeaza imaginea sectiunii transversale a osului ( a treia
dimensiune) care nu apare pe o panoramica
EVALUARE MANUALA
Evaluare computerizata
CT- SCHEMA CUPELOR
OBLICE
CT- SCHEMA
CUPELOR AXIALE
EVALUAREA OFERTEI
OSOASE CU AJUTORUL
CUPELOR CONICE
BILANT PREOPERATOR
Clinic +Paraclinic
OFERTA OSOASA
In general trebuie sa existe minimum doi milimetri de os in
jurul fiecarui implant.
Lungimea corespunde ofertei osoase in sens sagital
inaltimea corespunde ofertei osoase in sens vertical
latimea corespunde ofertei osoase in sens vestibulo-oral.
Oferta osoasa in inaltime

se masoara de la nivelul crestei alveolare pana la limita

opusa, care este reprezentata de sinusul maxilar, in zona
posterioara maxilara si de canalul mandibular la
mandibula.
Anterior, limitele sunt date de fosele nazale si de
marginea inferioara a mandibulei.
Bosa canina la maxilar ofera o inaltime osoasa mai
mare decat zona anterioara si laterala mandibulara.

 Caninul si premolarul 1 inferior prezinta o inaltime

osoasa inferioara fata de regiunea anterioara
mandibulara, datorita traiectului canalului mandibular.
Oferta osoasa in latime
se masoara intre suprafetele vestibulare si orale ale osului
maxilar si ale mandibulei la nivelul crestei edentate in dreptul
locului de insertie a implantului. Sectiunea osoasa are forma
triunghiulara si permite osteoplastia pentru a putea creste
oferta in latime, creasta edentata avand o baza mai larga.
Dimensiunea vestibulo-orala minima trebuie sa fie de 5-6 mm
pentru a se asigura o distanta de siguranta de 1-2mm intre
implant si tabliile osoase vestibulare si orale.
  secţiunea examinată, evidentă
pentru spaţiul edentat mandibular:
S31+32 (corespunzătoare dintelui 37)

 varianta terapetica preconizată:

implant 4,20 x 10
EVALUARE PARACLINICA-caz clinic 1
Evaluare paraclinica-Caz clinic 2
Evaluare paraclinica-Caz clinic 3
Oferta osoasa in lungime se masoara in sens mezio-distal
si este deseori limitata de dintii vecini.

Lungimea necesara pentru un implant este legata si de

latimea osului. Pentru un os cu latime de 5 mm sau mai
mult este necesara o lungime in sens mezio-distal de
5mm.

O latime de 2,5-5mm are nevoie de o lungime in sens

mezio-distal de cca 15mm pentru a obtine o suprafata de
contact os- implant suficienta.
Clasificarea densităţii osoase (Bartolucci &Mangano, 2004)
Clasificarea Atwoood a rezorbţiei
osoase
1. Os alveolar la dentaţi
2. Alveola postextracţională
3. Alveola înaltă
4. Alveola ascuţită
5. Alveola rezorbită, rotundă
6. Alveola plată sau concavă
 Calsificarea lui Falschussel’s (1986) a
rezorbtiei maxilare

Class 0- creastă dentată

Class 1 – creastă înaltă, lată
Class 2 - creastă înaltă,îngustă
Class 3 – creastă înaltă,subţire
Class 4 – creastă rezorbită,lată
Calss 5 – creastă complet
rezorbită
Clasificarea lui Lekholm şi
Zarb ( 1985)
A –alveola intactă
B – rezorbţie minoră a crestei
C – rezorbţie avansată până la
bază
D – iniţierea rezorbţiei bazei
osoase
E - rezorbţie extremă a bazei
osoase
Lekholm & Zarb (1985)-clasificarea calitaţii osului

I – osul e compus aproape

exclusiv din os compact
II- os compact gros la
periferie şi mijloc
trabecular dens
III- corticală subţire cu
spongioasă densă
IV – corticala foarte
subţire cu o spongioasă
rară
 Misch ( 1990)

D1 – os compact D3- compacta subtire, poroasa ,cu

- zona anterioara a mandibulei spongioasa rara
- zona ant. si post. a maxilarului
- zona post. a mandibulei
- dupa augmentarea osului tip D2

D2- os compact cu un mijloc trabecular D4- compacta foarte subtire cu

- zona ant. si post. a mandibulei spongoiasa rara
- zona ant. a maxilarului ( palatinal) - tuberozitatea maxilara
- dupa augmentarae osului de tip D3
Subclasa A - os disponibil în toate dimensiunile: înaltime mai
mare de 10 mm, latime de cel putin 5 mm, lungime M-D mai
mare de 5 mm, înclinarea între corpul implantului si planul
ocluzal nu depaseste 30° , raportul coroana-implant este mai
mic de 1, impune ca înaltimea implantului sa fie mai mare de
12 mm. Este restaurata cel mai frecvent cu implante surub sau
cilindrice
Subclasa B - pe masura ce osul se resoarbe, latimea osului disponibil se
reduce mai întîi pe seama tabliei vestibulare. Osul cortical este mai gros pe
fata orala a osului alveolar. În primii 3 ani de la extractia dintilor latimea se
reduce cu 40%. Înaltimea osoasa este de cel putin 10 mm, latimea este de 2,5-5
mm, lungimea de cel putin 15 mm, înclinarea osoasa este limitata la 20° ,
raportul coroana-implant este mai mic de 1 (pentru a reduce marimea fortei în
solicitarile laterale). Se folosesc în special implante surub cu diametru mic sau
implante lama, sau se transforma creasta în subclasa A prin aditie (grefare)
sau osteoplastie si se folosesc aceleasi implante ca la subclasa A.
Subclasa C - resorbtia osului apare mai întîi în latimea osului si apoi în
înaltime. Deseori planseul bucal se afla la nivelul coamei crestei. Osul
disponibil este deficient în una sau mai multe dimensiuni: înaltimea mai
mica de 8-10 mm, latimea poate fi mai mica de 2,5 mm, angulatie mai
mare de 30°, raportul coroana-implant este mai mare de 1. Exista 2
subcategorii: creasta cu înaltime inadecvata, C-i, si cu latime inadecvata,
C-l. Se folosesc: tehnici de plastie si aditie si implante surub, sau implante
subperiostale.
Subclasa D - Resorbtia osoasa pe termen lung poate duce la pierderea completa a osului
alveolar, însotita de atrofia osului bazal. Atrofia severa determina: un maxilar complet neted,
cu atrofia spinei nazale anterioare si a palatului pîna la creasta zigomatico-alveolara, si o
mandibula în creion, cu apofizele genii si gaura mentoniera pe coama crestei, muschii
mentali se insera cu partea lor inferioara aproape pe coama crestei, iar buccinatorul poate
aborda milohioidianul peste corpul mandibulei.
Raportul coroana-radacina este mai mare de 5mm. Se trateaza foarte dificil prin implante; se
recomanda grefe osoase autogene, iar dupa 6 luni, daca grefa a fost acceptata, se folosesc
implante endoosoase sau subperiostale, în functie de clasa obtinuta. Daca implantul esueaza,
pacientul poate deveni un infirm dentar.