Sistemul de invatamant din Olanda

Atitudine faţă de străini

• Olanda are o bine-meritata reputaţie ca model de democraţie care cuprinde

principiile pluralismului, responsabilităţii sociale, toleranţei şi hărniciei. Este o
societate foarte organizată, atât de mult încât o atitudine unic olandeză a
evoluat pentru a se potrivi tulpinile – ceea ce se numeşte gedogen, un cuvânt
intraductibil, care presupune capacitatea de a tolera excepţiile de la regula.
• Influenţa traiului într-un mediu relativ ostil de-a lungul secolelor nu poate fi
subestimată. Acest lucru a generat un sentiment de valoare individului
combinat cu un spirit de echipă puternic şi foarte ataşat de gezelligheid, o
formă deosebită olandeză de sociabilitate confortabilă. Cel mai important, ea a
produs, de asemenea, o societate orientată spre consens în care toată lumea are
opinia sa. Toţi oamenii olandezi cunosc valoarea opiniilor lor şi nu ezită să le
ofere.
• Atitudinea lor generală este toleranţa. Orice persoană are dreptul la opinia sa.
 Educaţie generală

• Olanda are una dintre cele mai bune înregistrări de învăţământ

din Europa, cu aproape 100% de alfabetizare şi mai mult de
20% din populaţie trece la învăţământul superior.
• Învăţământul obligatoriu în Ţările de Jos începe de la vârsta de
cinci ani (uneori de la patru). De la vârsta de şaisprezece ani
există o educaţie parţial obligatorie, ceea ce înseamnă că un elev
trebuie să participe la o formă de învăţământ cel puţin două zile
pe săptămână. Învăţământul obligatoriu se termină la 18 ani.
• Cu vârste cuprinse intre cinci si doisprezece ani, copiii participa
la şcoala elementară, care are opt clase. Începând de la grupul
3, copiii învaţă cum să citească, să scrie şi să facă matematică.
 Cele patru sisteme de educaţie
• 1. Cele VMBO Voorbereidend Middelbaar Beroepsonderwijs (pregătire
învăţământ profesional de nivel mediu) durează patru ani. 60% dintre
studenţii la nivel naţional sunt înscrişi în sistemul VMBO.
• 2. Cele HAVO Höger Algemeen Onderwijs Voortgezet (învăţământul
continuat general mai ridicat) Sistemul are cinci clase. O diplomă HAVO
oferă acces la nivel de HBO (Politehnica) din învăţământul terţiar.
• 3. De VWO Voorbereidend Wetenschappelijk Onderwijs (educaţie
ştiinţifică pregătitoare) de sistem are şase ani. O diplomă VWO oferă
acces la învăţământul universitar, cu toate că instituţiile pot stabili
propriile criterii de admitere.
• 4. Programul Gimnaziul este similar cu VWO, dar diploma tinde să fie
mai apreciată. Acesta include greaca veche şi latina ca limbi
suplimentare.
 Continuarea dupa absolvire
• Cu o MBO, HAVO sau VWO, elevii se pot înscrie apoi la HBO,
învăţământul profesional superior, orientat spre formarea
profesională, care are nevoie de patru – şase ani. Prin obţinerea
de credite suficiente, elevii vor primi o diplomă de licenţă, dar
pot alege să studieze mai mult şi pot obţine o diplomă de master,
după încă doi ani.
• Cu o VWO-diplomă sau o examinare preliminară propedeuse de
la HBO, elevii se pot înscrie în WO, educaţia ştiinţifică, la o
universitate. După ce obţin credite suficiente, elevii primesc o
diplomă de Bachelor of Arts sau Bachelor of Science. Ei pot
alege să studieze mai mult, fie unul sau doi ani, iar apoi pot
obţine o diplomă de master.
 Interviu cu mama unui copil roman ce
studiaza in Olanda
• • Deși școala în Europa și în lume se apropie și ea de vacanță, noi continuăm serialul prin care
analizăm sistemele de învățământ din diferite colțuri ale lumii. Pentru că nu vrem doar să ne
plângem, ci să arătăm exemple de cum se întâmplă pe la alții. Rămânem în Europa și aflăm astăzi
cum este școala în Olanda. Avem din nou de-a face cu un sistem inedit, pentru că vom vorbi
despre Școala Internațională (despre care veți mai auzi într-un articol foarte curând).
• • Informațiile le-am primit de la Mihaela Ionescu, mama Anastasiei de 7 ani și jumătate, care
termină acum clasa I. Mihaela este stabilită în Olanda de aproape un an de zile, deci experiența ei
este una destul de fragedă.
• • Școala în Olanda. Înscrierea • Am contactat două școli cu puțin timp înainte să ajungem, căci
plecarea s-a întâmplat pe repede înainte. Am stabilit cu ei când îi putem vizita și care ar fi
procedura pentru înscrierea Anastasiei. Ne-am orientat către o școală internațională – singura din
Utrecht și una publică – școală de limbă, să-i spunem.
• • În sistemul public olandez, copiii care nu vorbesc limba (expați, refugiați, etc.) urmează în
primul an o școală în care studiază în primul rând limba olandeză. Se urmează curricula națională,
dar focusul este pe învățarea limbii. Totul în școală este organizat ca să faciliteze asta – obiectele
au etichete cu denumirile lor – clanța, balustrada, etc. În clase sunt diverse scene (de ex, micul
dejun) în care obiectele au de asemenea etichete și tot așa .
• • Am vizitat școlile, am văzut sălile de clasă, am
.
aflat în linii mari despre metoda de predare și
am plecat acasă, urmând să ne hotărâm ce școală vom alege. Am optat pentru cea
internațională, unde predarea este în limbă engleză, căci nu știm cât vom sta în Olanda.
Nivelul Anastasiei de engleză era destul de limitat când a început, însă nu a avut nicio
problemă în a urma curricula, ba chiar a făcut progrese mari.
• • Structura claselor • La școala internațională în fiecare an copiii sunt amestecați în funcție de
abilități, astfel încât să păstreze media în clasă. Cu alte cuvinte, se face un mix de abilități. De
asemenea, învățătorii se schimbă. Un grup de părinți, la care am aderat și eu, a încercat să îi
convingă să păstreze un mic grup de copii care s-au împrietenit, astfel încât să fie împreună și
anul viitor, însă am fost refuzați politicos. În clasa Anastasiei sunt 24 de elevi.
• • Programul zilei • Dimineață trebuie să ajungem între 8.20 și 8.30. În acest interval sunt ușile
școlii deschise. S-a întâmplat să întârziem o dată și a trebuit să intrăm pe la intrarea
profesorilor. Programul se respectă. Orele se termină la 14.30 în fiecare zi, iar miercurea la
12.00. Mulți părinți au o zi liberă pe săptămâna ca să petreacă mai mult timp cu copiii și în
multe cazuri aleg miercurea. Sunt permise 10 zile de absențe nemotivate și trebuie să trimitem
un email pe adresa generală de contact a școlii. Cine administrează adresa anunță și
învățătoarele.
• • Copiii mănâncă în clasă, mâncare adusă de acasă. Au o pauză de gustare (fructe, legume) și
la prânz sandwich. Nu sunt permise dulciurile. • În fiecare pauză copiii ies afară, chiar dacă
plouă sau e frig
• • Comunicarea cu școala se realizează prin email. Cred că sunt părinți mai ‘vechi’ care au și
numărul de telefon al învățătoarelor, eu nu am avut nevoie de el până acum. Orice avem de
comunicat, scriem pe aceeași adresă generală de contact. Întotdeauna primim răspuns
imediat. În fiecare săptămână primim un email în care suntem anunțați ce au făcut copiii în
săptămâna respectivă și dacă trebuie să facem ceva împreună acasă.
• • Predarea se face pe subiecte, nu pe materii • Copiii au un subiect sau modul care durează
câteva săptămâni. Un exemplu ar fi ‘procesul de producție’ – aici au învățat despre ‘drumul’
produselor, de exemplu, de la mărul din fermă până la supermarket. Au discutat despre cum
se transformă produsele, cum se transferă valoarea și cum marketingul ne poate influența să
facem alegeri greșite S-a introdus aici o temă mai largă – alegeri sănătoase – pe care au
conectat-o cu procesul de producție prin exemplul sucului cu zahăr/fără zahăr. Pe noi ne-a
ajutat mult, o vreme nu am mai avut discuții cu limitarea dulciurilor.
• Partea de aritmetică au explicat-o prin intermediul banilor – unități, subunități, adunare,
scădere. A trebuit să le dăm 2 euro de-acasă și au fost cu clasa la piață, unde au putut cumpăra
ceva pentru care trebuiau să primească rest.
• Pentru un alt modul au studiat forțele – pull, push, motion, friction, gravity, prin intermediul
experimentelor. Au suflat aer printr-un pai ca să miște o minge, au încercat pe diverse
suprafețe etc. La sfârșitul modului au trebuit să își prezinte experimentele în fața tuturor
colegilor. Am avut ca temă acasă să exersăm prezentarea împreună.
• Profesorii au destul de multă libertate la clasă
• La modulul ‘extinction’ au învățat un cântec despre animalele pe care de dispariție compus de
una din învățătoarele de la altă clasă. Mai au un moment în săptămână în care copiii pot alege
ce vor să facă – să danseze, să urmărească un clip etc.Nu sunt note, evaluarea se face similar
cu sistemul step-by-step din România, pe abilități (citire, scriere, aritmetica, etc). A fost o
întâlnire părinți – părinți învățători în cadrul căreia ne-au transmis feedback-ul.
• Copiii primesc câte o cărticică de citit acasă, de 2 ori pe săptămâna, adaptată nivelului lor,
desigur și asta e singura temă regulată. În rest, mai primim pe email diverse teme de discuție –
alegeri sănătoase, cum putem proteja natura, etc. Cărțile sunt pe niveluri de abilități și copiii
avansează la următorul nivel doar după ce termină toate cărțile din nivelul curent.
 .

• Se pune foarte mult accent pe partea emoțională a învățării

• Pe colaborare – au multe proiecte în echipă, pe abilități de prezentare, etc.
Copiii sunt informați înainte despre tot ce urmează să facă. Dacă merg în
excursie, de exemplu, știu toate detaliile – cu ce vor merge, cine îi însoțește,
că vor avea veste fluorescente cu număr de telefon în buzunar.
• Anastasia este mult mai dezinvoltă de când ne-am mutat. Deși era și în
România un copil vesel și energic, aici o văd mult mai încrezătoare în ea.
• Școala în Olanda, sistem internațional. Costuri • Pentru școala
internațională se plătește o taxă anuală, care este în jur de 5,000 de euro –
din ce înțeleg este subvenționată de primăria din Utrecht.
• Există after-school și este destul de costisitor. La fel și cursurile opționale.
În cadrul școlii fac cursuri de actorie, de exemplu, și acestea suntgratuite.
 După parerea noastră, sistemul de învățământ
din Olanda este mult mai avansat decat cel
românesc deoarece acesta are ca scop colaborarea
cu copii, ajutarea acestora in moduri cat mai
simple si frumoase, formarea acestora pentru
viitor pe când in România totul se bazează pe
niste note si nu pe ce gandeste si ii place copilului
sa faca cu adevărat.