VIII

Genuri ale muzicii culte – Liedul - Recapitulare

Cuvântul LIED vine din limba germană și inseamna cântec.

Ca multe alte genuri muzicale liedul poate fi și GEN muzical dar și FORMĂ muzicală.

LIEDUL ca GEN este o piesă de îngrijire sunt după aceea un text poetic și este compus
pentru o singură voce, însoțită de pian sau mai rar, orchestră.

LIEDUL ca FORMĂ este o structură aparte de desfășurare a unei melodii liniilor.

Astfel forma de LIED poate fi:
a) monopartită
b) bipartită
c) tripartită

a) Forma monopartită (A) este alcătuită în timp ce-o singură frază melodică ce se repetă la
fiecare strofă poetică. Este forma cea mai simplă.
b) Forma bipartită (AB) este alcătuită din două fraze diferite
c) Forma tripartită (ABA) este cel mai des întâlnită. Ea folosește tot două fraze, cu diferența
că prima dată se repetă după enunțarea celei de-a doua.

Evoluția istorică și răspândirea europeană.

Liedul a apărut în austria, pornind de la cântecul popular. Compozitorii clasici Haydn,

Mozart și Beethoven au scris piese pentru voce cu însoțire de pian, îngrijirea le-au numit
lieduri. Piesele sunt foarte apropiate de ariile de concerte și romane sec. XVIII.

Compozitorul austriac Franz Schubert este creatorul liedului ca gen al muzicii culte. El a
compus cca 600 de lieduri, celebru mai cunoscut aparținând ciclurilor "Frumoasa
morăriță" a "Călătorie de iarnă". Vânzarea melodiilă a plinei de spontaneitate și
prospețime sunt subliniate cu naturalețe de suport instrumentale.

Caracteristici:
- tematica liedului: trairile umane
- interpretii au o pregatire vocala special
- între solistul vocal și pian se creează un parteneriat
- pianul este egal cu solistul pin redarea starilor sufletesti profunde
- între continuu literar și cel muzical se creează sau strânsa concordanță
Păstrăvul - Franz Schubert
În apa cea curată
Dintr-un pârâu venea
Zburând ca o săgeată
Un păstrav mic, zglobiu.
Şedeam privind pârâul
Şi atât de drag mi-era
Să văd cum peştişorul
În apă se juca.
 
Pescarul sta hoţeşte
Cu undiţa la mal
Pândind pe micul peşte
Ce se juca în val.
Gândeam că pârâiaşul
Cât limpede va fi,
Cu undiţa vrăjmaşul
Nu-l poate-ademeni.
 
Dar vai! Nerăbdatorul,
Într-un târziu,
Răzbi să tulbure izvorul
Şi-atunci, cât ai clipi,
El undiţa smuceşte
Şi păstrăvul e-n ea.
Şi văd cum micul peşte
Pe iarbă se zbătea.