1.Geografia
2.Steagul
3.Moneda
4.Clima
5.Populatie
6.Orase principale
7.Limba
8.Religia
9.Sistemul politic
10.Sarbatoare oficiala
11.Istoria Republicii Dominicane
12.Mancaruri traditionale
13.Bauturi traditionale
14.Sarbatori
15.Obiective turistice
16.Concluzii si recomandari
17.Surse de informatii
PREZENTAREA PE SCURT A ŢĂRII
1. Geografia
Denumire oficiala: Dominican Republic.
Localizare: ţară în America Centrală insulară, în partea de est a insulei
Spaniala, între Marea Caraibe si Oceanul Atlantic de Nord, în estul
Insulei Haiti
Vecini: Oceanul Atlantic la nord; strâmtoarea Mona din est o separă de
Puerto Rico; Marea Caraibelor o mărgineşte în sud şi în vest sunt Insulele
Haiti.
Suprafaţă totală: 48.730 Km2 (18.700 mile pătrate), din care:
- pământ 48380 Km2;
- apă 350 Km2.
Graniţele: - uscat 275 Km (Haiti) şi
- coastă 1288 Km.
Relief: este format dintr-o succesiune de culmi muntoase şi câmpii fertile
2. Steagul
Steagul Republicii Dominicane are o formă rectangulară, fiind compus din
4 dreptunghiuri, două de culoare albastră şi două de culoare roşie, aşezate
în diagonală şi separate de o cruce albă, în mijlocul căreia se află stema
statului. Un steag standard măsoară 82 cm lungime şi 91,4 cm lăţime.
3. Moneda
Moneda oficială a Republicii Dominicane se numeşte peso, 1 peso
dominican=100 centovos.
4. Clima
Clima este tropical umedă cu frecvente taifunuri si uragane, iar variaţiile de temperatură in funcţie de sezon este
mică.
5. Populaţia
8. Religia
Majoritatea dominicanilor sunt romano-catolici (95%),
însă mai există şi o mică comunitate de protestanţi, iar un
procentaj mic al populaţiei sunt adepţi ai animismului.
Celelalte religii întâlnite sunt: creştini evanghelici,
adventişti de ziua a şaptea, mormoni şi alte credinţe. În
Sosúa a fost formată o colonie evreiască după al doilea
război mondial când legile de imigraţie erau în favoarea
refugiaţilor. Rezidenţii rurali combină deseori tradiţiile
creştine cu credinţe şi obiceiuri rurale.
9. Sistemul politic
Republica Dominicană are ca formă de guvernământ
republica democratică. Leonel Fernández este
preşedintele ţării.
10. Sărbătoare oficială
Ziua naţională a ţării este 27 februarie „Ziua
Independenţei de sub Haiti” (anul 1844).
11. Istoria Republicii Dominicane
Hispaniola este una din insulele descoperite de exploratorul
Christophore Columbus în anul 1492, în prima sa expediţie
peste Oceanul Atlantic. Capitala de astăzi a Republicii
Dominicane, Santo Domingo, ce reprezintă cel mai vechi centru
istoric al continentului american, a fost descoperită de
Barthalomew Columbus (fratele exploratorului Christophore
Columbus) în anul 1946.
Columbus a găsit în insula Hispaniola o populaţie băştinaşă
Arawak, denumită şi „Taino people”. Aceştia au fost ucişi de o
maladie din acea perioadă, dar şi ca urmare a tratamentului
aplicat de coloniştii spanioli, care au dorit să-i transforme în
sclavi. Datorită dispariţiei populaţiei locale, coloniştii au adus
pe aceste teritorii populaţie din Africa pentru a lucra ca şi sclavi.
Astfel populaţia de astăzi a Republicii Dominicane reprezintă
un mix al coloniştilor spanioli cu populaţia africană.
Deşi colonia spaniolă a lansat în mare parte expansiunea
către vest din Santo Domingo, eforturile de colonizare a
restului insulei au fost dezordonate.
Drake a jefuit Santo Domingo în 1586, francezii au câştigat
controlul părţii de vest a insulei şi pe la mijlocul secolului al
XVIII-lea spaniolii din partea de est a insulei erau aproape
1/3 din numărul total al populaţiei insulei care era de 6000
de oameni. Deoarece activităţile comerciale şi populaţia erau
nesemnificative, era uşor pentru invadatorii din Haiti să
pătrundă în insulă. În 1821 Haiti a preluat controlul insulei
pe o perioadă de 22 de ani.
După declaraţia de independenţă a Republicii Dominicane
(27 februarie 1844 de la Haiti) ţara a trecut printr-o perioadă
de instabilitate care include incursiunile celor din Haiti şi în
1861 o reanexare la Spania pentru o perioadă de 4 ani.
Independenţa a fost câştigată în Războiul de Independenţă (La
Restaurasion), pe data de 22 februarie 1844. Separată de dictaturile
lui Ulises Heureaux (1882-1884, 1887-1889), guvernele au avut viaţă
scurtă. Este una din puţinele ţări în care şeful statului a fost un
arhiepiscop romano-catolic: arhiepiscopul Merina care a fost
preşedinte între anii 1880-1882.
În 1916 USA a ocupat Republica Dominicană controlând afacerile
externe ale ţării (de care beneficiau USA şi europenii din 1905).
Când USA a renunţat în 1924, Republica Dominicană avea o armată
bine organizată al cărei comandant, Rafael Trujilio, a devenit
preşedinte în 1930. Acest an reprezintă punctul de începere a unei
dictaturi crunte pe care a văzut-o vreodată Republica Dominicană.
În decursul anilor, la preşedinţia statului dominican s-au succedat
pe rând: din 1978 Guzdman, care în 1982 s-a sinucis, fiind acuzat el
şi familia lui de corupţie, succedat de Salvador Blanco în timpul
căruia ţara a avut severe dificultăţi economice pentru ca în 1986
Balaguer să preia conducerea ţării pentru o perioadă de 5 ani.
După ce Trujilio a fost asasinat în 1961 iar în 1962 dr. Juan Bosch, candidat al
Partidului Revoluţionar Dominican (PRD), a fost ales preşedinte , în 1966 s-au
ţinut alegeri democratice, supervizate de USA şi Organizaţia Statelor
Americane în care a câştigat Balaguer, candidatul Partidului Reformist Social
Creştin (PRSC).
Ca urmare a demonstraţiilor violente şi grevelor generale din anii 1987,1990,
1991 guvernul a iniţiat nişte programe structurale care au dus la îmbunătăţirea
majorităţii sectoarelor productive, a creşterii rezervelor şi la scăderea ratei
inflaţiei. Şomajul rămăsese ridicat, mulţi dominicani preferând oportunităţile
din USA şi Porto Rico, iar învăţământul şi sănătatea erau mult în urmă.
Relaţiile dintre Republica Dominicană şi Haiti au devenit încordate în 1991
după ce preşedintele Balaguer a deportat imigranţi haitieni.
În anul 1996 se semnează acordul de cooperare de bună vecinătate între
Republica Dominicană şi Haiti. Tot în acest an la putere vine Leonel
Fernández care, după ce a câştigat alegerile, în loc să lupte împotriva sărăciei
şi a corupţiei, a făcut exact invers: a crescut de 3 ori salariul preşedintelui şi al
deputaţilor, pământul din parcurile naţionale şi rezervaţiile care trebuiau
expropriate pentru reforma agrară micilor fermieri au fost alocate celor din
PRSC pentru ca, ulterior să fie vândute pentru profitul acestora.
12.Mâncăruri tradiţionale
Meniul tradiţional cuprinde sancocho (un tip de ostropel făcut din 6
tipuri de carne şi legume cum ar fi platanos, name şi yautia,
mondongo (un ostropel din burtă de vacă), mofongo, platon cu
usturoi şi chicarron de pollo, decerdo (friptură de porc), care sunt
servite de obicei cu o supă sau o bucată de avocado (care este foarte
săţios), chicaron de pollo (bucăţi mici de pui preparate cu lămâie şi
avocado), locrio de cerdo (carne şi orez).
Peştele şi fructele de mare sunt foarte gustoase. Homarii pot fi găsiţi
la preţul de 12$. O mâncare tradiţională din Samana o reprezintă
peştele prăjit cu nucă de cocos. Foarte bune sunt şi salatele.
O salată foarte gustoasă este formată din platano tăiat, amestecat cu
ulei şi care se numeşte mangu şi este servită cu garnitură de fasole
sau orez.
Bananele sunt numite de localnici guineo. Casabe este o pâine din
cassava turtită şi rotundă foarte bine rumenită. Turiştii trebuie
avertizaţi că mâncarea dominicană este foarte uleioasă, majoritatea
preparatelor fiind prăjite.
13.Băuturi tradiţionale
Plajele
Potrivit UNESCO, Republica Dominicană are câteva din cele mai bune plaje din lume: nisip alb,
cocotieri şi o abundenţă de vegetaţie.
Plajele variază enorm în dezvoltare, curăţenie, preţul facilităţilor, numărul vânzătorilor ambulanţi
etc.
Boca Chica şi Juan Dolio, de exemplu, sunt pline de turişti şi nu sunt potrivite pentru persoanele în
căutare de linişte (cu excepţia perioadei de extrasezon); pentru aceasta Bayahibe ar fi mult mai
potrivită ( cu toate că nu este cea mai dezvoltată plajă).
Cele mai cunoscute plaje sunt situate în estul Republicii şi include: Boca Chica, Juan Dolio, Playa
Caraibe, Guayacanes şi Villas del Mar în San Pedro de Macoris.
Spre nord-vest la graniţa cu Haiti sunt situate plajele: Bahia de Luperon, Playa de EL Morro, Punta
Ricia şi Estero Hondo.
Zona Montecristi, situată în afara parcului naţional, este potrivită pentru dezvoltare.
În sud cele mai bune plaje sunt: Las Salinas, Monte Rio, Najaro, Nigua şi cele la sud şi vest de
Barahona.Majoritatea plajelor au hoteluri şi locuinţe, iar cele fără hoteluri au multe locuri de
camping.
Sporturile nautice
Cele mai importante sporturi nautice sunt: pescuitul la apă adâncă, scufundările şi surfing-ul, care se pot
practica la Nautico Clubs din Santo Domingo şi pe plaja Boca Chica.
Guibia Beach, Malecon din Santo Domingo au valuri bune pentru surfing.
Clubul Demar practică pescuitul, navigaţia, scufundările şi ski-ul nautic, windsurfing şi canoe. Toate sporturile
nautice pot fi practicate la Actividades Acuaticas.
Există un excelent parc la La Caleta, o plajă unică, aproape de aeroport; scufundările pot fi practicate de-a lungul
coastei de sud. Hotelurile de pe coasta de nord oferă de asemenea facilităţi pentru practicarea scufundărilor.
Cabarete, Near Sosua, este unul din cele mai bune locuri din lume pentru practicarea windsurfing-ului şi care
atrage competitori internaţionali la turneele organizate aici. Alte centre sunt: Playa Salinas, Boca Chica şi altele.
Pentru închirierea de bărci şi pentru închirierea de bărci şi iahturi poate fi contactat Secretarica de Turismo.
Pentru cei de pe iahturi Republica Dominicană este un loc excelent pentru a-şi face provizii în cazul în care fac
turul insulelor.
Sosua - parcul Acvatic Columbus a fost inaugurat în 1997, şi este situat la 3 minute de aeroport. Deschis de la
10.00-19.00, parcul este dotat cu topogane cu apă, 3 piscine mari, un râu leneş, zonă acvatică pentru copii, turnul
de scufundări, restaurante, magazine cu suveniruri, discoteci etc.
Samana - la 20 de minute depărtare (în larg) cu barca sau la 40 de minute cu maşina pe un drum foarte fericit
este situat deşertul Playa Ricon, dominat de stânci de 600m înălţime. Întreaga peninsulă este frumoasă şi
scufundările aici sunt superbe, dar multe plaje sunt accesibile doar cu barca şi bărbaţii din Samana practică
tarife foarte ridicate pentru transportul cu barca). În alte locuri de pe peninsulă se poate ajunge pe un drum
dificil.
Vizita în Parque Nacional de Haitieses, de-a lungul golfului, costă 32-35$, care include şi masa; multe companii
organizează excursii în Los Haitises, în peşterile din zonă. Este de recomandat să nu se aleagă o barcă mică
pentru că ar putea fi dificil din cauza valurilor.
Pescuitul