• Urologia este specialitatea chirurgicala care care se ocupa de diagnosticarea si tratamentul afectiunilor sistemului renourinar masculin si feminin (rinichi, uretere, vezica urinara, uretra) si pe sistemul reproductiv masculin (testicule, epididim, vas deferent, vezicule seminale, prostata si penis) Prostata este o glanda situata sub vezica urinara, de marimea unei castane, strabatuta de uretra prostatica. Functia acesteia este de a produce un lichid special ce participa la formarea spermei. In mod natural prostata creste cu varsta (se hipertrofiaza). Afectiunile cele mai frecvente sunt reprezentate de inflamatia acesteia (prostatita), cresterea in volum (adenomul de prostata) sau transformarea neoplazica (adenocarcinomul de prostata). • Un control de rutina la urolog este recomandat tuturor barbatilor peste 50 ani, iar sub aceasta varsta celor care au antecedente familiale de patologie prostatica. • Urologia este strans legata de alte domenii medicale : andrologie, nefrologie, ginecologie si oncologie. • Andrologia este ramura medicala care studiaza fiziologia si fiziopatologia organelor sexuale masculine. Este un domeniu complex care integreaza elementele anatomice, biologice si psihice responsabile de buna functionare a aparatului genital masculin Cauzele afecțiunilor urologice •Printre cele mai întâlnite cauze ale afecțiunilor urologice se află igiena necorespunzătoare a aparatului genital, moștenirea genetică, alimentația, hidratarea insuficientă, contactul cu diferite bacterii. Simptomele care indică potențiale afectiuni sau boli urologice •Cele mai frecvente simptome care indică afecțiuni urologice sunt de cele mai multe ori legate de urinare sau disconfort în zona abdomenului: - urinările dese și senzația permenentă de urinare; - durere sau discomfort/ usturime la urinare; - durere în partea de jos a abdomenului/ suprapubian - febră, greață, frisoane; - durere lombară; - prezența sângelui în urină; - senzația de urinare incompletă. - scaderea presiunii jetului urinar - senzatia acuta de urinare ce nu poate fi amanata - scaderea capacitatii de a obtine sau mentine erectia INVESTIGATII • In primul rând, medicul va efectua anamneza, adică îți va pune întrebări legate de istoricul medical, simptomele curente, precum și medicamentele pe care le administrezi, dacă e cazul. •Consultul urologic presupune: - examenul fizic - examinarea organelor genitale si a prostatei ( tuseu rectal) - analize ale sangelui si urinei - o ecografie urologica (rinichi, vezica, prostata) Analize ale sangelui: - PSA •In cadrul acestui control de rutina, cel mai important parametru masurat este reprezentat de determinarea valorii Antigenului Prostatic Specific (PSA). Antigenul Prostatic Specific (PSA) este o enzima secretata de glanda prostatica. PSA-ul este un marker de organ si nu de boala, valoarea acestuia crescand in toate afectiunile prostatice, dar mai ales in cancerul de prostata. Testul PSA se realizeaza prin recoltare de sange, odata cu recoltarea celorlalte analize de sange. PSA este aproape in exclusivitate asociat cu afectiunile prostatei, dar nu este specific pentru cancerul de prostata, valori crescute fiind intalnite si in alte conditii (adenomul de prostata, prostatita acuta sau cronica, infarctul prostatic). PSA (antigen specific al prostatei) este un component esential al plasmei seminale, avand o greutate moleculara de 33kDa. Este sintetizat in celulele acinare si in epiteliul ductal al prostatei, dupa care este secretat in sistemul ductal unde atinge concentratii mari. Se pare ca PSA are rol in liza coagulului seminal, fiind implicat astfel in fertilitatea masculina. In mod obisnuit PSA este prezent in ser in concentratii reduse. In cazurile in care se produce alterarea structurii microscopice a prostatei (cancer, hipertrofie prostatica benigna, prostatita acuta, biopsie prostatica) PSA va difuza in stroma, de unde va ajunge in circulatia generala, pe calea sistemului limfatic si capilar. • Cancerul de prostata este al 2-lea cancer ca frecventa, dupa cancerul pulmonar, la barbatii din intreaga lume, reprezentand aproximativ 15% din totatul cancerelor diagnosticat. Desi a fost demonstrata existenta unei predispozitii genetice, doar in circa 9% din cazuri cancerul de prostata este ereditar (familie cu cel putin 3 rude afectate sau 2 rude ce au dezvoltat cancer de prostata la varste <55 ani). Incidenta cancerului de prostata este dependenta de varsta. Desi o varietate de factori exogeni/de mediu pot avea un impact asupra progresiei cancerului de prostata, nu exista masuri specifice de preventie legate de dieta si stilul de viata. • Analize ale sangelui uzuale la pacienți urologici: – HEMOLEUCOGRAMA -este un test care poate furniza diagnostice pentru numeroase boli. Rezultatele pot reflecta probleme cu volumul sangelui (deshidratare) sau pierderi de sange. Hemoleucograma poate sa indice disfunctionalitati in producerea, ciclul de viata si rata distrugerii celulelor de sange, precum si infectii acute sau cronice si alergii.Celulele rosii (RBC) transporta hemoglobina (HGB) care in schimb transporta oxigenul. Cantitatea de oxigen receptionata de tesuturi depinde de numarul si de functionarea celulelor rosii si a hemoglobinei. Valorile MCV, MCH si MCHC sunt folosite in diagnosticarea diferitelor tipuri de anemie, si reflecta marimea si concentratia de hemoglobina a celulelor.Celulele albe (WBC) sunt mediatori ai inflamatiilor si ale raspunsului imun. – UREEA - este principalul produs azotat final al metabolismului aminoacizilor, proveniti din scindarea in stomac si intestin a proteinelor, sub actiunea fermentilor proteolitici si absorbtia acestora prin peretele intestinal. Sediul principal de formare a ureei este ficatul, dar si tesutul in curs de crestere (de exemplu, tesutul embrionar sau tumoral) are proprietatea de a forma uree din arginina. Cea mai mare parte a ureei este eliminata prin filtrare glomerulara; 40-60% redifuzeaza in sange in functie de fluxul tubular si de hormonul antidiuretic (ADH).Ureea din sange si urina variaza in raport direct proportional cu alimentatia proteica si invers proportional cu anabolismul celular din cursul starilor de crestere, graviditate, convalescenta – CREATININA - este anhidrida creatinei (acidul metilguanidilacetic) si reprezinta forma sa de eliminare; se formeaza in tesutul muscular. Creatina este sintetizata in ficat si dupa eliberare este preluata la nivelul musculaturii in procent de 98%6, unde au loc fosforilari, sub aceasta forma avand rol important in stocarea energiei musculare. Cand aceasta energie musculara este solicitata pentru nevoile proceselor metabolice, fosfocreatina este scindata pana la creatinina. Cantitatea de creatina convertita in creatinina se mentine la un nivel constant, care este in raport direct cu masa de tesut muscular a organismului. La barbati 1.5% din stocul de creatina este convertit zilnic in creatinina. Creatina provenita din alimente (in special din carne) creste stocul de creatina si creatinina. Reducerea aportului proteic scade nivelul creatininei prin absenta aminoacizilor arginina si glicina, precursorii creatinei6. Creatinina serica este un indicator mai specific si mai sensibil al functiei renale decat ureea. Totusi, in bolile renale cronice este util sa se determine atat creatinina cat si ureea serica. Creatinina serica se determina la prima examinare la pacienti asimptomatici sau simptomatici, la pacienti cu manifestari urinare, hipertensiune, boli renale acute si cronice, boli extrarenale cu diaree, varsaturi, transpiratii profuze, boli acute, postoperator sau la pacienti care necesita ingrijiri medicale intensive, in sepsis, soc, politraumatisme, hemodializa, in boli metabolice (diabet zaharat, hiperuricemie), sarcina, boli cu metabolism proteic crescut (mielom multiplu, acromegalie), tratament cu medicamente nefrotoxice. – GLICEMIA - reprezintă nivelul zahărului din sânge. La o persoană sănătoasă, care nu suferă de diabet, glicemia normală este de 70-100 mg/dl (miligrame pe decilitru), măsurată dimineața, pe stomacul gol. În mod normal, după o masă, glicemia crește până la cel mult 140 mg/dl, iar după aproximativ 2 ore va scădea din nou sub 100. Analize ale urinii : –SUMARUL DE URINA - este o analiza simpla, prin care urina este analizata vizual, microscopic si cu substante chimice (dipstick). Cu ajutorul acestui test pot fi depistate din timp infectiile tractului urinar, bolile renale si cele hepatice, dar si diabetul. Examenul de urina este, de fapt, un grup de teste chimice şi microscopice. Ele detectează produsele secundare ale metabolismului normal şi anormal, celulele, fragmente celulare, şi bacteriile din urină. Urina este produsă de rinichi, două organe de forma unor boabe de fasole situate pe fiecare parte a coloanei vertebrale în partea de jos a cutiei toracice.Rinichii filtrează deşeurile din sânge, ajută la reglarea cantităţii de apă din organism, şi conservă proteinele, electroliţii şi alţi compuşi, pe care organismul îi poate refolosi. Orice substanţă care nu este necesara organismului este eliminată prin urină, de la rinichi la vezică şi apoi, prin uretră, în afara organismului. Urina este, în general, de culoare galben şi relativ limpede, dar de fiecare dată când cineva urinează, culoarea, cantitatea, concentraţia şi conţinutul urinei va fi puţin diferit, din cauza componentelor diferite. Recoltarea sumarului de urina este prima analiza recomandata in cazul unor simptome precum durerile abdominale, de spate sau la urinare, sau urinarile frecvente si sangeroase.Multe afecţiuni pot fi diagnosticate în stadii incipiente prin detectarea anomaliilor din urină. Anomaliile includ creşterea concentraţiilor diverselor substanţe ce compun urina şi care nu sunt de obicei găsite în cantităţi semnificative în urină, cum ar fi: glucoza, proteinele, bilirubina, celulele roşii din sânge, celule albe din sânge, cristale şi bacterii. Sumarul de urina indica valorile urmatoarelor caracteristici: -pH-ul - daca valoarea lui este mare, este posibila prezenta unor calculi renali sau a unei infectii a tractului urinar; -Proteinele; -Glucoza - daca nivelul de glucoza este ridicat, poate fi un semn al diabetului zaharat; -Celulele albe - in cazul in care sunt prezente, poate fi vorba despre o infectie; -Bilirubina - prezenta ei in urina poate indica o boala a ficatului; -Sangele - prezenta lui in urina poate fi simptomul unei infectii. Recoltarea probei de urina pentru aceasta analiza biochimica se face dupa igienizarea corporala, din “jetul mijlociu”, intr-un recipient colector special. Rezultatele sumarului de urina sunt relativ rapide si, in functie de caz, medicii pot sa recomande analize suplimentare pentru depistarea anumitor afectiuni – UROCULTURA - este metoda prin care se permite, prin cultivarea si analiza probelor de urina, identificarea agentilor patogeni care produc infectii ale tractului urinar. Testul de urocultura este utilizat in laboratoarele de microbiologie clinica, fiind recomandat de medicul specialist pentru a stabili existenta unei infectii a cailor urinare. Urocultura sau cultura microbiana din urina este o analiza microbiologica de laborator, menita sa descopere infectiile tractului urinar (ITU) precum cistita (inflamatia vezicii urinare din cauza bacteriilor patrunse prin uretra), nefrita (inflamatia tesutului renal) si pielonefrita (infectia localizata la nivelul cailor urinare superioare). • Infectiile tractului urinar pot avea uneori si simptome nespecifice, precum febra si tulburarile digestive. Acestea sunt comune la persoanele cu varste inaintate, la copii si la persoane imunodeprimate In cazul barbatilor, in urma uroculturii pot fi depistate si afectiuni precum prostatita sau uretrita. •Urocultura determina cantitatea pe mililitru a germenilor din proba examinata si clasificarea lor pe grupe. Se recomanda in cazul simptomelor comune ale infectiilor urinare, asa cum sunt urinarile frecvente, insotite de usturime (disurie) sau dureri, mirosul neplacut al urinei sau durerile din zona renala. • Urina este un bun indicator al anumitor afectiuni, asa ca analizele regulate ale acesteia sunt recomandate pentru supravegherea starii de sanatate. Medicii recomanda ca sumarul de urina sau /si urocultura sa fie realizate in fiecare an, chiar daca nu exista simptome care sa indice prezenta unor agenti patogeni infectiosi. De altfel, infectiile tractului urinar pot fi si asimptomatice. Prin recoltarea si an.aliza probelor de urina se pot depista infectiile tractului urinar si factorii care le-au declansat.
• În anumite cazuri, medicul poate recomanda efectuarea unui set de analize de sânge sau investigații imagistice precum: - ecografia -tomografia computerizată - examenul IRM - scintigrafia osoasă sau renală. • Ce este urodinamica? • Prin urodinamica incercam sa intelegem modul in care functioneaza tractul urinar inferior al pacientului. Ne intereseaza in mod deosebit functionarea vezicii urinare, pe care o investigam prin cistomanometrie, putem sa obtinem date referitoare la functia uretrala, deoarece putem sa facem profilometria uretrala, putem evalua functia planseului pelvin, se poate face inclusiv manometrie anorectal. Exista posibilitatea efectuarii tututor testelor de urodinamica: cistomanometrie, calcularea presiunii intraabdominale, electromiografie - electromiograma superficiala a planseului pelvin, profilometrie uretrala, manomentrie anorectala, practic toate explorarile necesare pentru a identifica modalitatile optime de interventie pentru a elimina cauzele simptomelor care au determinat pacientul sa se prezinte in serviciul de urorlogie. • Cine beneficiaza de explorarile urodinamice? • As dori sa punctez ca vorbim atat de pacienti copii, cat si de pacienti adulti, de ambele genuri: si femei, si barbati. Pacientii care au probleme atat de stocare, cat si probleme de evacuare a urinei sunt primii beneficiari ai acestor tehnici de investigatie. In mod normal, pentru a stoca urina in conditii bune, vezica urinara trebuie sa functioneze la o presiune scazuta si stabila. De exemplu, in cistomanometrie, reusim sa vedem care este presiunea la care functioneaza vezica pacientului aflat in investigatie si daca aceasta presiune este stabila. • Un alt aspect interesant este sa stabilim daca pacientul este continent (daca tine urina), drept urmare urodinamica are indicatie importanta in situatia pacientilor cu incontinenta urinara • Explorarile urodinamice sunt indicate in situatia pacientelor cu incontinenta urinara care se indreapta catre interventia chirurgicala pentru a ne asigura ca e vorba doar de incontinenta de stres (scaparea unei mici cantitati de urina in timpul unor activitati fizice) si ca la aceasta incontinenta de stres nu se adauga si o incontinenta prin activitate detrusoriana (incontinenta mixta). Cunoasterea cauzelor de incontinenta ne indruma catre stabilirea corecta a modalitatilor de tratament si putem sa facem un management corect al acestor pacienti. • TRATAMENT • Tracturile urinare și reproductive sunt intim legate și, de foarte multe ori, bolile unui sistem vor afecta sistemul complementar. Tulburările genitourinare reprezintă domeniul patologiei cu care urologia se ocupă, atât din punct de vedere medical, ca de exemplu în cazul infecțiilor urinare, hiperplaziei benigne de prostată și tratamentului conservator al acestora, cât și cura chirurgicală a unor afecțiuni ca tumorile maligne renale, vezicale și prostatice, litiaza renală sau vezicală, malformații congenitale, traumatisme reno-urinare și incontinența de effort. • Incontinenta urinara. In practica intalnim mai ales paciente cu aceasta afectiune, chiar persoane care sunt operate de incontinenta urinara (tratament clasic cu utilizarea bandeletelor urinare). • Infectiile au, cel mai adesea, cauze bacteriene si pot fi vindecate cu ajutorul antibioticelor specifice, administrate sub indrumarea medicului. Daca numarul de colonii( depistate prin urocultura) depaseste valoarea de 10.000, rezultatul indica prezenta unei astfel de infectii care, netratata corespunzator sau la timp, poate sa afecteze uretrele si rinichii.ITU sunt mai frecvente in cazul bebelusilor de sex masculin, comparativ cu cei de sex feminin. La maturitate, insa, incidenta este mai crescuta in cazul femeilor, din cauza lungimii mai reduse a uretrei si a proximitatii aparatului genital de anus. Printre cauze se numara si actul sexual neprotejat sau imunitatea mai scazuta din perioada sarcinii. In randul persoanelor cu varste de peste 50 de ani, ITU sunt mai frecvente la barbati si sunt asociate cu afectiunile prostatei.Tratamentul infectiilor urinare recidivante -cistitele recidivante, prostatitele cronice sunt tratate dupa o investigare amanuntita, punându-se accentul pe norme dietetice, metabolice, comportamentale și pe tratamente predominent naturiste și profilactice, cu folosirea antibioticelor numai atunci când este nevoie. • Teme pt referate: - Litiaza renala -Traumatisme renale