PROCESELE ȘI FENOMENELE GEOGRAFICE DE

RISC: VALURI PUTERNICE,

ȚUNAMI,AISBERGURI,INUNDAȚII

ELABORA:BUNESCU GABRIEL
PROCESELE ȘI FENOMENELE
GEOGRAFICE DE RISC
Valurile puternice:
 Valul este unda formată la suprafața mărilor sau oceanelor prin mișcarea oscilatorie a apei, datorită vântului sau 
cutremurelor.
Un val este o ondulație a unei suprafețe întinse de apă (lac, mare, ocean), ca rezultat al mișcărilor de oscilație determinate
de acțiunea vântului, de cutremure, de variația bruscă a presiunii atmosferice, de atracția Lunii și Soarelui și de deplasarea
unei nave prin apă.

 După cauzele care le dau naștere, deosebim:

 a) valuri de vânt;
 b) valuri seismice;
 c) valuri anemobarice;
 d) valuri de maree;
 e) valuri de navă.
 Valurile de vînt
 Valurile de vânt se formează în urma acțiunii
intermitente a vântului asupra stratului de apă de la
suprafața mării aflat în stare de repaus. Această acțiune
constă într-o apăsare, concomitent cu frecarea maselor
de aer în mișcare de particulele de apă, care sunt scoase
din poziția de echilibra și determinate să execute o
mișcare de oscilație. Inițial se formează încrețituri mici,
numite „valuri capilare" care, la încetarea vântului, se
amortizează datorită tensiunii superficiale. Dacă vântul
se intensifică și acționează un timp mai îndelungat,
dimensiunile valurilor cresc, ele transformându-se
în valuri gravitaționale.
 Valurile seismice
 Tsunamiul sau valul seismic reprezintă o undă energetică de tip
mecanic care se propagă prin apa oceanelor, ca urmare a
producerii unor erupții subacvatice, sau a unor cutremure
submarine sau de coastă foarte puternice (7-9 grade pe scara
Richter).
 Valul tsunami se propagă diferit față de valul obișnuit. În
larg, la ape adânci, valul mareic prezintă viteze foarte mari:
de la 300 la 700 Km/h, și se propagă în toată masa apei (pe
toata adâncimea oceanului/mării), nu doar la suprafață ca
valul obișnuit creat de vânturi. Înălțimea lui variază de la
câteva zeci de centimetri până la câțiva metri. El se înalță
spre coastă, căpătând aspectul unui mal teșit, măturând în
continuare fundul oceanului, pentru ca la mal să se
manifeste ca un zid de apă care năvălește pe uscat. Un
tsunami poate provoca pe țărm în câteva minute victime
umane numeroase și pagube majore.
 Aisbergurile
 Termenul aisberg, iceberg sau ghețar desemnează un bloc mare
de gheață desprins din una din calotele polare glaciale ale Terrei,
care navighează spre zonele calde ale globului influențând clima
zonelor învecinate și stingherind navigația maritimă.
 Știut fiind faptul că apa sărată nu îngheață la temperaturile de pe
Terra decât în anumite condiții și că nu poate forma blocuri
masive și stabile de gheață, aisbergurile sunt, de fapt, blocuri de
gheață de apă pură. Din moment ce densitatea acesteia este de
aproximativ 920 kg/m3, în timp ce a apei sărate a mărilor și
oceanelor este de circa 1025 kg/m3, aproximativ 90–92% (11/12
după alte estimări) din întreg volumul unui aisberg este
subacvatic. Ca atare, forma porțiunii scufundate poate fi estimată
cu greu, doar privind partea vizibilă de deasupra apei. Nu
întâmplător, acest fapt a dus la crearea expresiei „partea văzută
(sau nevăzută) a aisbergului” desemnând orice problemă ale cărei
implicații sunt mult mai complexe decât aparenta privire a
acesteia.
Aisbergul
 Masa de gheață a aisbergurilor este
extrem de compactă, durabilă și dură,
putând provoca serioase daune, chiar
distrugerea unui vas. De aceea,
aisbergurile sunt considerate ca fiind
extrem de periculoase pentru navigația
maritimă. Cea mai faimoasă scufundare
din istoria navigației este cea a
pachebotului Titanic în noaptea de 14
 spre 15 aprilie 1912, care s-a produs la
aproximativ 2 ore și 40 de minute după
impactul cu un aisberg.
 Inundațiile
 nundația este un hazard natural care înseamnă
acoperirea temporară cu apă a unui teren care
nu este acoperit în mod obișnuit cu apă.
Cauza inundațiilor este revărsarea peste maluri a 
apelor curgătoare sau a lacurilor.
Inundațiile pot avea loc în timpul viiturilor, în
urma ploilor torențiale, topirii bruște a zăpezilor 
etc. Uneori, inundațiile au loc la gura râurilor de 
câmpie, în urma acțiunii vânturilor care bat
dinspre mare, a cutremurelor de pământ submarine
etc.

Inundații
Cantitatea, locația și momentul în care apa ajunge la un canal de drenaj din
precipitațiile naturale și în rezervoarele controlate sau necontrolate
determină debitul în locațiile din aval. Unele precipitații se evaporă, unele
se percolează lent prin pământ, unele pot fi izolate temporar ca zăpadă sau
gheață, iar unele pot produce scurgerea rapidă de pe suprafețe, inclusiv
rocă, trotuar, acoperiș și pământ saturat sau înghețat. Fracția de precipitații
incidente care ajung imediat la un canal de drenaj a fost observată de la
zero la ploaia ușoară pe un teren uscat, la nivel de până la 170 de procente
pentru ploaia caldă pe zăpadă acumulată.
 Majoritatea înregistrărilor de precipitații se bazează pe o adâncime
măsurată a apei primite într-un interval de timp fix. Frecvența unui prag de
precipitații de interes poate fi determinată de numărul de măsurători care
depășesc această valoare prag în intervalul total de timp pentru care sunt
disponibile observații. Punctele individuale de date sunt convertite în
intensitate prin împărțirea fiecărei adâncimi măsurate la perioada de timp
dintre observații. Această intensitate va fi mai mică decât intensitatea reală
a vârfului dacă durata evenimentului de precipitații este mai mică decât
intervalul de timp fix pentru care sunt raportate măsurătorile. Condițiile de
precipitare convectivă (furtuni) au tendința de a produce evenimente de
furtună cu durată mai scurtă decât precipitațiile orografice. Durata,
intensitatea și frecvența evenimentelor de precipitații sunt importante
pentru predicția inundațiilor. Scurtele precipitații sunt mai importante
pentru inundații în bazinele mici de drenaj.
Mulțumesc pentru atenție!!!