MUZICOTERAPIA

Prezentare realizata de:

Epure Dorin-Lucian
Anul 1F Grupa B
Muzicoterapia poate fi definită ca o terapie non-verbală care utilizeaza sunetul si
muzica, sub toate formele sale, in vederea promovării, menținerii si restaurării
sănatății mentale, fizice, emoționale si spirituale. Muzica are multiple calități non-
verbale, creative, emoționale si structurale. Aceste calități sunt utilizate in relația
terapeutică pentru a facilita contactul, interacțiunile, conștientizarea de sine,
întelegerea, exprimarea emoțiilor, comunicarea și dezvoltarea personală
Muzicoterapia se adreseaza unui mare numar de persoane, indiferent de vârsta,
maladie sau formare muzicala. Copii: – dificultati de invatare – tulburari senzoriale –
tulburari de comportament – probleme de dezvoltare – autism – maladii psihice –
handicap fizic sau mental – copii cu nevoi emotionale ridicate, victime ale abuzului
fizic, sexual sau emotional.
Adulti: – dezvoltare personala – handicap fizic sau mental – dependenta de substante sau
alcool – incarcerare in penitenciare – maladii psihice – geriatrie, psiho-geriatrie
Muzicoterapia are efecte pozitive in reducerea durerii si a stresului aparut in timpul travaliului
si al nasterii. De asemenea, terapia prin muzica poate fi folosita extrem de eficient in spitale,
in scopul ameliorarii durerii fizice generate de diferite interventii chirurgicale, cât si pentru
imbunatatirea si echilibrarea starilor emotionale perturbate de boli grave in stadiu terminal.
Muzicoterapia se poate desfasura in cadrul sedintelor individuale sau de grup, in institutii sau
in cabinet privat.
Metode Identificarea cu muzica este o conditie esentialǎ pentru ca terapia prin muzicǎ sǎ functioneze. Ea
se poate realiza fie prin intermediul tehnicilor active (improvizatia instrumentala, cântul vocal, compozitia
unei piese muzicale), fie prin tehnicile receptive (audierea unei lucrari muzicale). 1. Muzicoterapia activa
se bazeaza pe improvizatia vocala sau instrumentala, precum si pe compozitia unor piese muzicale.
Improvizatie se face fie dual, impreunǎ cu muzicoterapeutul, fie in grup. Un instrument simplu, ales in mod
liber, reprezintǎ contactul fizic cu realitatea. Acesta ii va permite clientului sǎ se exprime non-verbal si sa
patrunda intr-o zona a mintii poate neexplorata pâna la acel moment. Alegerea instrumentului are la bazǎ,
mai degraba motive psihologice, decât muzicale, cel mai adesea ele fiind inconstiente. Gratie tehnicilor
active bazate pe improvizatie, instrumentul ales devine o prelungire a corpului. Muzicoterapia activa este
foarte eficientǎ in lucrul cu cei care au dificultati in a verbaliza si are un efect foarte profund prin faptul cǎ
permite o mai bunǎ eliberare, defulare a afectivitǎtii sau agresivitǎtii. In cadrul activitǎtii, clientul va renunta
incet incet la mijloacele sale de apǎrare, odatǎ cu jocul improvizatoric si cu procesul creativ apǎrând si
constientizarea problemelor existente. Tehnicile active ale muzicoterapiei nu presupun necesitatea
existentei unor cunostinte muzicale prealabile ale clientului si nici nu au ca scop invatarea cântatului la un
instrument. Relatia terapeutclient este cea care conteaza, muzica fiind doar mijlocul prin care aceasta se
consolideaza. Improvizatia muzicala nu este judecata din punct de vedere estetic, ci din punct de vedere
al emoiilor transmise. In timpul improvizatiei este luat in considerare absolut: fiecare miscare, fiecare gest,
fiecare privire, fiecare sunet, fiecare liniste, modul in care se situeaza spatial terapeutul si clientul, pozitia
de simetrie/asimetrie dintre cei doi, gradul de simultaitate sau similitudine al discursurilor muzicale etc.
Jocul cu instrumentele, jocul muscular, sunetul obtinut, plǎcerea resimtitǎ odatǎ cu aparitia muzicii,
tacerea, toate acestea vor facilita aparitia comunicǎrii si a deblocarii emotionale.
2. Metoda receptiva de muzicoterapie are la baza muzica inregistrata ce urmeaza a fi audiata de catre
client, in compania terapeutului. Atunci când o lucrare muzicalǎ ne impresioneazǎ profund, muzica in sine
devine expresia sentimentelor, emotiilor si senzatiilor trǎite. O identificare cu muzica (aici incluzand toate
elementele componente ale acesteia, de la melodie pana la orchestratie), sau cu cel care interpreteazǎ
muzica, poate avea efecte foarte puternice la nivel emotional. Experienta identificǎrii cu muzica sau cu
instrumentul permite intâlnirea individului cu propriul eu. Muzica poate provoca aparitia amintirilor foarte
adânc ingropate. Ea poate elibera tensiunea interioarǎ si facilita exprimarea emotiilor care nu s-au vrut sau
nu au putut fi exprimate verbal. Astfel, clientul poate asocia sau proiecta de-a lungul muzicii o trǎire
personalǎ care se elibereazǎ treptat, de asemenea poate avea acces la emotii pâna atunci necunoscute
sau, dimpotriva, refulate. Verbalizarea se realizeazǎ ulterior, in momentul in care clientul va putea discuta
cu terapeutul despre ceea ce a resimtit in timpul auditiei. In situatia in care acesta fie nu poate verbaliza, fie
nu doreste, poate totusi comunica un feedback (tot intr-o maniera non-verbala) prin intermediul desenului
sau al miscarii corporale.
 Concret, ce anume poate realiza muzicoterapia: Cântul vocal are un rol foarte important in imbunatatirea ritmului
si controlului respirator, ajuta persoanele cu dificultati in exprimare, contribuie la o mai buna articulatie a cuvintelor.
Asumarea efectului pe care propria voce il produce asupra celorlalti conduce la dezvoltarea stimei si acceptarii de
sine. De asemenea, cântatul in grup faciliteaza o mai buna constientizare a celorlalti si o mai buna integrare. Jocul cu
instrumentele muzicale permite dezvoltarea independentei, a stimei de sine, a increderii si a propriei discipline. Pentru
persoanelor cu dificultati de comportament cântatul la un instrument pemite imbunatatirea controlului propriilor
impulsuri, iar atunci când terapia se face in grup, o mai buna integrare si atentie la ceilalti. Pentru persoanele cu
dificultati motorii mânuirea instrumentului conduce la ameliorarea coordonarii motricitatii fine si globale. Compozitia
unei piese muzicale are efect cathartic si permite impartasirea de sentimente, idei si experiente. Scrierea unui cântec
faciliteaza constientizarea si acceptarea propriilor emotii, de asemenea este un mijloc eficient de a explora universul
imens al sentimentelor legate de teme fundamentale ale vietii: libertatea, iubire, pierdere, moarte etc. Ascultarea
muzicala permite dezvoltarea atentiei si a memoriei. De asemenea, muzica evoca amintiri si asociatii, stimuleaza
gândirea, scoate la suprafata imagini si sentimente refulate urmând ca acestea sa fie examinate si discutate cu
terapeutul, in cadrul sedintei individuale, sau cu ceilalti membrii ai grupului, in cadrul sedintelor de grup.

Mituri despre muzicoterapie

Contrar opiniei multora, muzicoterapia nu constă în tehnici de relaxare pe ritmurile unor piese muzicale new-age.
Muzicoterapia este un proces terapeutic de lunga durata, asemenea altor psihoterapii, in care relatia dintre terapeut si
client se cladeste incetul cu incetul, schimbarile survenite in comportamentul clientului aparând pe masura ce acesta
devine intr-adevar constient de problemele sale si este pregatit sa imbunatateasca sau sa schimbe anumite aspecte
ale propriei existente. De asemenea, in muzicoterapia receptiva ideea de farmacopee muzicala nu are o baza solida
de sustinere. O lucrarea muzicala poate da nastere la reactii total diferite celor care o asculta, in functie de istoria
personala a fiecaruia si de mediul cultural in care a trait. Muzica preferata a unei persoane poate fi muzica detestata a
alteia, astfel incât modul de lucru se schimba fundamental. Atunci când se incepe procesul terapeutic exista anumite
teste de receptivitate aplicate clientului, in functie de care se va stabili viitorul program muzical care va fi parcurs in
terapie. Nu conteaza ce muzica ii place terapeutului, conteaza doar ceea ce este eficace pentru client (terapeutul fiind
pus in pozitia de a lucra, poate, chiar si cu o muzica pe care el o detesta).
 Deși este considerată doar o sursă de plăcere, muzica reprezintă, totodată, un stimul puternic și versatil pentru
creier. Avansarea tehnicilor moderne de neuroimagistică din ultimele decenii a condus la deslușirea proceselor care au
loc în creierul sănătos atunci când ascultăm, interpretăm, compunem și simțim muzică. Dar tot mai multe dovezi
pledează pentru efectele terapeutice surprinzătoare în recuperarea creierului deteriorat. În creierul sănătos există o
rețea bilaterală largă de zone cerebrale temporale, frontale, parietale, cerebeloase și limbice/paralimbice asociate cu
percepția auditivă, limbajul, procesarea sintactică și semantică, atenția și memoria de lucru, semantică și memoria
episodică, funcțiile ritmice și motorii, precum și cu emoțiile și recompensele care stau la baza procesării muzicii.
Această rețea neurală este modelată și dezvoltată printr-o formare muzicală. În domeniul neurologiei, muzica a fost
studiată în mod tradițional în contextul deficitelor muzicale (amusia), simptomelor legate de muzică (epilepsie
muzicogenă), a unor cazuri excepționale (cântarea în afazie) și tulburări neurologice ale muzicienilor profesioniști
(distonia muzicianului). În ultimul deceniu au existat progrese notabile în adoptarea muzicii ca instrument terapeutic
în reabilitarea neurologică. De asemenea, au fost dezvoltate multe metode noi bazate pe muzică pentru a îmbunătăți
deficiențele motorii, cognitive, de limbaj, emoționale și sociale la persoanele care suferă de o boală neurologică
debilitantă, din perioada de copilărie și adolescență (de exemplu, autism, dislexie) până la vârstă adultă și bătrânețe (de
exemplu, accidentul vascular cerebral, boala Parkinson și demența).
În mod tradițional, domeniile neuroștiinței muzicale și terapia muzicală au progresat independent, oferind linii
separate de dovezi pentru modul în care muzica este procesată în creierul sănătos și modul în care poate fi utilizată
terapeutic. S-a ajuns la un punct în care aceste câmpuri încep să se îmbine și să se integreze, oferind informații noi și
importante despre modul în care muzica este procesată în creierul deteriorat sau anormal și despre modul în care
recuperarea structurală și funcțională a creierului poate fi îmbunătățită prin reabilitarea bazată pe muzică