Metodologia

cercetă rii în
științele educației
Conf. univ. dr. Simona Eftimie
Tipuri de cercetare
 3 01/22/2021

Tipuri de cercetare (după

metodologia folosită )
 Cercetări observaționale / neexperimentale / constatative –
Profesorul – cercetator urmareste aspecte ale propriei sale
activitati, desprinde anumite constatari si concluzii de natura
pedagogica.

 Cercetări experimentale – declansarea actiunii educationale

originale, rezultatele acestora fiind înregistrate si prelucrate
pentru a demonstra eficienta lor educativa.
Tipuri de cercetare (după scop și
problematică )
 Cercetările
teoretico – fundamentale – deschid noi orizonturi
asupra fenomenului educațional
 au caracter teoretic, fiind întemeiate pe argumente rational –
filozofice si genereaza investigatii concret – aplicative.
 Cercetărilepractic – aplicative – abordează o problematică
mult mult mai restrânsa si vizează o aplicabilitate practică
imediată.
 se înscriu în perimetrul activitatii instructiv – educative practice si
contribuie la îmbunatatirea si îmbogatirea modalitatilor concrete de
actiune
Tipuri de cercetare
 Cercetarea experimentală – cercetatorul intervine în situatia
educationala prin manipularea variabilelor independente si
înregistrarea datelor.

 Cercetarea corelațională – analiza relatiei de dependenta

functionala dintre doua sau mai multe variabile; este descriptiva
sau nonexperimentala
 factorii naturali nu pot fi controlati;
 cu ajutorul unor tehnici statistice speciale
 trebuie asociata cu alte modalitati de investigare.
 este utila, atunci când este imposibila cercetarea experimentala.
ETAPELE CERCETĂRII
PEDAGOGICE
 7 01/22/2021

ETAPELE CERCETĂRII (1)

 Delimitarea temei de cercetare – clar formulata,
delimitata, sa contina o oarecare incertitudine, dar în
acelasi timp sa incite pentru descoperirea solutiei
 Argumentul sau motivarea alegerii temei
 Definirea obiectivelor
 Formularea ipotezelor de lucru - o presupunere, o
supozitie de la care porneste cercetatorul si pe care
doreste sa o confirme la finele cercetarii. Ea implica
întotdeauna întrebarea sau probleme la care se cauta
raspunsul sau rezolvarea prin cercetare
Rolul cercetă rii
 Cercetarea se concentreaza pe întrebări, pe care
ni le punem in raport cu dificultatile constatate, cu
nevoile de dezvoltare, personala ori institutionala,
cu aspectele interesante, surprinzatoare, ale vietii
profesionale
ETAPELE CERCETĂRII (2)
 Stabilirea perioadei de cercetare
 Precizarea locului
 Delimitarea eșantionului / lotului de subiecți, care
trebuie sa fie reprezentativ pentru a da posibilitatea de
generalizare.
 Fixarea grupelor experimentale si martor
 Caracterizarea subiectilor
 Alti colaboratori, alte conditii
 10 01/22/2021

ETAPELE CERCETĂRII (3)

 Metodologia cercetării – alege metodele specifice de cercetare a
caror analiza si interpretare ulterioara sa poata conduce la
raspunsuri sau solutii stiintifice
 metoda observatiei
 experimentul (pedagogic, psihologic, sociologic)
 metoda anchetei pe baza de convorbire
 metoda anchetei pe baza de chestionar
 analiza documentelor (scolare, a produselor activitatii)
 testul sociometric, matricea sociometrica, sociograma
 11 01/22/2021

ETAPELE CERCETĂRII (4)

 Prelucrarea si interpretarea datelor - datele

colectate sa fie ordonate, clasificate, sistematizate si
corelate în vederea obtinerii unor concluzii partiale
sau finale (tehnici matematico-statistice,
probabilistice, reprezentari grafice).
 Concluziile cercetarii
STRUCTURA UNEI LUCRĂRI
DE CERCETARE
STRUCTURA UNEI LUCRĂRI DE
CERCETARE (1)
 Partea introductivă - relevarea temei în literatura
de specialitate existenta precum si în practica
instructiv – educativă;
 sublinierea importantei temei pentru practica
educationala
 schitarea contributiilor personale ale cercetatorului
pentru a rezolva problema tratata
STRUCTURA UNEI LUCRĂRI DE
CERCETARE (2)
 Cuprinsul
 definirea clara a conceptelor de sine statatoare, precum si în
corelatie
 clarificarea suportului teoretic care constituie punctul de plecare
si de sprijin în abordarea temei
 formularea clara a ceea ce se urmareste sa se demonstreze în
cadrul cercetarii
 aspectele practic aplicative; formularea de proiecte, demersuri de
interventie, gasirea de solutii concrete pentru eficientizarea
fenomenului educational.
 argumentarea solutiilor date de cercetator cu elemente stiintifice
pertinente.
STRUCTURA UNEI LUCRARI DE
CERCETARE (3)
 Partea de încheiere
 elaborarea de concluzii clare, care sa se emita pe baza
celor prezentate si analizate
 legatura concluziilor cu continutul, obiectivele si
ipotezele cercetarii
 prezentarea într-un mod oportun a eventualelor
propuneri ale cercetatorului
METODE DE CERCETARE
METODE DE CERCETARE (1)
 A. Metode de colectare a datelor
 metoda observatiei
 experimentul pedagogic, psihologic, sociologie
 metoda anchetei pe baza de convorbire
 metoda anchetei pe baza de chestionar
 analiza documentelor scolare
 metoda analizei produselor activitatii
 testul sociometric
 matricea sociometrica
 sociograma
METODE DE CERCETARE (2)
 B. Metode de masurare a datelor
 numararea (înregistrarea)
 clasificarea sau ordonarea (procedeul rangului)
 compararea (raportarea)
METODE DE CERCETARE (3)
 C. Metode de prelucrare a datelor - metodele
care se bazeaza pe calcularea unor indici statistici
si metodele grafice de prelucrare a datelor.
 indici care exprima tendinta centrala într-un colectiv:
media, mediana, modul
 indici care exprima variatia: amplitudinea, abaterea
medie, abaterea standard, coeficienti de corelatie
Ex. Testul sociometric (1)
 Au fost introdus de Moreno fiind considerat un
instrument valoros în studiul relatiilor dintre
membrii unui grup.
 Tehnicile sociometrice ne ofera date despre:
 relatiile afective,
 preferintele dintre membrii grupului,
 stadiul concret de structurare a relatiilor la un
moment dat.
Ex. Testul sociometric (2)
 Matricea sociometrica este un tabel cu doua
intrari, pe orizontala si pe verticala. In ordine
alfabetica sunt trecuti toti elevii clasei si în dreptul
fiecaruia cu un semn conventional, alegerile
exprimate sau primite.
Ex. Testul sociometric (3)
 Indicii ce pot fi calculati pe baza matricei
sociometrice sunt:
1. Statutul sociometric/scorul sociometric: numarul
de alegeri primite de la fiecare subiect N/M-1 (N=
numarul de alegeri primite, M = numarul de
subiecti).
 Cei cu statut sociometric ridicat sunt lideri.
 Cei cu statut sociometric scazut sunt izolati.
2. Expansiunea afectiva: suma alegerilor facute
Ex. Testul sociometric (4)
 Utilitatea datelor:
 Ameliorarea statutelor prea ridicate sau prea scazute mai
ales când acestea se datoreaza unei întelegeri gresite a
comportamentului elevilor.
 Acordarea unei atentii crescute elevilor respinsi sau
izolati.
 Cercetarea cauzelor izolarii sau respingerii.
 Datele din matrice pentru a putea fi citite, interpretate
sunt transpuse în sociograme. Sociogramele redau
grafic relatiile dintre membrii grupului.
Avantaje / limite test sociometric
 Avantajele ce le prezintă acesta sunt:
a. La nivelul unui individ: ajuta la ajustarea lui sociala la nivelul
interrelatiilor din sânul unui grup
b. La nivelul relatiilor interpersonale: ne ajuta sa cunoastem evolutia
relatiilor, distributia, evolutia tipurilor de diade si analiza matriciala a
acestora.
c. La nivelul structurii de grup: clarifica problemele coeziunii de grup.
 Limite: Fotografiaza structura, pozitia indivizilor în grup asa cum se
prezinta ea la un moment dat dar nu ne dezvaluie cauzele, natura,
evolutia ulterioara a relatiilor din grup. Este importanta corelarea
datelor obtinute prin testarea sociometrica cu cele obtinute prin alte
metode.
Elemente de
Sociologia
educației
Cunoașterea clasei de elevi ca grup
social
1. Utilitatea cunoaşterii clasei de elevi ca grup social
2. Obiectivele cunoaşterii clasei de elevi
3. Fişa de caracterizare a clasei
4. Metode şi tehnici de cunoaştere a grupurilor:
Observaţia sistematică; Tehnica sociometrică;
Autobiografia grupului; Profilul psihosocial al
grupului
Clasa de elevi
 Caracteristici
 Microgrup (nr limitat de membri)
 Relații directe (față în față)
 Grup formal (norme, reguli scrise explicite și implicite)
 Structuri relaționale asimetrice (prof/elev) și simetrice
(elev/elev)
 Statusuri (poziția în grup) și roluri (comportamente
reglementate prin norme, asociate unui status) diferite
Clasa de elevi
 Mecanisme specifice de socializare în clasa de
elevi
 Afilierea (asimilarea statusului de elev - Coulon)
 Dobândirea de competențe academice și sociale
Clasa de elevi
 Strategii utilizate de elevi (competențe sociale)
 Negocierea (încercarea deschisă sau închisă prin care
elevul încearcă să transgreseze normele sociale)
 Rezistența școlară (raportarea elevului la logica normelor
clasei – cel ce are competențe sociale nu prezintă RȘ)
 Supunerea aparentă (la elevii care adoptă un
comportament divergent cu propriile convingeri)
 Seducția (tendința deliberată a elevilor de a ieși în
evidență printr-un comportament agreat de profesor –
funcționează doar la anumiți profesori)
Clasa de elevi
 Strategii de control utilizate de profesori
 Dominarea (pedepse, amenințări, ordine)
 Socializarea (atribuirea de statusuri și roluri în clasă
prin încurajare și descurajare)
 Negocierea (teoria schimbului – prin rugăminți sau
amenințări)
 Fraternizarea (prin stil de vorbire, autoironie, umor)
 Ritual și rutină (standardizarea comportamentului)
 Terapia ocupațională (pt a domina elevul trebuie să-l
ții ocupat)
1. Utilitatea cunoaşterii clasei de
elevi ca grup social
a) Preluarea de către profesor a unei noi clase de
elevi
b) Aprecierea gradului de participare a elevilor la
activităţile colective ale clasei
c) Cunoaşterea relaţiilor interpersonale în interiorul
grupului
d) Constituirea temporară a unor grupuri de muncă,
de creaţie, de rezolvare a unor probleme
2. Obiectivele cunoașterii clasei de
elevi
• Identificarea comportamentelor de grup care
atestă existenţa sentimentului identităţii colective,
de apartenenţă la grupul clasei;
 • Disponibilitatea grupului de a accepta pluralitatea
punctelor de vedere exprimate în interiorul său ori
în relaţie cu alte grupuri;
 • Comunicarea/colaborarea grupului, dincolo de
cercul clasei, cu alte grupuri ale organizaţiei
şcolare, instituţionalizarea raporturilor de
parteneriat;
 • Capacitatea de mediere a conflictelor ş.a.
3. Fişa de caracterizare a clasei
Funcţii:
 • Fixează cadrul de cunoaştere a grupului clasei de elevi, indicând
aspectele care trebuie să fie abordate;
 • Ordonează şi prezintă într-o manieră sistematică datele
obţinute în urma investigaţiilor întreprinse asupra grupului;
 • Informează permanent profesorii care preiau clasa respectivă
asupra caracteristicilor colectivului de elevi cu care urmează să
lucreze;
 • Direcţionează procesul formativ desfăşurat în şcoală în vederea
educării capacităţilor de integrare socială a elevilor care compun
clasa şcolară la care se referă fişa respectivă;
 • Oferă indicatori de evaluare a eficienţei acţiunilor educative
întreprinse pentru a-i ajuta pe elevi să se dezvolte în planul
social.
3. Fişa de caracterizare a clasei
Ca şi în cazul celorlalte tipuri de fişe psihopedagogice, gradul de
eficienţă al fişei clasei de elevi este condiţionat de respectarea
unor criterii metodologice (MUSTER D., 1971, pg. 39):
 • Criteriul completitudinii – să permită acoperirea tuturor
aspectelor definitorii pentru specificul unui grup;
 • Criteriul selectării – din multitudinea fenomenelor de grup
descrise în literatura de cercetare să se concentreze asupra
acelora care sunt utile profesorilor pentru realizarea obiectivelor
lor educative;
 • Criteriul sistematizării – să permită o ordonare logică a
informaţiei şi să scoată în evidenţă aspectele specifice ale unei
clase de elevi;
 • Criteriul accesibilităţii – să poată fi completată şi cercetată cu
uşurinţă de toate persoanele implicate în procesul educativ
3. Fişa de caracterizare a clasei
Conţinutul fişei de caracterizare a clasei de elevi se grupează
în patru mari secţiuni:
 informaţii generale,
 dinamica grupului,
 specificul clasei ca microgrup social,
 concluzii.
(Cristea S., Constantinescu C., 1998)

3. Fişa de caracterizare a clasei
Şcoala………………………./Localitatea……………………………
 Clasa:…………………….
 FIŞA DE CARACTERIZARE A CLASEI
 I. INFORMAŢII GENERALE
 1. Nr. elevi:………..; Nr. băieţi:…….; Nr. fete:…….
 2. Profesiile părinţilor/nr. cazuri;
 …………………………./
 3. Starea sănătăţii/ nr. cazuri
 ………………………../
 4. Situaţia la învăţătură:
 Mediile generale ale clasei în anii precedenţi (anul/media):
 • ………/……..Etc.
 Mediile generale la disciplinele fundamentale:
 • Limba şi literatura română:……;
 • Matematica:……………………;
 • Biologia:………………………..; Etc.
 5. Elevi cu aptitudini deosebite/domenii/ nr. cazuri
 Aptitudini sportive/……….
 Aptitudini artistice/……….
 Aptitudini matematice/…….
 Aptitudini tehnice/…………. Etc.
 Elevi care ridică probleme/ nr cazuri
 Probleme sociale/…..
 Probleme la învăţătură/…….
 Probleme comportamentale/…….
 6. Starea generală de disciplină a colectivului:……….
 7. Perspectiva colectivului:……………………………
3. Fişa de caracterizare a clasei
II. DINAMICA GRUPULUI
1. Gradul de coeziune colectivului:
• Colectivul clasei este în formare (marcaţi situaţiile constatate)
 Există un subgrup dominant format din foşti colegi de clasă (nr. elevi………);
 Există un subgrup secundar cu tendinţa de a se opune grupului majoritar,
dominant (nr. elevi…….);
 Există mai multe subgrupuri labile (nr. subgrupuri/ nr. elevi….../…..
• Colectivul clasei este format
 Alegerea modului de acţiune al grupului se face cu acordul total sau majoritar al
membrilor?………………………………………………
 Ajungerea la acord presupune discuţii, confruntare de puncte de vedere?
……………………………………………………………….
 Se constată o transformare a structurii interne a grupului atunci când
 se trece de la o sarcină la alta?………………………………………...
2. Scopul dominant imediat al colectivului………..
3. Scopul de perspectivă al colectivului………………..
3. Fişa de caracterizare a clasei
III. SPECIFICUL CLASEI CA MICROGRUP
Procesele de influenţă a grupului asupra membrilor
determină la cei mai mulţi (marcaţi):
 Conformism (respectarea normelor de grup)
 Autonomie (independenţa în raport cu alte
grupuri)
 Respingere/ acceptare a noilor veniţi;
 Plăcerea apartenenţei la grup;
 Disponibilitatea de a acţiona pentru grup;
 Alte aspecte.
4. Metode şi tehnici de cunoaştere
a grupurilor
a) OBSERVAŢIA SISTEMATICĂ
Scopul acestei tehnici este acela de a înlesni culegerea unor
informaţii pertinente privitoare la :
 conţinutul predominant al comunicării dintre membrii
grupului (de exemplu, schimb de informaţii, opinii, sugestii);
 orientarea şi tipologia interacţiunilor dintre aceştia (de
exemplu, grup centrat pe rezolvarea sarcinilor / grup
centrat pe preocupări socio-afective);
 sensul dominant de acţiune al participanţilor (de exemplu,
emitere / solicitare de informaţii, opinii, sugestii etc.).
4. Metode şi tehnici de cunoaştere
a grupurilor
I. Zona socio-emoţională pozitivă include toate
intervenţiile verbale/nonverbale care se încadrează în
una dintre următoarele categorii interacţionale:
 1. Manifestarea solidarităţii (de exemplu, adresarea unor
cuvinte agreabile, felicitările sau compătimirile, oferirea
ajutorului, concilierile etc);
 2. Manifestarea destinderii (de exemplu, glumele,
reacţiile de bucurie / satisfacţie, tentativele de înlăturare
a tensiunilor ş.a.);
 3. Exprimarea acordului (de exemplu, exprimarea
aprobării, acordul tacit ş.a.).
4. Metode şi tehnici de cunoaştere
a grupurilor
II. Zona neutră a sarcinii grupează toate intervenţiile verbale/
nonverbale care se încadrează în una dintre următoarele categorii
interacţionale:
 4. Emiterea de sugestii (de exemplu, pentru orientarea discuţiilor,
pentru deblocarea lor, fără a pune în inferioritate alte puncte de
vedere);
 5. Emiterea de opinii (de exemplu, formulări de tipul: “Cred că aveţi
dreptate”/ “După părerea mea…” etc.);
 6. Furnizarea de informaţii;
 7. Solicitarea de informaţii (de exemplu, formulări de tipul “Ce vreţi să
spuneţi cu aceasta?” / “Ce aţi mai aflat în legătură cu…ş.a.”;
 8. Solicitarea de opinii (de exemplu, “Ce părere aveţi despre…?”/ “Cum
apreciaţi…..?” ş.a.);
 9. Solicitarea de sugestii (de exemplu, “Ce ar trebui făcut?”/ “Ce
propuneţi?” etc.).
4. Metode şi tehnici de cunoaştere
a grupurilor
III. Zona socio-emoţională negativă;
 10. Dezaprobarea pasivă (de exemplu, “Nu sunt
de acod”/ “Aceasta nu mă convinge …” ş.a.);
 11. Manifestarea tensiunii (de exemplu,
retragerea de la discuţie, formularea unor acuze,
autocritica);
 12. Manifestarea antagonismului (de exemplu,
ironiile, formulările sarcastice / arogante;
formularea de ameninţări, blamarea, mânia ş.a.).
4. Metode şi tehnici de cunoaştere
a grupurilor
 Numele subiectului A
 Sedinţa din………….
 B C D E F Grup Total interacţiuni
 Manifestarea solidarităţii ++ ++ +++ ++ ++ ++ 13
 Manifestarea destinderii + ++ +++ ++ ++ ++++ 14
 Aprobare pasivă +++ ++ + ++ + ++++++ 15
 Emitere de sugestii ++ ++ + + ++ ++++++ 14
 Emitere de opinii
 Emitere de informaţii
 Solicitare de informaţii
 Solicitare de opinii
 Solicitare de sugestii
 Dezaprobare pasivă
 Manifestarea tensiunii
 Manifestarea antagonismului
4. Metode şi tehnici de cunoaştere
a grupurilor
b) TEHNICA SOCIOMETRICĂ
Tehnica sociometrică iniţiată de J. L. MORENO,
psihosociolog american de origine română,
reprezintă un ansamblu de procedee articulate
între ele:
 Testul sociometric;
 Sociomatricea;
 Sociograma;
 Indicii sociometrici.
4. Metode şi tehnici de cunoaştere
a grupurilor
Instructajul va trebui să cuprindă:
 motivarea aplicării testului (exemplu, “am vrea ca în trimestrul
următor să schimbăm aşezarea în bănci ţinând seama de preferinţele
voastre”);
 asigurarea caracterului confidenţial al testului (exemplu,
”răspunsurile voastre nu vor fi aduse la cunoştinţa colegilor”);
 determinarea situaţiei de alegere (exemplu, “va trebui să indicaţi pe
cine anume preferaţi, pe cine nu preferaţi”; “va trebui să răspundeţi
prin nominalizări, nu prin formulări de tipul “cu toţi”, “cu nici unul”,
“nu este cazul”);
 limitarea sau nelimitarea alegerilor (”alegeţi câţi vreţi, după cum
credeţi de cuviinţă”);
 ordinea de preferinţă (de exemplu, pe cel pe care îl doriţi cel mai
mult îl treceţi pe primul loc, pe un altul pe locul doi, şi aşa mai
departe”).
4. Metode şi tehnici de cunoaştere
a grupurilor
 Sociomatricea este un instrument utilizat pentru
“despuierea” răspunsurilor primite din partea
elevilor la testul sociometric. Se prezintă sub
forma unui tabel cu dublă intrare, care are înscrişi,
atât pe orizontală, cât şi pe verticală, pe toţi
membrii grupului.
 Sociograma constituie un instrument de
reprezentare grafică a configuraţiei relaţiilor
preferenţiale existente în interiorul grupului
4. Metode şi tehnici de cunoaştere
a grupurilor
 c) AUTOBIOGRAFIA GRUPULUI
Profesorul le poate cere elevilor să prezinte în scris propriile
lor amintiri şi aprecieri despre grupul lor, pornind de la
câteva indicaţii generale, de natură să-i ghideze:
 cum s-a constituit grupul,
 care au fost momentele cele mai semnificative din evoluţia
lui,
 care sunt particularităţile grupului sub aspectele
comunicării între membri,
 coeziunea grupului, conducerea lui, atmosfera resimţită,
 participarea la viaţa de grup etc.
4. Metode şi tehnici de cunoaştere
a grupurilor
 d) PROFILUL PSIHOSOCIAL AL GRUPULUI

Informaţiile privind proprietăţile grupului

respectiv sunt obţinute în urma aplicării şi
prelucrării unui chestionar de evaluare. Aplicarea
metodei presupune parcurgerea mai multor etape
(M. Zlate, C. Zlate, op. cit. pg. 75-77):
4. Metode şi tehnici de cunoaştere
a grupurilor
 Pregătirea grupului în vederea aplicării
chestionarului
 Aplicarea chestionarului
 Construirea profilului psihosocial al grupului
CHESTIONAR – profilul
psihosocial al grupului
 1. “În ce măsură există atitudini şi comportamente asemănătoare la membrii grupului dv.?
 2. În ce măsură membrii grupului dv. manifestă conduite de supunere, acceptare, aderenţă şi traducere în
fapt a prescripţiilor normelor de grup?
 3. În ce măsură grupul dv. poate să se autoregleze, să se organizeze şi să se conducă prin sine însuşi, fără
intervenţii din afară?
 4. În ce măsură membrii grupului dv. sunt uniţi, acţionează unitar?
 5. În ce măsură grupul dv. îşi realizează scopurile şi sarcinile propuse?
 6. În ce măsură grupul dv. funcţionează independent de un alt grup?
 7. În ce măsură grupul dv. controlează conduita şi acţiunile membrilor săi?
 8. În ce măsură în grupul dv. statutele şi rolurile membrilor sunt strict delimitate şi ierarhizate?
 9. În ce măsură admite grupul dv. cooptarea sau pătrunderea în grup a unor noi membri?
 10. În ce măsură permite grupul dv. manifestarea unor idei sau comportamente diferite, variate?
 11. În ce măsură se caracterizează grupul dv. prin asemănarea caracteristicilor sociale şi psihologice ale
membrilor săi?
 12. În ce măsură membrii grupului dv. se simt bine, satisfăcuţi, fericiţi în cadrul grupului, simt plăcerea de
a fi în grup?
 13. În ce măsură membrii grupului dv. sunt apropiaţi între ei?
 14. În ce măsură grupul este considerat ca având un sens pentru membrii săi?
 15. În ce măsură membrii grupului acţionează, muncesc pentru grup?
 16. În ce măsură grupul dv. se caracterizează prin constanţă, stabilitate şi durabilitate în timp? ” (M.
ZLATE, C. ZLATE, op. cit. pag. 74-75)