ROLUL ECONOMIEI(PRACTICII

SI STIINTEI) IN PROGRESUL
SOCIAL

Elaborat:Grosu Anastasia
Vereficat:Chisiliov Lilia
Grupa:CT11R
 CUPRINS
 Ce este economia
 Rolul tioriei economice in progresul social
 Stiinta economica
 Dezvoltarea teoriei economice
 concluzii
 Economia
 Economia (din greacă οίκος oikos, „casă” și νομος nomos,
„conducere”) este o știință socială ce studiază producția și desfacerea
, comerțul și consumul de bunuri și servicii. Potrivit definiției date de 
Lionel Robbins în 1932, economia este știința care studiază modul de
alocare a unor resurse rare în scopuri alternative. Deoarece are ca
obiect de studiu activitatea umană, economia este o știință socială. Se
spune că economia este pozitivă atunci când încearcă să prezică în
mod obiectiv și să explice consecințele anumitor opțiuni, date fiind un
set de supoziții sau de observații. Alegerea unei supoziții ce trebuie
făcută atunci când se construiește un model, la fel ca și observațiile ce
trebuie stabilite sunt alegeri normative.
Rolul tioriei economice in progresul social

 Teoria economică generală influenţează multilateral dezvoltarea societăţii. Ea este: ​

  baza – "fundamentul" sistemului învăţământului economic şi al formării gândirii
economice ştiinţifice; ​
  baza teoretico-metodologică în procesul elaborării şi corectării politicii economice a firmelor,
statului; ​
  izvorul În timpul de față știința economică  se divizează în mai multe compartimente, și anume:​
 a) știinte economice fundamentale - economia politică, teoria economica general;​
 b) știinte economice funcționale - management, marketing, evidența contabilă, finanțe,
statistica etc.;​
 c) științe economice teoretico-aplicative care se divizează în științe economice de ramură
(industrie, agricultură, construcții, comerț, transporturi etc.) și unități economice (întreprinderi).
;​
 şi "promotorul" valorilor ideologice.​
 Stiinta economica
 Ştiinţa economică ocupă un loc însemnat în sistemul ştiinţelor care
studiazăsocietatea. Formarea ştiinţei economice a constituit un proces
complex şi îndelungat, procescare a avut la bază atît dezvoltarea
economică, cît şi aprofundarea cunoaşterii realităţiiînconjurătoare,
perfecţionarea metodelor şi mijloacelor de investigare.
 Prima etapă – preştiinţifică – începe din antichitate şi durează pînă în
sec. XVIII.Elementele incipiente de gîndire economică au apărut în
Orientul Antic, cel mai cunoscut curent de gîndire economică fiind
Confucianismul în China. Ulterior, s-au ivit idei economice în Italia,
Egipt, Babilon. Totuşi, momentul de vîrf al începuturilor gîndirii
economice l-a constituit Grecia Antică cu Xenofon, Platon, Aristotel.
 Dezvoltarea teoriei economiei
 În ultimul timp, apar şi se dezvoltă direcţii ştiinţifice noi, care presupun
studii ample ale factorilor non-economici (instituţionali, sociali, psihologici, politici,
de drept etc.). Aceşti factori determină şi influenţează dinamica economică. ​
 În calitate de exemple în context, pot fi menţionate:​
 economia instituţională; ​
 economia evoluţionistă;​
  economia transformaţională; ​
  teoria alegerii publice; ​
  teoria sectorului de stat; ​
  teoria pieţelor ramurale. ​
 Fiecare țară are un loc specific în economia mondială, ca urmare a
specializării în producție a agenților economici naționali. ​
 Specializarea internațională se realizează la nivel de:​
  Ramură economică - țări agrare, țări industriale​
  Subramuri economice - țări specializate în producția de mașini și
utilaje, de produse chimice, de confecții, de încălțăminte, de
echipament electronic, de tehnologia informației etc.​
 Faze ale procesului de fabricație - țări în care se produc piese și
subansamble țări în care se asamblează produsele finite.​
 Concluzie
 In structura relatiilor economia are un rol foarte
important . Economia practica este o forma de
relationare prin comert si schimb cit si studierea
necesitatilor si a satisfacerii necesitatilor umane.