Trichinella spiralis

NEMATHELMINTI
Introducere

 NEMATODELE sunt viermi cilindrici care

produc boli intestinale la animale şi la
oameni.
 Oamenii nu sunt gazde naturale pentru aceşti
paraziţi. Infecţiile omului sunt accidentale.
 Unele nematode nu sunt capabile să
completeze ciclul de viaţă în organismul
uman ci doar în animal.
 Pentru a înţelege epidemiologia şi
patogeneza acestor zoonoze trebuie înţeles
ciclul vieţii acestor nematode .
Morfologie

 Corpul este nesegmentat fără organe

de fixare.
 Sunt acoperite de tegument suplu,
rezistent.
 Au:sistem nervos, sistem excretor,
musculatură,un tub digestiv complet;
 Sitem reproducător diferenţiat.
Trichineloza

 Trichineloza este căpătată prin

ingerarea de carne nepreparată bine
termic care conţine larve închistate
de Trichinella spiralis.
 Orice mamifer carnivor poate fi
infectat.
 Trichinella este răspândită
pretutindeni cu excepţia Australiei
şi a unor insule din Pacific.
 Trichinella spiralis

 este un parazit al animalelor carnivore.

 Adultul vivipar femel (4 mm x 60 µm) este
mai mare decât masculul (1.5 mm x 40 µm)
 poate produce 1000 - 10000 larve în timpul
vieţii de 6 săptămâni.
 Larvele infecţioase (de aproximativ 1 mm
lungime) devin închistate în muşchiul striat
unde pot să îşi păstreze viabilitatea şi
infecţiozitatea timp de ani.
Larve inchistate in muschi
 Manifestari clinice

 Severitatea bolii este direct proporţională cu

numărul de larve închistate.
 Simptomatologia este corelată cu stadiile
biologice ale infecţiei .
 În faza intestinală poate fi disconfort
abdominal şi diareea.
 La 7-10 zile după infecţie larvele încep să
migreze şi apar eozinofilia, edemul
periorbital şi mialgia ca rezultat al
răspunsului inflamator şi alergic.
 Invadarea musculară se asociază cu dureri musculare şi
edem şi cu creşteri ale enzimelor eliberate din muşchi
(creatinkinaza şi transaminaza glutamic oxalacetică).
 Orice organ poate fi invadat alături de muşchii striaţi.
 Invadarea poate implica diafragma, muşchii intercostali,
limba, muşchii faciali.
 Apar urticaria şi hemoragia conjunctivală sau
subunghială.
 Boala poate fi self-limitată sau pota apare complicaţii
grave ca rezultat al invaziei inimii, plămânilor sau a SNC.
Diagnostic si tratament

 Diagnosticul prin examenul

microscopic al cărnii date în consum.

Tratament :
 Albendazol
 Analgetice şi corticoizi.
 Filariile

 Filariile sunt nematode transmise de

vectori artropode.
 Adulţii invadează ţesuturi specifice unde
produc microfilarii care sunt larve vii
caracteristice.
 Microfilariile infectează vectorii
artropode în care se maturizează în larve
infecţioase.
 Filarioza este problemă de sănătate în
multe zone tropicale şi subtropicale.
 Boala produsă este diferită în funcţie de
localizarea preferată de adulţi şi de
microfilarii.
 Manifestari clinice

 Adulţii sunt filarii limfatice care sunt

localizate în vasele limfatice, unde blocajul
şi reacţia gazdei conduc la inflamaţia
limfaticelor şi în disfuncţia lor ca limfedem
şi fibroză.
 Infecţia repetată, prelungită cu aceşti
viermi conduce la elefantiazis.
 Alte filarii se maturizează în piele şi în
ţesutul subcutan unde induc formarea de
noduli şi dermatita.
 Filariile migratoare pot determina boala
oculară.
Morfologie

 Wuchereria şi Brugia sunt alungite

(30 -100 mm pe 100- 300 µm);
masculii sunt jumătate din talia
femelelor.
 Microfilariile au diametrul hematiilor
şi au lungime de 250- 300 µm.
W. bancrofti
B. malayi
B. timori
Ciclul de viata

 Filariile necesită o gazdă intermediară

artropod pentru a completa ciclu de
viaţă.
 Adulţii trăiesc în limfaticele regionale
unde femelele produc un număr
mare de microfilarii care circulă în
sânge şi pot fi ingerate de vector.
 Femelele au o periodicitate circadiană
în producerea de de microfilarii.
 Microfilariile ingerate de vector migrează prin
intestin către muşchii toracici unde se
dezvoltă, apoi migrează către glandele
salivare.
 Larvele migrează rapid către limfatice unde se
maturizează şi produc microfilarii în noua
gazdă.
 Timpul dintre infecţie şi detecţia de microfilarii
în sânge variază între 3 şi mai multe luni.
 Nu se cunoaşte lungimea vieţii viermilor dar
pacienţii din zonele endemice au larve
circulante timp de mai mulţi ani.
 Diagnostic

 Ganglionii măriţi şi dureroşi în special în zona

inghinală sau inflamarea limfaticelor extremităţilor
constituie un semn de filarioză în zonele endemice.
 Diagnosticul constă în identificare microfilariilor în
frotiurile de sânge periferic. Datorită periodicităţii
nocturne a microfilariilor frotiurile trebuie făcute
noaptea când nivelul microfilariilor este mare.
 Microfilariile pot să nu fie prezente în sânge în
timpul bolii timpurii sau târzii.
 Când microfilariile nu sunt detectabile se pot
folosi teste serologice.
 Tratament

 Pentru reducerea prevalenţei se

procedează la controlul vectorilor şi
terapia în masă cu citrat de
dietilcarbamazină.
 Efecetele secundare sunt: febra, vertij,
cefalee, greaşă, vărsături, limfadenopatii.
 Ivermectina este un alt medicament nou
introdus.
 Combinaţii de ivermectină şi de
dietilcarbamazină se folosesc.