Tema 1.

Esenţa şi conţinutul
auditului intern
1. Definirea şi caracteristica auditului intern
2. Tipurile auditului intern
3. Auditul intern şi auditul extern
4. Reglementarea internaţională a auditului intern
 1. Definirea şi caracteristica auditului intern

 La început auditul a fost practicat pentru utilizatorii

externi, obţinând denumirea de „audit extern”.
Astfel, auditul extern a fost efectuat, spre exemplu,
pentru informarea domnitorilor privind starea
caznalei regale, autenticitatea veniturilor şi
cheltuielilor publice, iar ulterior pentru necesităţile
informării acţionarilor privind situaţia reală a
întreprinderilor.
1. Definirea şi caracteristica auditului
intern

 După criza economică din anii 30 ai secolului XX, serviciile de

audit au început a fi folosite şi pentru utilizatori din interiorul
întreprinderii, conducători, care au înţeles beneficiile auditului
pentru a afla situaţia reală şi pentru a obţine consultanţă şi
recomandări pentru îmbunătăţirea situaţiei.
 Auditorii ce ofereau aceste servicii puteau fi din afara
întreprinderii, instituţiei sau din interiorul ei, dar beneficiarul
principal al serviciilor era din interiorul ei – conducătorul.
Această funcţie a căpătat denumirea de „audit intern”.
1. Definirea şi caracteristica auditului
intern

 În contextul definirii activităţii de audit intern este necesar de atenţionat despre

originea cuvântului „audit”, care ca termen este de provenienţă latină, în traducere
semnificînd „a asculta”. Termenul în cauză era frecvent utilizat de egipteni şi asirieni.
 Actualmente termenul „audit” este asociat activităţii de control financiar în special
activităţii de audit a situaţiilor financiare. Din cauza costurilor mari caracteristice
auditului extern unele entităţi au creat cabinete interne de audit care funcţionau cu
cheltuieli mai mici. Aceste cheltuieli, char dacă erau însoţite de plăţi suplimentare de
certificare a situaţiei financiare de către auditorul extern – însumate nu depăşeau
preţul unui serviciu complex de audit extern al rapoartelor financiare.
 În acest caz auditorii interni era supervizaţi de auditorii extern, care nu începeau
lucrările de la zero, dar se bazau pe documentaţia auditorilor interni. În prezent,
entităţile cu servicii de audit intern sunt vizitate de auditorii externi cu scopul de a
realiza comparaţii şi diverse analize, dar nu pentru verificări detaliate a operaţiunilor şi
proceselor.
1. Definirea şi caracteristica auditului
intern

 La început funcţia a fost marcată de originile sale financiar-

contabile, lărgindu-se treptat spre activitatea şi organizarea
întreprinderilor, instituţiilor în întregime şi mai mult de atît, a
mers mai departe prioritate fiind oferirea plusvalorii.
 Pentru conturarea definiţiei atribuite auditului intern este
necesar să fie reţinute utmătoarele funcții specifice acestei
activităţi:
- acordarea de consultaţii conducătorului entităţii;
- asistenţă personalului cu sarcini mangeriale.
1. Definirea şi caracteristica auditului
intern

 Prin aceste obiective auditul intern se distinge de celelalte activităţi de control.

 Referitor la primul obiectiv se poate de menţionat că auditul intern oferă
consultaţii managerului cu privire la adminsitrarea activităţilor pentru care este
responsabil. De aceea, auditorul intern se consideră ca un consilier, care ajută
conducerea în rezolvarea problemelor legate de activitatea economico-financiară
a întreprinderii.
 Soluţiile propuse trebuie să contribuie la rezolvarea problemelor cu care se
confruntă managerul, astfel încât decizia aprobată să garanteze pe viitor un
control mai eficient al acţiunilor ulterioare ale conducerii entităţii.
 În calitate de consilier, auditorul intern se manifestă, în primul rînd, prin arta şi
maniera de a acţiona în mod profesional. Competenţa profesională fiind
determinată de iscusinţa cu care auditorul intern aplică anumite instrumente şi
tehnici sub formă de sisteme informatice, instrucţiuni sau proceduri.
 1. Definirea şi caracteristica auditului intern

 Instrumentele şi tehnicile de lucru ale auditorului intern au ca obiect de referinţă

controlul intern, care este în continuu supravegheat şi studiat. Controlul intern
necesită permanent perfecţionat cu scopul de a oferi mai multă protecţie
patrimoniului entităţii.
 Prin urmare, controlul intern constituie obiectul activităţii auditului intern, scopul
urmărit fiind îmbunătăţirea sistemului de control intern. Pentru realizarea acestui
scop auditorul intern oferă asistenţă, recomandări sau aplică mijloace de
perfecţionare nemijlocită a securităţii şi eficacităţii controlului intern. Este de
menţionat faptul, că auditul intern vine cu soluţii, dar nu cu decizii, ele fiind aprobate
de conducerea entităţii care este responsabilă de îmbunătăţirea controlului intern.
Auditorului intern îi revine funcţia de consultant, contribuind cu soluţii profesionale la
selectarea deciziei optimale în vederea atingerii obiectivelor controlului intern.
 Pentru realizarea acestei funcţii auditorul intern are posibilitatea de a beneficia de
practica bună în acest domeniu descrisă de standardele profesionale internaţionale.
 1. Definirea şi caracteristica auditului intern

 În paralel auditorul oferă asistenţă nu doar conducerii, dar şi

personalului entităţii. Interesul faţă de auditul intern se
manifestă de către oricare angajat al entităţii.
 În mod mai deosebit personalul este interesat de
minimizarea riscurilor aferente conformităţii cu
reglementările de bază sau legate de eficacitatea activităţilor
entităţii.
 Necesitatea de asistenţă este mai evidentă în cazul riscurilor
legate de deturnări de fonduri, fraude sau de dispariţie a
activelor.
 1. Definirea şi caracteristica auditului intern

 În acest context, auditul intern este definit ca o activitate din cadrul

entităţii menită să ofere soluţii de perfecţionare a sistemului de
management a riscurilor şi de control intern.
 În conformitate cu tendințele actuale de dezvoltare a auditului intern, în
prezent acesta reprezintă o activitate independentă și obiectivă, care
oferă entității asigurarea unui grad de control asupra operațiunilor; o
îndrumează în ceea ce privește îmbunătățirea operațiunilor și contribuie
la adăugarea unui plus de valoare acestora; ajută entitatea în atingerea
obiectivelor, evaluând, printr-o abordare sistematică și metodică,
procesele de management al riscurilor, de control și de guvernare a
entității, cu propuneri de consolidare a eficacității lor.
 1. Definirea şi caracteristica auditului intern

Caracteristicile activităţii de audit intern

 Activităţii de audit intern îi sunt inerente următoarele caracteristici:
- universalitatea;
- independenţa;
- periodicitatea.
 Universalitatea auditului intern se manifestă în baza ariei de aplicabilitate, scopului urmărit şi
profesionalismul auditorilor interni.
 Aria de aplicabilitate constituie toate entităţile în cadrul cărora există activitatea de audit intern. În
prezent, auditorul intern funcţionează atât în sectorul privat, cât şi în sectorul public, contribuind la
ameliorarea controlului intern aferent tuturor activităţilor desfăşurate în cadrul entităţii, inclusiv şi a
celora de natură financiară şi contabilă.
 Scopul urmărit de auditul intern este de a ajuta managerii să stăpînească mai bine activitatea entităţii.
Pentru realizarea acestui scop auditul intern trebuie să aibă posibilitatea de a audita fiecare activitate din
cadrul entităţii. Prin urmare, activitatea de audit intern necesită a fi exercitată de specialişti din diverse
culturi şi domenii profesionale. În caz dacă entitatea nu-şi permite să angajeze specialiştii necesari, va
recurge la contractarea experţilor din exterior.
1. Definirea şi caracteristica auditului
intern

 Independenţa auditorului intern presupune:

a) neimplicarea în elaborarea şi implementarea controlului intern al entităţii;
b) lipsa relaţiilor personale, financiare şi oficiale cu persoanele auditate;
c) absenţa intereselor financiare şi politice faţă de activităţile auditate;
d) anterior nu a fost responsabil de activităţile sectorului care urmează a fi auditat.
 Periodicitatea auditului intern este determinată de frecvenţa auditării
activităţilor şi operaţiunilor entităţii. Auditul intern există şi funcţionează
permanent în cadrul entităţii, însă anumite obiecte sunt auditate mai frecvent
sau mai rar în dependenţă de problemele şi riscurile cu care se confruntă.
Graficul de auditare a structurilor, activităţilor şi operaţiunilor din cadrul entităţii
este stabilit în planul strategic, planul anual şi programul de audit.
 
 2. Tipurile auditului intern

 Sunt cunoscute mai multe clasificări ale tipurilor de

audit, dar pentru practica auditului intern considerăm
relevantă următoarea clasificare a tipurilor de audit
intern:
 auditul de sistem;
 auditul performanţei;
 auditul de conformitate.
 2. Tipurile auditului intern

 Auditul de sistem reprezintă o evaluare de profunzime a

sistemelor de conducere şi control intern, cu scopul de a
stabili dacă acestea funcţionează economic, eficace şi eficient,
pentru identificarea deficienţelor şi formularea de
recomandări pentru corectarea acestora.
 Un sistem poate fi privit ca un ansamblu de resurse şi activităţi
cumulate şi organizate astfel încît să se atingă anumite
obiective stabilite sau să se realizeze rezultatele necesare.
 Exemple de tipuri de sisteme: financiar, operaţional,
administrativ, resurse umane etc.
 2. Tipurile auditului intern

 Auditul performanţei reprezintă o activitate

independentă şi obiectivă, în cadrul căreia se
examinează utilizarea resurselor în cadrul unui
program, funcţii, operaţii sau sistem de management
pentru a determina dacă resursele sunt utilizate în cel
mai economic, eficient şi eficace mod pentru
îndeplinirea misiunii şi obiectivelor entităţii.
 2. Tipurile auditului intern

 În cadrul auditul de conformitate se verifică

respectarea cadrului normativ, a politicilor şi a
procedurilor aplicabile şi dacă este necesară
îmbunătăţirea proceselor, a procedurilor de control
intern utilizate pentru a asigura respectarea
legislaţiei.
 
 3. Auditul intern şi auditul extern

 Auditorul extern este solicitat de regulă, să certifice

situaţiile financiare, iar auditorul intern este angajat să
ofere consultaţii şi propuneri pentru managementul
entităţii în privinţa minimizării riscurilor legate de
utilizarea neeconomă a fondurilor sau să identifice
punctele slabe în gestionarea fondurilor entităţii.
  Expunerea materialului continuă cu tabelul ce
dezvălue particularitățile distinctive ale auditului
intern de cel extern
 4.Reglementarea internaţională a
auditului intern

 Profesia de auditor intern este organizată la nivel global şi reprezentată pe plan

internaţional de IIA (în prezent IIA Global), iar în Europa de Confederaţia europeană a
institutelor de audit intern (ECIIA).
 IIA Global este liderul recunoscut în domeniul auditului intern şi are ca interes primordial
menţinerea şi dezvoltarea standardelor internaţionale privind practica de audit intern,
precum şi pregătirea şi instruirea profesională a auditorilor interni. Activitatea IIA Global
este realizată în mod practic prin:
▪ organizarea anuală a examinărilor profesionale pentru obţinerea calităţii internaţionale de
CIA;
▪ stabilirea şi actualizarea sistematică, pe baza cercetărilor proprii şi a practicii
internaţionale, pentru toţi membri săi, a standardelor internaţionale în domeniu;
▪ redactarea revistei „Auditorul intern” (The Internal Auditor);
▪ organizarea de conferinţe şi colocvii pentru dezbateri de specialitate la nivel internaţional,
prin rotaţie, în diverse zone geografice.
 4. Reglementarea internaţională a
auditului intern

 IIA Global a pus în aplicare Cadrul Internaţional de Practici Profesionale

Profesionale în Auditul Intern (IPPF), care include:
- Definiţia auditului intern;
- Codul de etică;
- Standardele Internaţionale pentru Practica Profesională a Auditului
Intern (ISPPIA).
 Revizuirea şi dezvoltarea ISPPIA reprezintă un proces continuu.
Consiliul Internaţional pentru Standardizarea Auditului Intern poartă
consultări şi discuţii ample, înainte de publicarea standardelor. Acestea
includ solicitări către publicul din întreaga lume de a trimite propuneri
în cadrul procesului de dezbatere a proiectelor standardelor.
 4.Reglementarea internaţională a
auditului intern

 Standardele reprezintă un set de cerințe obligatorii,

bazate pe principii și cuprind:
●Enunțuri privind cerințele de bază pentru practica
profesională a auditului intern și pentru evaluarea
eficacității acestuia;
● Interpretări, care clarifică termenii sau conceptele din
cadrul Enunțurilor.
 4.Reglementarea internaţională a
auditului intern

 Componentele de bază ale standardelor profesionale

ale auditului intern sunt următoarele:
1. Standardele de calificare, numerotate cu seria 1000;
2. Standarde de performanță, numerotate cu seria 2000;
3. Standarde de implementare practică, numerotarea
cărora diferă de celelalte standarde prin modificarea
penultimei cifre a seriei 1000 şi 2000. De asemenea, la
numerotarea acestor standarde se aplică literele A-C.
 4.Reglementarea internaţională a
auditului intern

 Standardele reprezintă un set de cerințe obligatorii,

bazate pe principii și cuprind:
●Enunțuri privind cerințele de bază pentru practica
profesională a auditului intern și pentru evaluarea
eficacității acestuia;
● Interpretări, care clarifică termenii sau conceptele din
cadrul Enunțurilor.
 4.Reglementarea internaţională a
auditului intern

 Componentele de bază ale standardelor profesionale

ale auditului intern sunt următoarele:
1. Standardele de calificare, numerotate cu seria 1000;
3. Standarde de performanță, numerotate cu seria 2000;
4. Standarde de implementare practică, numerotarea
cărora diferă de celelalte standarde prin modificarea
penultimei cifre a seriei 1000 şi 2000. De asemenea, la
numerotarea acestor standarde se aplică literele A-C.
 4.Reglementarea internaţională a
auditului intern

Standardele de calificare exprimă caracteristicile realizării activităţii de

audit intern şi se divizează în 5 standarde:
 1000 „Scop, Autoritate și Responsabilităţi”;
 1100 „Independenţă şi Obiectivitate”;
 1130 „Prejudicii aduse independenței sau obiectivității”;
 1200 „Competenţă şi conștiinciozitate profesională”;
 1300 „Programul de asigurare şi de îmbunătăţire a calităţii”
 Fiecare din acest standard se compune din mai multe standarde de
implementare practică. De exemplu, standardul de calificare 1000 „Scop,
Autoritate și Responsabilităţi” se dezvoltă în două standarde de
implementare: 1000.A1şi 1000.C1.
 4.Reglementarea internaţională a
auditului intern

Standardele de performanță conţin criteriile de calitate pentru aprecierea activităţilor realizate de

auditul intern.
În prezent există şapte standarde de performanță:
 2000 „Coordonarea Activității de Audit Intern”;
 2100 „Tipul activităţii”;
 2200 „Planificarea misiunii”;
 2300 „Realizarea misiunii”;
 2400 „Comunicarea rezultatelor”;
 2500 „Monitorizarea Progresului”;
 2600 „Comunicarea Acceptării Riscurilor”.
Conţinutul standardelor de performanță ca şi cel al standardelor de calificare este dezvăluit în
standardele de implementare practică. De exemplu, standardul de performanță 2000 „Coordonarea
Activității de Audit Intern” este dezvăluit în 7 standarde de implementare practică, primul fiind 2010
„Planificarea”.