ARMELE DE NIMICIRE IN MASA!!

Bombele Nucleare!!

Profesor:Protiuc Silvia

Elev:Cîrlig Dorel
 Armele de nimicire sau
armele nucleare
• Arma nucleară face parte din categoria armelor
de distrugere în masă 
destinate uciderii unui număr mare de oameni și
istrugerii structurilor construite de om, respectiv
a biosferei în general.
• O arma nucleara ,numita si bomba atomica,
este o arma tehnicizarta extrem de distrugatoare
care se bazeaza pe enrgie care este eliberata prin
urmatoarele procese fizice
Prima bomba a fost bomba atomica care a fost
construita prin fisiune nucleara realizata in anul 1944
de catre americani si apoi de catre URSS
•Prima arma nucleara cu fisiune a eliberat o
cantitate de enrgie echivalenta cu cea rezultata din
explozia a 20.000 tone de TNT ,in timp ce prima
arma termonucleara a eliberat o energie
echivalenta cu 10.000.000 de tone de TNT.
La nivelul anului 2012 pe plan mondial existau
circa 19.000 de focoase nucleare din care 4.400
sun in stare operationala ,gata oricind pentru a le
utiliza .
 Tipuri
În prezent există două tipuri de arme nucleare: cele bazate exclusiv pe reacția de fisiune nucleară și
cele care utilizează fisiunea nucleară pentru amorsarea reacției de fuziune nucleară. [3]
Armele bazate pe fisiunea nucleară constau dintr-o cantitate de uraniu îmbogățit care formează o 
masă supra-critică în care se dezvoltă exponențial reacția în lanț. Masa supra-critică se realizează fie
prin implantarea unei piese din material fisionabil în masa subcritică (metoda proiectilului) fie prin
comprimarea (cu explozivi chimici) unei sfere de material fisionabil până se atinge masa supra-
critică (metoda imploziei).
Arma nucleară cu fuziune (arma termonucleară, bomba cu Hidrogen) folosește energia rezultată din
fisiune pentru a comprima și încălzi deuteriul și tritiul până aceștia fuzionează.
Există și arme nucleare cu destinații speciale precum arma cu neutroni sau arma cu 
contaminare radioactivă. Arma cu neutroni este o armă termonucleară construită special pentru a
produce un flux mare de neutroni ce produce multe decese dar nu produce contaminare radioactivă
și nu afectează construcțiile. Arma cu contaminare este o armă cu fisiune învelită cu un material
(cobalt, aur) care prin activare produce o contaminare radioactivă extrem de puternică. Proiectile cu
uraniu sărăcit au fost dezvoltate și testate în anii `70 în scopul întăririi puterii de penetrare. Aceste
muniții sunt cu dispersie de substanțe radioactive care, inhalate sau ingerate devin letale.
Din punct de vedere al strategiei militare armele nucleare se împart în : arme strategice (care vizează
țări sau populații mari) sau tactice (utilizate numai pe câmpul de luptă). Armele nucleare strategice
sunt transportate la țintă cu avioane sau rachete. Armele tactice sunt transportate cu rachete,
artilerie, torpile, etc.
În perioada 1960-1980 SUA și URSS au folosit dispozitive explozive bazate pe energie nucleară
pentru scopuri comerciale (explozii nucleare pașnice). Tratatul de eliminare a testelor nucleare din
1966 a interzis toate exploziile nucleare, indiferent de scopul lor. [4]
 EFECTELE ARMELOR DE
MASA
Explozia nucleară are efecte imediate și întârziate. Unda de șoc, radiația termică, 
radiația ionizantă promptă produc distrugeri mari în câteva secunde sau minute de la
detonare. Efectele întârziate precum căderile radioactive acționează pe perioade mari
de timp, de la ore la ani.[5]
•Unda de șoc produce modificarea bruscă a presiunii aerului și vânturi puternice.
Construcțiile mari sunt distruse de modificarea presiunii aerului în timp ce vânturile
puternice distrug vegetația și omoară oamenii. Dacă explozia are loc la suprafața sau
în apropierea solului se produce un crater din care materialul este ridicat în
atmosferă, de unde revine sub forma de depuneri radioactive.
•Circa 35% din energia exploziei este sub forma de radiație luminoasă și termică
(căldură). Radiația luminoasă produce orbirea prin arderea retinei. Radiația termică
produce arsuri ființelor vii și incendierea materialelor combustibile.
•Efectele radiațiilor nucleare directe sunt în general mai mici decât cele ale undei de
șoc sau radiației termice. La armele cu neutroni spre exemplu efectul radiației directe
(neutroni) este cel mai puternic. Iradierea directă cu radiații nucleare duce la deces
sau în cazul dozelor mai mici la boala de iradiere.
•Particulele radioactive ridicate în atmosferă (norul în formă de ciupercă) revin
pe pământ în apropierea locului exploziei. Ele nu produc multe decese deoarece
afectează zona unde oamenii au fost deja uciși de celelalte efecte. În funcție de
condițiile meteorologice, norul radioactiv poate fi deplasat la distanțe mari iar
depunerile pe sol pot afecta zonele mai îndepărtate.
•Undele electromagnetice produse de explozie rezultă prin absorbția 
radiației gama în aer și în sol. Pulsul de unde electromagnetice generează 
câmpuri electrice de mii de volți pe durate extrem de scurte. Consecințele
privesc în special comunicațiile și rețelele electrice.
 Motive pentru efectuarea
bombardamentelor
Cele două arme atomice au fost arme de șoc și teroare. Avantajul enorm al acestor
arme nu a fost militar (SUA dispuneau doar de câteva) ci politic. Din punct de
vedere militar, Statele Unite ar fi câștigat puțin prin distrugerea a două orașe
japoneze. Dar din punct de vedere civil, Japonia avea să piardă mult. Noutatea
adusă de armele nucleare a fost nu distrugerea la scară largă (care s-ar fi putut
realiza și cu arme convenționale în cantitatea necesară), ci faptul că armele
nucleare comprimă distrugerea catastrofică într-o perioadă de timp foarte scurtă
schimbă dramatic politica războiului, motivațiile oamenilor cu putere de decizie și
capacitatea de a reflecta în timp ce războiul se desfășoară.
 Impactul asupra mediului
Producerea și testarea armelor nucleare în Rusia (fosta URSS) a condus la contaminarea
excesivă a anumitor regiuni, peste limitele admisibile
Numai suprafața contaminată de activitățile Minatom depășește 480 km 2. O problemă gravă
privește stocarea necorespunzătoare a deșeurilor nucleare. Circa 650 milioane m 3 de deșeuri
stocate de Minatom conțin o activitate de 2 miliarde de Ci. Alte organizații dețin 12 000 tone de
combustibil ars cu o activitate de 8,2 miliarde de Ci. În plus, cantități foarte mari de ape
puternic contaminate (1,5 miliarde Ci) au fost injectate în subteran sau pur și simplu aruncate în
lacurile sau râurile din apropiere. Din cele 184 submarine nucleare scoase din uz acum 10-15 ani
104 au rămas cu combustibilul ars la bord, iar starea lor precară reprezintă un mare pericol
pentru mediu.
Începând din 1989 SUA a înființat la Departamentul Energiei un oficiu dedicat eliminării
riscurilor asociate moștenirii Războiului Rece.[10]
Cea mai mare parte din această moștenire radioactivă provine din instalațiile de producere a
uraniului îmbogățit și a plutoniului (minele de uraniu, prelucrarea chimică a uraniului,
îmbogățirea, fabricarea combustibilului și a țintelor, iradierea în reactor, separarea chimică a
plutoniului). Deșeurile generate la extragerea plutoniului reprezintă 85% din radioactivitatea
asociată producerii armamentului nuclear, 71 % din apele contaminate și 33 % din terenurile
contaminate.
Activitățile de producere a armamentului nuclear au lăsat o moștenire de 1500 milioane metri
cubi de ape contaminate (inclusive ape subterane) și 73 milioane metri cubi de solide
contaminate.
 ISTORIC
Istoria armei nucleare începe cu scrisoarea trimisă de Albert Einstein la 2 august 1939 președintelui 
Franklin D. Roosevelt. La scurt timp guvernul SUA a lansat proiectul de realizare a armei nucleare cunoscut sub numele
de “Proiectul Manhattan”.[6]
Deoarece pentru realizarea armei nucleare era nevoie de uraniu îmbogățit a fost construită la Oak Ridge – Tennessee o
instalație de îmbogățire prin procedeul de difuzie gazoasă, pus la punct de Harold Urey, iar la Universitatea California,
Ernest Lawrence a pus la punct procedeul separării magnetice a izotopilor uraniului. Pe parcursul a șase ani, 1939-1945
în proiectul Manhattan au fost cheltuiți peste 2 miliarde de dolari.
La proiectul Manhattan au participat a pleiadă de savanți conduși de Robert Oppenheimer: David Bohm, Leo Szilard, 
Eugene Wigner, Otto Frisch, Rudolf Peierls, Felix Bloch, Niels Bohr, Emilio Segre, Enrico Fermi, Klaus Fuchs, 
Edward Teller. Prima armă nucleară a fost testată la 16 iulie 1945 în deșertul New Mexico.
Armele nucleare s-au folosit împotriva oamenilor doar de două ori, și anume în anul 1945 în jurul încheierii celui de-
al doilea război mondial, când SUA au aruncat câte o singură bombă atomică cu fisiune asupra orașelor japoneze 
Hiroshima și Nagasaki. Primul eveniment a avut loc în dimineața zilei de 6 august 1945, când Statele Unite ale Americii
au aruncat un dispozitiv tip pistol, cu uraniu, cu codul „Little Boy” (Băiețelul), asupra orașului Hiroșhima. Al doilea
eveniment a avut loc după trei zile, la 9 august 1945, când un dispozitiv tip implozie, cu plutoniu, cu codul „Fat Man”
(Grasul), a fost aruncat asupra orașului Nagasaki. Norul, sau „ciuperca” acestei bombe s-a înălțat mai mult de 18
kilometri deasupra hipocentrului exploziei.
Folosirea acestor 2 bombe, din care a rezultat moartea imediată a aproximativ 100.000 – 200.000 de oameni (majoritatea
civili) și chiar și mai mulți cu trecerea timpului, a fost și rămâne controversată. Criticii spun că a fost un act de
omucidere în masă inutil, în timp ce alții sunt de părere că de fapt s-a limitat numărul de victime de ambele părți prin
grăbirea sfârșitului războiului și evitarea unor lupte sângeroase pe teritoriul Japoniei; de asemenea se aduce argumentul
reducerii înaintării sovietice (și comuniste) în Asia drept una din consecințele acestor bombe.
Va multumesc
pentu vizionare...