CURSUL II

INSTRUMENTE, DISPOZITIVE ŞI
APARATE UTILIZATE ÎN
AMPRENTAREA CÂMPULUI
PROTETIC
 CLASIFICAREA
INSTRUMENTARULUI ŞI
APARATURII DE
LABORATOR
O clasificare a acestui instrumentar este în
general greu de făcut. După BURLUI (1997)
se poate face în:
1. INSTRUMENTARUL STATIC
Este utilizat în principal pentru aplicarea şi
modelarea cerii şi cuprinde spatule pentru
ceară (cu mânere), cuţite pentru ceară
(asociate sau nu cu spatule) şi instrumente
cu partea activă în forme variate pentru
modelat formele de relief ale machetei în
ceară. S-au imaginat astfel de truse
ergonomice cu tot inventarul necesar.
 Se mai utilizează, în special în ortodonţie,
cleştii (cleşte crampon, cleşte Peeso, cleşte
pentru ligaturi din sârmă), foarfeci (pentru
tăiat tablă, sârmă), pense pentru
prehensiune, pile, truse speciale pentru
ortodonţie fixă.
 De asemenea, există un instrumentar
special pentru prepararea pastelor şi
montarea fazelor în tehnica metalo-
ceramică (spatulă, pense şi numeroase
pensoane de grosimi diferite) şi un
instrumentar special de lustruire, truse puse
la dispoziţie de firmele producătoare.
 2. INSTRUMENTARUL
ROTATIV

Cuprinde instrumentar montat şi nemontat

sub forma frezelor din oţel inoxidabil,
extradure, carbură de tungsten şi
diamantate de forme şi mărimi diferite
pentru piesa de mână de laborator.
Tehnicianul dentar mai foloseşte pietre
(cilindrice, conice, roată, etc.), discuri
diamantate, de carborundum sau pietre de
corindon cu liant ceramic, abrazive
(lenticulare, cilindrice, roată, flacără), de
culori diferite.
 Fiecare determină grade de finisare şi
lustruire diferite (negru, roşu pentru finisare,
verde pentru lustruire, gri pentru finisare
ceramică şi roz pentru lustruire). Cele
folosite pentru ceramică nu trebuie utilizate
şi pentru alte materiale. Există şi seturi în
cutii speciale, aşezate în ordinea utilizării,
pentru materiale compozite, pentru porţelan,
pentru metale preţioase, pentru răşini
acrilice.
 3. SIMULATOARELE ŞI
MIJLOACELE DE TRANSFER

Au rolul de a simula în laborator relaţiile

complexe mandibulo-craniene. În ordinea
istorică a utilizării, acestea se clasifică în:
 cheia de gips (materializează rapoartele
interarcadice);
 ocluzorul (redă mişcările de închidere şi
deschidere);
 articulator neprogramabil (Gysy Simplex -
redă mişcările de închidere, deschidere,
lateralitate şi propulsie);
 articulator parţial programabil - permite
individualizarea unor valori la cazul clinic şi
folosirea unora medii: unghi Benett, panta
condiliană (tipuri comerciale: Quick, Sam,
Stratos 200);
 articulator total programabil;
 simulator electro-mecanic - a cărui
programare se face prin computer.
 O altă clasificare (DONCIU, 1996) împarte
instrumentele în funcţie de operaţiunile
pentru care acestea sunt concepute:
 Instrumente pentru modelat ceară;
 Instrumente pentru îndepărtarea protezelor
din tipar şi finisat modele;
 Instrumente pentru tăiat;
 Instrumente pentru ceramică;
 Cleşti de tehnică dentară;
 Cleşti pentru prins creuzete, chiuvete şi
tipare;
 Pense pentru lucrări de laborator;
 Instrumente şi aparate pentru confecţionat
modele şi tipare;
 Conformatoare şi aparate pentru duplicat
modele;
 Aparate de mărit;
 Conformatoare pentru tipare;
 Aparate pentru poziţionat modele
antagoniste;
 Instrumente şi aparate pentru îndepărtarea
cerii din tipar şi de pe modele;
 Aparate pentru polimerizarea protezelor
acrilice;
 Cuptoare pentru preîncălzitul şi încălzitul
tiparelor protezelor metalice;
 Aparate pentru topitul aliajelor;
 Aparate pentru turnat aliaje în tipar;
 Aparate pentru prelucrarea protezelor;
 Instrumente pentru finisat proteze;
 Aparate pentru examinarea structurii
aliajelor;
 Cuptoare pentru ars mase ceramice;
 Paralelografe;
 Instrumente pentru măsurat grosimea
pereţilor coroanelor;
 Instrumente pentru cântărit;
 Instrumente ajutătoare.
 În acest curs am preferat parcurgerea
materiei conform clasificării lui URAM
(1996), care se face pe baza etapelor
tehnice.
AMPRENTA ÎN MEDICINA
DENTARĂ
 Amprenta în stomatologie este copia
negativă a câmpului protetic, redând
tridimensional relieful acestuia, la scara 1:1.
Prin câmp protetic se înţelege teritoriul
biologic pe care se va insera viitoarea piesă
protetică.
 Aceste elemente ale câmpului
protetic sunt:

 Bontul dentar şi ţesuturile parodontale;

 Dinţii vecini şi ariile de contact;
 Dinţii antagonişti şi ariile de contact ocluzal
(zonele de stop ocluzal);
 Relaţia de ocluzie.
CÂMPUL PROTETIC AL UNEI
LUCRĂRI FIXE UNIDENTARE
 Amprentarea reprezintă o operaţie care se
execută atât în:
 Cabinet, pentru înregistrarea reliefului
câmpului protetic pe pacient;
 Laborator, când se urmăreşte duplicarea
modelelor.
Clasificarea amprentelor în funcţie
de zona amprentată
 Amprenta unitară
 Amprenta sectorială
 Amprenta de hemiarcadă
 Amprenta globală (unimaxilar)
 Amprenta bimaxilară
 Amprenta pentru ocluzie
 1. AMPRENTA UNITARĂ
 Pentru un singur dinte – de obicei preparat
pentru o proteză fixă unidentară.
 2. AMPRENTĂ SECTORIALĂ
 Pentru un sector de arcadă (frontal sau
lateral).
 3. AMPRENTA DE HEMIARCADĂ
 Care înregistrează o hemiarcadă.
 4. AMPRENTA GLOBALĂ
(maxilară/mandibulară)
 Pentru o arcadă întreagă.
 5. AMPRENTA PENTRU OCLUZIE
 Înregistrările interocluzale
 CLASIFICAREA TEHNICILOR DE
AMPRENTARE ÎN PROTEZAREA FIXĂ
 Amprenta obişnuită (într-un singur timp) –
materialul ales pentru amprentare se
depune într-o lingură universală, care este
aşezată pe câmpul protetic. Această
amprentă se realizează pentru înregistrarea
dinţilor antagonişti, iar materialul utilizat este
reprezentat în general de hidrocoloizii
ireversibili;
 Amprenta în doi timpi – sunt utilizate două
materiale şi are mai multe variante. Astfel
într-o variantă:
 În primul timp, pe dintele preparat şi în
fundul de sac gingival se depune prin
injectare materialul (silicon fluid);
 În timpul doi se depune într-o lingură
universală siliconul solid care se aşează pe
câmpul protetic;
 Amprenta de spălare (wash technic) – se
obţine în două faze:
 În prima fază, elastomerul solid este
preparat, depus în lingura universală
prevăzută cu retenţii şi aşezată pe câmpul
protetic. După priza materialului amprenta
este îndepărtată de pe câmpul protetic şi se
pregăteşte astfel:
- se spală sub un jet de apă;
- se usucă cu un jet de aer de la unitul
dentar;
- sunt tăiate cu ajutorul unei foarfece
langhetele (materialul care a pătruns în
spaţiile proximale dentare);
- sunt decupate şanţuri triunghiulare
delimitate de doi pereţi la nivelul feţelor
vestibulare şi orale ale amprentelor dinţilor,
care se continuă pe versantul vestibular şi
palatinal/lingual.
Rolul şanţului este să permită refularea
excesului de material la aşezarea amprentei
pe câmp. Totodată el împiedică deformarea
primei amprente prin suprapresiune.
O variantă a acestei tehnici este mişcarea
lingurii în plan orizontal cât materialul este
încă plastic, creindu-se spaţiul pentru
materialul de amprentă fluid.
 În faza a doua se depune elastomerul fluid
cu ajutorul unei seringi pe suprafaţa
bontului, în şanţul gingivo-dentar şi pe dinţii
vecini, peste care se reintroduce lingura cu
amprenta pregătită în prealabil.
 Amprenta în dublu amestec – se desfăşoară
astfel:
 În prima fază, materialul chitos este depus
în lingură şi apoi pe arcadă. Se fac câteva
mişcări în plan orizontal;
 Se îndepărtează amprenta din cavitatea
bucală şi se usucă;
 Materialul fluid se depune cu seringa peste
bonturi, în şanţul gingival şi peste amprentă;
 Lingura cu cele două materiale se
reintroduce în cavitatea bucală şi se aşează
pe arcada dentară.
 Amprenta unitară – este amprenta care
înregistrează un singur dinte preparat pentru
reconstituire, acoperire sau substituţie. Ea
se execută cu mase termoplastice sau
mase elastice (elastomeri de sinteză) în inel
de cupru (aluminiu).
 Indiferent de tehnică, amprentarea se
realizează prin aplicarea pe relieful de
înregistrat a unui material aflat iniţial în stare
plastică, care ulterior se întăreşte, reţinând
în negativ, copia reliefului respectiv.
 LINGURILE PENTRU
AMPRENTARE

Portamprentele (lingurile de amprentare)

sunt suporturile rigide cu ajutorul cărora se
aplică materialul de amprentare în stare
plastică.
Indiferent de scopul utilizării lor, ele trebuie să
îndeplinească anumite condiţii:

 Să fie rigide, adică stabile la deformare;

 Să cuprindă tot câmpul protetic;
 Să asigure o grosime cât mai uniformă
materialelor de amprentă. Se apreciază că
spaţiul între lingură şi câmp ar fi bine să fie
cuprins între 3 – 5 mm în toate direcţiile,
care să permită revenirea elastică a
materialului;
 Să retenţioneze cât mai bine materialele de
amprentă prin diferite sisteme mecanice. Se
pot utiliza şi lacuri sau benzi adezive care
permit o mai bună aderenţă materialelor la
portamprente;
 Să prezinte un mâner, stopuri şi puncte de
reper necesare unei corecte centrări;
 Să nu limiteze mişcările funcţionale ale
părţilor moi.
 La portamprentele prevăzute cu retenţii
mecanice, acestea se pot prezenta sub
formă de:
 Orificii;
 Nervuri
 Fante;
 Şanţuri.
 CLASIFICAREA
PORTAMPRENTELOR:
 În funcţie de materialele din care sunt
confecţionate, ele se pot clasifica în:
1. Metalice, care pot fi din:
 Oţel inoxidabil;
 Alamă cromată;
 Aluminiu placat cu răşin epoxidice.
 2. Din mase plastice:
 Răşini acrilice;
 Materiale compozite;
 Polistiren;
 Răşini policarbonate.
3. Mixte (metalo-plastice)
 După întinderea suprafeţei de înregistrare
din teritoriul câmpului protetic pot fi:
 1. Totale:
 Cu loje alveolare plane, pentru dentat şi
edentaţii intercalate;
 Cu loje alveolare rotunjite, pentru edentatul
total;
 Cu loje rotunjite în zonele laterale şi loje
plane în regiunea frontală, pentru edentaţii
terminale.
LINGURĂ PENTRU DENTAT
TEHNICA APLICĂRI LINGURII LA
DENTAT
 2. Parţiale:
 Pentru hemiarcadă (stânga, dreapta);
 Pentru regiunea frontală;
 Pentru amprentele în ocluzie – prezintă doar
pereţi laterali, fără planşeu.
3. Unidentare – inelul de cupru.
 După fidelitatea (exactitatea) înregistrării
distingem:
1. Portamprente standard.
2. Portamprente individuale.
 1. Portamprentele standard:
 Se folosesc pentru amprente preliminare,
documentare;
 Corespondenţa cu câmpul protetic este
aproximativă;
 Exactitatea este redusă, incertă;
 Se livrează într-o varietate limitată de forme
şi dimensiuni.
 Se livrează în variante de mărimi diferite:
 Pentru câmp protetic maxilar;
 Pentru câmp protetic mandibular;
 Pentru arcade dentate;
 Pentru arcade edentate;
 Pentru edentaţii terminale;
 Pentru edentaţii frontale.
 Lingura maxilară are următoarele părţi
componente:
 Lojă pentru amprentarea dinţilor sau
crestelor alveolare;
 Lojă pentru amprentarea bolţii palatine;
 Mâner.
 Lingura mandibulară se compune din:
 Lojă pentru amprentarea dinţilor sau
crestelor alveolare;
 Mâner.
 Portamprentele standard, din punct de
vedere al utilizării lor în practică, se împart
în două categorii:
 Care pot fi utilizate de mai multe ori, aşadar
ele trebuie să se poată steriliza;
 De unică folosinţă – se livrează în ambalaje
de 50 sau 100 de piese, la care se adaugă
unul-două mânere metalice care se
adaptează la linguri.
 Pentru edentaţia totală

Lingurile standard au o adâncime redusă a

jgheabului corespunzător arcadei alveolare,
mărimi variabile şi sunt pentru maxilar şi
mandibulă. În funcţie de materialul din care
sunt confecţionate, ele pot fi:
 metalice, netede, cu perforaţii sau cu striuri
(nervuri), pentru o mai bună fixare a
materialului de amprentat. La lingurile
standard, se pot face retenţii suplimentare,
prin aplicarea unei benzi adezive
(leucoplast) pe margine, sau retenţii conice
din Stents sau Kerr, pe faţa internă. Ca
materiale din care sunt confecţionate
amintim oţelul inoxidabil, alama cromată,
aluminiul sau aluminiul placat că răşini
epoxidice.
 mase plastice (răşini acrilice, materiale
compozite, polistiren, răşini policarbonate)
netede, dar mai ales cu perforaţii sau
nervuri.
 mixte (metalo-plastice).
LINGURĂ MAXILARĂ
LINGURĂ MANDIBULARĂ
LINGURI PENTRU EDENTAŢIA
TOTALĂ
System 1 Accu-Trays

 Autoclavable, chemclavable.
 Feature deep lingual
flanges, Flo-lok retention
holes, lingual tuble and
lingual notch. Easily
modifiable.
 Set of 15 trays including 5
maxillary trays, 5 lower
trays with accentuated
distal rise for poor, flat or
negative ridges and 5 lower
trays with moderate distal
rise for fair to good ridges.
LINGURI PENTRU EDENTAŢIA
TOTALĂ
LINGURI PENTRU EDENTAŢIA
TOTALĂ
LINGURI PENTRU EDENTAŢIA
TOTALĂ
LINGURI PENTRU EDENTAŢIA
TOTALĂ
LINGURI PENTRU EDENTAŢIA
TOTALĂ
LINGURI PENTRU EDENTAŢIA
TOTALĂ
 Modul de prezentare și aplicare a
materialului de amprentă
 Există mai multe moduri de obținere a
materialului de amprentă:
1. Dozarea și omogenizarea componentelor în
boluri de cauciuc sau pe blocuri de hârtie
(oferite de firma producătoare a materialului)
prin amestecul a două paste.
PREPARAREA ÎN BOL DE
CAUCIUC
PREPARAREA PE BLOCURI DE
HÂRTIE
2. Dozarea componentelor în cartușe unite și
omogenizarea lor în pistoale pentru
amprentare.
PISTOL PENTRU AMPRENTARE
3. Predozarea industrială și omogenizarea
mecanică în aparate speciale pentru
materialele de amprentă.
APARAT PENTRU AMESTECUL
MATERIALELOR DE AMPRENTĂ
(PENTAMIX)
 2. Portamprentele individuale:
 Se utilizează la amprentările finale,
funcţionale;
 Au forme şi dimensiuni adaptate reliefului
fiecărui câmp protetic;
 Amprentele obţinute au o mare exactitate.
 Aceste linguri sunt utilizate în tratamentul
edentaţiei totale cu proteze totale şi al
edentaţiei parţiale rezolvată prin proteze
mobilizabile. Se compun dintr-un corp
(bază) şi elemente accesorii reprezentate de
mâner, butoni de presiune (la lingura
inferioară) şi întărituri.
Se pot realiza din diferite materiale:
 Mase termoplastice: Shellack, Stents,
ebonită, polistiren;
 Răşini acrilice auto, termo sau
fotopolimerizabile;
 Poliesteri, copoliesteri;
 Metale sau aliaje.
 Lingura din placă de bază
aceasta este formată din răşini naturale,
sintetice, Shellac şi coloranţi, are o grosime
de 1,5 mm şi aspect trapezoidal pentru
maxilar şi de potcoavă pentru mandibulă. Se
plastifiază la temperaturi relativ joase (46 -
50 grade Celsius), ceea ce îi conferă
posibilităţi de prelucrare uşoară în
laboratorul de tehnică dentară.
Plăcile de bază sunt utilizate pentru
obţinerea lingurilor individuale maxilare (cel
mai frecvent) şi mai puţin pentru cele
mandibulare (când câmpul protetic este
favorabil), în edentaţii totale sau parţiale
rezolvate prin proteze mobilizabile.
FORMA PLĂCII DE BAZĂ LA
MAXILAR
FORMA PLĂCII DE BAZĂ LA
MANDIBULĂ
 În cazul confecţionării lingurii individuale din
placă de bază (Shellack) avem nevoie de
următoarele instrumente:
 Sursă de căldură – bec Bunsen, Teclu sau
lampă de spirt;
 Spatulă de ceară;
 Foarfecă mică;
 Freze pentru prelucrat, hârtie abrazivă.
 Etapele de lucru sunt următoarele:
 Trasarea limitelor câmpului protetic aşa cum au
fost delimitate de medic pe amprenta preliminară
dacă acest lucru nu s-a făcut imediat după
realizarea modelului preliminar;
 Izolarea modelului fie prin scufundare în apă timp
de 3 - 5 minute, fie prin pudrare cu talc, în caz
contrar placa de bază plastifiată aderă de gips şi
se desprinde greu, riscându-se fracturarea ei sau
deteriorarea modelului;
IZOLAREA MODELELOR
• Deretentivizarea zonelor exagerat
retentive la edentaţiile totale,
deretentivizarea dinţilor restanţi la
edentaţiile parţiale;
• Plastifierea plăcii de bază prin încălzire
uniformă la o sursă de căldură, pe toată
suprafaţa acesteia, până se înmoaie, fără
însă a o supraîncălzi.
RAMOLIREA PLĂCII DE BAZĂ
Plastifierea se poate face ţinând placa direct
pe sursa de căldură sau aplicată pe modelul
preliminar şi apoi se trece la adaptarea ei pe
model. Mularea se face prin presiuni
digitale, la maxilar din centrul bolţii palatine
către periferie, iar la mandibulă adaptarea
se face simultan, pe versantul vestibular şi
lingual al crestei alveolare, pentru obţinerea
stabilităţii viitoarei linguri.
ADAPTAREA PE MODEL
Placa de bază îşi pierde plasticitatea în
timpul modelării fiind necesare mai multe
reîncălziri până la adaptarea finală. În timpul
adaptării trebuie avut grijă să nu se subţieze
placa, fapt care ar micşora rezistenţa lingurii
individuale. În zonele marginale placa de
bază se apasă cu spatula de ceară pe
model, pentru a se putea contura marginile
lingurii.
 Excesul de placă din zona marginală este
decupat cu foarfeca astfel încât să rămână
un plus de 3 mm ce depăşeşte marginile,
care se va răsfrânge pe faţa externă a bazei
portamprentei, rezultând margini rotunjite,
de grosimi variabile şi cu rezistenţă sporită.
ÎNDEPĂRTAREA EXCESULUI
Orice corectură ulterioară prin plastifierea
plăcii de bază se realizează cu lingura pe
model, pentru a nu altera adaptarea
acesteia. În final se controlează dacă baza
lingurii are stabilitate pe model, efectuând
presiuni digitale alternative pe creste. Dacă
ea basculează, se plastifiază din nou şi se
readaptează.
 Mânerul se face din resturile de placă de
bază care se încălzesc bine şi se unesc sub
forma unei piramide care se lipeşte la baza
lingurii. El se plasează pe linia mediană,
având ca reper sutura mediană la maxilar
(când medicul nu a trasat linia mediană pe
amprenta preliminară) şi frenul lingual la
mandibulă.
REALIZAREA MÂNERULUI
 Butonii de presiune la lingura individuală
inferioară, care au înălţimea de 5 - 8 mm,
lungimea de 15 mm, iar lăţimea nu trebuie
să depăşească lăţimea crestei alveolare.
 Întăriturile din sârmă - se ia o sârmă de 8
-10 cm lungime şi 1,5 mm diametrul care se
îndoaie în două, realizând la mijlocul ei o
buclă ovală sau romboidă pe care se va
prinde ulterior mânerul. De la locul unde se
termină bucla, cele două braţe de sârmă se
răsucesc în linie dreaptă circa 2,5 cm şi li se
dă apoi o poziţie oblică faţă de cea a buclei.
Porţiunile libere ale sârmei vor urmări
reliefurile crestei alveolare până la limitele
distale ale lingurii, fiind modelate în formă
de semielipsă. Apoi, ţinând sârma cu un
cleşte crampon, se încălzeşte la flacără şi
se aplică prin presiune pe corpul lingurii,
care prin topire va pătrunde parţial în
grosimea plăcii.
Peste locul unde a pătruns sârma în placă
se trece cu un cuţit încălzit pentru a asigura
o bună unire a celor două elemente sau se
acoperă cu bucăţi de placă încălzită.
Întăriturile sunt obligatorii la lingura
mandibulară, care fiind foarte îngustă se
poate fractura uşor.
REALIZAREA ÎNTĂRITURILOR DIN
SÂRMĂ
 Se prelucrează marginile lingurii cu freze
pentru acrilat şi hârtie abrazivă pentru a nu
leza mucoasa în timpul amprentării finale.
LINGURI INDIVIDUALE DIN PLACĂ
DE BAZĂ
LINGURI INDIVIDUALE DIN PLACĂ
DE BAZĂ
LINGURĂ SUPERIOARĂ
 Lingura din polistiren:
plăcile de polistiren fiind transparente au
avantajul că se ajustează mai uşor pe model
în limitele câmpului protetic. Tehnologia de
confecţionare este asemănătoare cu cea a
lingurilor din placă de bază, având câteva
deosebiri:
 Temperatura de ramolire e mai mare;
 Plastifierea e mai lentă;
 Adaptarea pe model se face prin intermediul
unui prosop ud datorită temperaturii ridicate;
 Surplusul de material se secţionează căci
nu se poate răsfrânge;
 Prelucrarea lingurii este greoaie datorită
compoziţiei materialului;
 Accesoriile se confecţionează din placă de
bază.
Din aceste motive polistirenul este rar folosit
în practică.
 Lingura din răşini acrilice
autopolimerizabile:
răşina autopolimerizabilă este indicată
pentru orice câmp protetic şi în special
pentru cele deficitare. Aceste linguri pot fi
folosite ca suport pentru o gamă largă de
materiale de amprentare finală, chiar şi
pentru cele cu o consistenţă crescută cum
sunt masele termoplastice.
Sunt preferaţi polimerii din acrilat de metil
sau etil, iar tensiunile interne care apar în
timpul contracţiei la polimerizare dispar în
decurs de 24 de ore. Grosimea pereţilor
trebuie să fie de aproximativ 4 mm, iar în
zonele de solicitare maximă se practică
îngroşări sub formă de nervuri.
 În cazul confecţionării portamprentei din
răşini acrilice, pentru prepararea acesteia
avem nevoie de;
 Godeu din sticlă, porţelan sau plastic
(polietilenă), care trebuie să fie curat şi
uscat;
 O spatulă din metal, plastic sau agar-agar,
care de asemenea trebuie să fie uscată şi
curată;
 Două plăci de sticlă;
 O spatulă de ceară sau un bisturiu;
 Freze pentru acrilat;
 Şnur de bumbac.
 Etapele de execuţie:

 Trasarea limitelor câmpului protetic, ocolind

bridele, frenurile labiale şi lingual;
 Deretentivizarea zonelor exagerat retentive
sau a dinţilor restanţi;
 Izolarea câmpului protetic cu soluţii alginice
prin pensulare;
IZOLAREA
 Se prepară pasta de răşină acrilică
autopolimerizabilă într-un godeu uscat şi
curat după instrucţiunile firmei producătoare.
Godeul este bine să fie acoperit pentru a
proteja materialul de eventualele impurităţi
şi a preveni evaporarea monomerului;
PREPARAREA PASTEI
 Pasta astfel obţinută se presează între două
plăci de sticlă vaselinate şi distanţate la 1,5 -
2 mm cu două şuviţe de ceară roz. Pe una
din plăci se aplică o folie de celofan
umezită. Conturul viitor al plăcii, de trapez
sau de potcoavă, se obţine cu ajutorul unui
fir de bumbac care se plasează între cele
două plăci în forma dorită.
În interiorul acestui fir se pune acrilatul, se
întinde şi apoi se presează cu cealaltă placă
de sticlă. Se îndepărtează placa de sticlă
fără celofan prin glisare, iar cu ajutorul foliei
de celofan acrilatul este depus pe model
prin răsturnare;
REALIZAREA PLĂCII DE ACRILAT
 Prin intermediul foliei de celofan placa de
acrilat în stare plastică se mulează pe model
sub presiuni digitale, apoi se îndepărtează
celofanul iar excesul de pastă de acrilat se
îndepărtează cu ajutorul unei spatule.
ÎNDEPĂRTAREA EXCESULUI
Trebuie să se lucreze foarte repede
deoarece acrilatul face priză rapid.
Polimerizarea este o reacţie exotermă fiind
uşor de sesizat, temperatura degajată fiind
de 25 - 30 grade Celsius;
 Din resturile de acrilat aflate încă în stare
plastică se modelează mânerul şi butonii de
presiune. Pentru a favoriza aderarea lor la
lingură, baza lor şi zona de aplicare pe
portamprentă se umezesc cu monomer.
Pentru mărirea rezistenţei mecanice, se
poate modela o nervură tot din acrilat, pe
mijlocul feţei externe a bazei lingurii;
REALIZAREA MÂNERULUI
 Lingura astfel modelată este menţinută în
contact cu modelul sub presiune manuală
încă 10 - 15 minute, până la încheierea
reacţiei de polimerizare, când dispare
elasticitatea;
LINGURI DIN ACRILAT
AUTOPOLIMERIZABIL
 Se îndepărtează lingura de pe model, mai
întâi în zonele fără retentivităţi şi apoi în
rest. Se prelucrează la nivelul marginilor cu
ajutorul frezelor pentru acrilat la piesa
dreaptă, pentru netezirea şi rotunjirea
acestora.
 Pentru a compensa modificările
dimensionale, aceste linguri nu vor fi
utilizate în cabinet mai devreme de 24 de
ore.
LINGURĂ INFERIOARĂ
 Lingura din răşini acrilice
termopolimerizabile:
Acestă tehnică este foarte laborioasă şi de
aceea foarte rar utilizată. Etapele sunt:

 Realizarea machetei din ceară a viitoarei

linguri individuale;
 Ambalarea machetei;
 Realizarea tiparului – ambalarea,
îndepărtarea cerii şi izolarea pereţilor cu
soluţii alginice;
 Prepararea pastei de acrilat
termopolimerizabil, îndesarea, presarea şi
polimerizarea răşinii acrilice;
 Dezambalarea şi prelucrarea marginală cu
ajutorul frezelor pentru acrilat. Lingura
individuală obţinută din acrilat
termopolimerizabile nu se lustruieşte.
 Lingura din răşini diacrilice
fotopolimerizabile:

este o metodă modernă şi care

economiseşte timp. Sunt utilizate plăci de
compozit produse de diferite firme, de formă
trapezoidală pentru maxilar şi de potcoavă
pentru mandibulă, învelite într-un plastic
negru, care le protejează de lumină.
În contact cu lumina naturală sau artificială
îşi pierd plasticitatea în scurt timp şi nu mai
pot fi utilizate. Necesită un aparat (cuptor)
de fotopolimerizare.
PLĂCI DE COMPOZIT
FOTOPOLIMERIZABIL
 În cazul confecţionării lingurii individuale din
răşini diacrilice fotopolimerizabile avem
nevoie de:
 Un aparat (cuptor, incintă) de
fotopolimerizare;
 Spatulă sau cuţitaş de ceară;
 Micromotor şi freze pentru prelucrare.
 Avantajele utilizării acestui material
sunt:
 Modelarea se face cu uşurinţă pe orice
câmp protetic, asigurându-se grosimea
optimă de 2 mm;
 Timpul de modelare şi adaptare pe model
este practic nelimitat, plăcile fiind plastice
până se introduc în cuptor;
 Flexibilitatea mare a materialului permite
adaptarea uşoară, fără a se deteriora;
 Materialul se decupează uşor şi cu precizie
cu orice spatulă;
 Accesoriile se confecţionează din acelaşi
material;
 Dacă este necesară adăugarea de material
la cel polimerizat se poate face. Lingura
este supusă unei noi fotopolimerizări fără ca
parametrii materialului să sufere modificări;
 Portamprentele pot fi folosite imediat după
finalizarea polimerizării;
 Nu conţin monomer rezidual;
 După polimerizare lingurile sunt uşor
lipicioase ceea ce favorizează aderarea
materialului de amprentă, nefiind necesare
retenţii.
 Tehnica de realizare:

 Trasarea cu creionul chimic a conturului

câmpului protetic;
 Izolarea modelului cu soluţii alginice după
care este lăsat 5 minute să se usuce;
 Se îndepărtează cele două folii negre care
acoperă placa din răşină fotopolimerizabilă.
Se aplică pe model şi se adaptează prin
presiuni digitale, mai întâi pe bolta palatină
şi apoi pe versantele crestelor alveolare.
Presiunile exagerate pot determina
subţierea plăcii în zona respectivă cu
posibilitatea de a se fractura în momentul
amprentării;
 Se secţionează cu o spatulă sau cu un
cuţitaş de ceară excesul de placă care
depăşeşte limitele câmpului protetic, iar
marginile se răsfrâng astfel încât să rămână
la nivelul limitelor trasate pe model.
Grosimea marginilor trebuie să fie de 1,5 - 2
mm şi să aibă o formă rotunjită. Se
controlează stabilitatea pe model;
 Din resturile rămase se confecţionează
mânerul lingurii şi butonii de presiune la
arcada inferioară. Există şi firme care
produc mânere metalice prefabricate uşor
de adaptat;
LINGURI DIN RĂŞINI DIACRILCE
COMPOZITE
 Lingura aşezată pe model se introduce în
cuptorul de fotopolimerizare. Timpul de
polimerizare diferă de la o firmă la alta, fiind
de aproximativ 3 - 5 minute. Polimerizarea se
realizează iniţial pe model, după care se
polimerizează şi dinspre interior. În incinta de
fotopolimerizare pot fi introduse mai multe
linguri în acelaşi timp, cât încape în cuptor;
INTRODUCEREA LINGURILOR
ÎN CUPTOR
FOTOPOLIMERIZAREA
 Prelucrarea portamprentei individuale se
realizează după indicaţiile producătorului şi
durează între 5 şi 15 minute. Se face cu
instrumentar rotativ – freze extradure tip
widia, freze pentru acrilat şi pietre
diamantate – şi apoi cu hârtie abrazivă.
Marginile trebuie să fie rotunjite şi netede.
PRELUCRAREA LINGURILOR
PRELUCRAREA LINGURILOR
PRELUCRAREA LINGURILOR
 Această metodă prezintă dezavantajele:
 Prelucrarea lingurii este mai dificilă;
 Preţul de cost este mult mai mare.
LINGURĂ SUPERIOARĂ
LINGURĂ INFERIOARĂ
Confecţionarea lingurii individuale
prin metoda termoformării:

această metodă a fost lansată în 1985 şi

utilizează aparate speciale care sunt capabile
să plastifieze plăci termoplastice într-un
dispozitiv de prindere şi presare pe model.
Metoda este rapidă şi eficientă putând fi
utilizată în laborator sau direct în cabinet, în
acest caz sărindu-se peste etapa de
laborator.
În cazul obţinerii lingurii individuale prin
metoda termoformării, presupune folosirea
unor aparate speciale de termoformare,
care funcţionează pe principiul ejecţiei, aerul
comprimat creând brusc un vid total, fără a
mai fi nevoie de o pompă de vid.
Aparatul se compune din:
 Corpul aparatului – în el se găseşte locaşul
pentru model (chiuveta cu granule), iar în
partea superioară prezintă dispozitivul de
prindere şi presare a foliei ce urmează a fi
supusă termoformării, prevăzut cu o
balama. În zona posterioară a corpului se
găseşte radiatorul, care înmoaie placa;
 Accesoriile – aparatul dispune de un furtun
de răcire şi de un furtun de conectare la un
compresor ce asigură o presiune cuprinsă
între 4 şi 8 barr.
APARATUL ERKOFORM-
ERKODENT
 Tehnica de lucru:
 Folia sau placa termoplastică se fixează în
dispozitivul de prindere şi presare,
reprezentat de rama de vibrare şi inelul de
acoperire;
 Rama de vibrare se aplică împreună cu folia
pe radiator, construcţia balamalei permiţând
acest lucru;
 Se poziţionează modelul în chiuveta cu
granule, fiind practic îngropat în acestea,
rămânând liberă doar suprafaţa câmpului
protetic care ne interesează;
 După palstifiere, rama vibratoare se aşează
peste model şi se apasă scurt;
 Se întrerupe căldura şi se trage folia peste
model;
 Se pulverizează pe folie aer pentru răcire;
 Aerul este absorbit sub presiune, astfel încât
folia rămâne ataşată de model;
 După 30 - 40 de secunde se opreşte aerul;
 Se desprinde rama de vibrare şi se
detaşează folia de pe model.
APARAT PENTRU
TERMOFORMARE
Lingura individuală din metal sau
aliaje:

se utiliza înainte de apariţia răşinilor acrilice,

în zilele noastre procedeul fiind rar folosit.
Se poate confecţiona prin turnare sau prin
ştanţare, materialele cele mai utilizate fiind
aluminiul, alama şi zincul.
Tehnica de ştanţare utilizată mai ales pentru
aluminiu sau alamă:
 Se poziţionează modelul preliminar într-o
jumătate a chiuvetei de ambalat proteze, iar
spaţiul din jurul lui se completează cu o
masă refractară (nisip uscat);
 Se ataşează a doua jumătate a chiuvetei,
fără capac, în care se toarnă zinc topit (care
este un metal uşor fuzibil);
 După răcirea metalului rezultă matricea,
care se izolează cu vaselină şi pudră de
talc;
 Se detaşează prima jumătate a chiuvetei în
care se află modelul, în matrice turnându-se
din plumb patricea;
 Între patrice şi matrice se introduce o placă
de aluminiu sau de alamă, de 0,7 - 0,8 mm
grosime, decupată aproximativ şi se
ştanţează la o presă puternică sau prin
lovituri cu un ciocan greu;
 Se prelucrează marginile cu instrumente
rotative.
 Tehnica de turnare:
 Pe modelul izolat se realizează macheta din
ceară a lingurii;
 Se aplică 3 - 4 tije de turnare, groase de 2 -
2,5 mm;
 Se ambalează macheta în gips cu nisip sau
altă masă refractară;
 Tiparul se usucă şi apoi se pune la o sursă
de căldură pentru îndepărtarea cerii;
 După răcire se topeşte metalul care este
introdus prin centrifugare în tipar;
 Se dezambalează şi se prelucrează lingura
individuală.
ALTE METODE DE REALIZARE A
LINGURILOR INDIVIDUALE

Există şi alte metode de confecţionare a

lingurii individuale: din mase plastice
polimerizate la microunde, din mase hidro-
termoplastice, etc.