Compozitori celebrii

Prezentare ppt.
Dinu Marius Ilian
Clasa a –VII-a A
 Wolfgang Amadeus Mozart

Wolfgang Amadeus Mozart (n. 27 ianuarie 1756, Salzburg, d. 5

decembrie 1791, Viena) a fost un compozitor german și austriac, unul
din cei mai prodigioși și talentați creatori în domeniul muzicii clasice.
Anul 2006, cu ocazia jubileului a 250 de ani de la nașterea
compozitorului, în Austria și Germania a fost cunoscut ca „Anul
Muzical Mozart”.
Între 1784 și 1786, Mozart realizează în medie o compoziție la
fiecare două săptămâni, cele mai multe adevărate capodopere.
Premiera operei Don Giovanni are loc la Praga și este primită de public
cu entuziasm. Urmează opera Così fan tutte, reprezentată cu mai puțin
succes. Mozart pierde treptat din popularitate, între timp murise și
protectorul său, împăratul Iosif II, cel care îl numise "compozitor al
curții imperiale".
În martie 1790 dă ultimul său concert public, interpretând concertul
pentru pian KV595. Compune încă opera Flautul fermecat, cu care
obține un succes enorm. Începând din luna noiembrie 1791, sănătatea
lui Mozart se degradează însă progresiv. Se pare că suferea de o febră
reumatismală recurentă cu insuficiență renală.
 Cauza decesului nu este clară. Diagnosticul medicului
constatator era: hitziges Frieselfieber („febră cu eczemă”). Alte
cauze pomenite erau:febră reumatică (infecție
streptococică), sifilis, trichineloză, Purpura Schönlein-
Henoch („hiperemie generalizată”),congestie
renală, insuficiență cardiacă și venisecție. Probabil cauza morții
lui Mozart trebuie căutată într-o boală contractată în timpul
copilăriei lui. Medicina modernă tinde spre o infecție
cu streptococi, care nu a fost tratată în mod adecvat, și ca
urmare s-a produs o insuficiență cardiacă și care a antrenat și
afectarea altor organe.
 Johann Sebastian Bach 

Johann Sebastian Bach (n. 31 martie 1685, Eisenach — d. 28

iulie 1750, Leipzig) a fost un compozitor german și organist din perioada barocă,
considerat în mod unanim ca unul dintre cei mai mari muzicieni ai lumii. Operele sale
sunt apreciate pentru profunzimea intelectuală, stăpânirea mijloacelor tehnice și
expresive și pentru frumusețea lor artistică.
Printre lucrările muzicale ale lui Johann Sebastian Bach se găsesc numeroase corale
protestante prelucrate, care au la bază melodii de origine populară. Astfel, cântecul
„Innsbruck, trebuie să te părăsesc” îl regăsim sub forma coralului „O, lume, trebuie să
te părăsesc”, iar cântecul de dragoste „O dată m-aș plimba” este adaptat pentru
textul „De Dumnezeu nu mă despart”. Admirabilul coral Herzlich tut mir
verlangen („Din inimă doresc”, adaptat de Hassler dintr-o culegere de cântece laice),
prelucrat de Bach în diferite variante, nu este altceva decât cântecul „Inima îmi este
cutremurată”. Acest coral apare ca un laitmotiv în „Patimile după Matei”.
Nu numai cântecul popular german constituie fondul melodic al coralelor, ci și cel al altor
popoare. Astfel, o melodie din colecția “Balletti” de Giovanni Gastoldi apare în coralul „În tine îmi
este bucuria”, iar chansonul „Mi-ajung toate durerile” se regăsește într-un coral din „Patimile după
Matei”. Și din colecția de psalmi, realizată de Clément Marot în colaborare cu compozitorul Claude
Goudimel, Bach a prelucrat numeroase melodii. Amintim coralul „Când vom fi în cele mai mari
primejdii” (dedicat ginerelui său, Emmanuel Altnikol), care are melodia împrumutată din această
colecție.
Muzica religioasă, creată pe baza acestor corale, are o puternică tensiune emoțională și viguroasă
expresivitate. Desigur, prelucrările sale armonice n-au lăsat intact sensul originar al liniilor
melodice, fapt ce ilustrează poziția sa față de texte. El schimbă des destinația unor cantate,
mergând până la includerea în lucrările religioase a unor fragmente din creațiile laice. Religioasă
sau laică, vocală sau instrumentală, de cameră sau de concert, muzica sa, de un evident lirism,
apare ca o profundă meditație asupra existenței și a marilor idealuri umane.
Omul Bach este mereu prezent în creația sa, fie ea destinată unui moment al serviciului divin sau
ca piesă concertantă pentru salonul vreunui principe, fie ea exercițiu didactic sau demonstrație
tehnică. Așa ne explicăm faptul că un anumit coral sau cantată circulă dintr-o lucrare într-alta,
indiferent de caracterul și scopul piesei. Constrâns de obligațiile cotidiene ale funcțiilor sale, Bach
trebuia să producă la comandă piese ocazionale. Deși poseda un imens rezervor creator, în unele
lucrări găsim fragmente inedite ce alternează cu altele utilizate anterior. Cu toate acestea, în
muzica sa nu găsim nimic artificial, ci întotdeauna transpare un autentic suflu artistic, realizat cu
melodii de adâncă vibrație emoțională și robustețe ritmică, care străbat construcții polifonice
grandioase. Chiar și atunci când folosește procedeul variațional, utilizat uneori în scop figurativ, el
creează imagini de o uimitoare diversitate. „Passacaglia în do minor” (1716) pentru orgă este o
dovadă impresionantă a modului cum configurează imagini contrastante pe aceeași temă.
Cantatele sale religioase, scrise pentru duminicile și sărbătorile de
peste an, variază ca număr de părți (două sau trei) și cuprind arii,
coruri, corale și pagini orchestrale. Unele arii au și forma ariei da
capo. Cantatele sunt acompaniate de orgă sau orchestră, cărora le
conferă ample preludii și interludii. Bach a scris și solo cantate
pentru o voce, cu acompaniament de orgă sau orchestră. În
“cantatele tragice”, scrise la Leipzig, tragismul suferințelor,
exprimat în text, a solicitat o muzică în care și-a zugrăvit
zbuciumul său sufletesc. „Am suferit mult”, „Lacrimi, griji,
îndoieli” sau „Lume mincinoasă, nu mă încred în tine” sunt câteva
titluri sugestive care oglindesc chinurile sale, dar și ale omului
dintotdeauna. Uneori întâlnim și elemente eroice, prezente în
Cantata Reformei, despre care Heine spunea că este „Marseillaise-
a Reformei”. Din cele 295 de cantate religioase, posterității i-au
parvenit doar 191, publicate mai târziu de „Societatea Bach”.
 Ludwig van Beethoven 

Ludwig van Beethoven (n. 16 decembrie 1770, Bonn - d. 26 martie 1827, Viena) a fost

un compozitor german, recunoscut ca unul din cei mai mari compozitori din istoria
muzicii. Este considerat un compozitor de tranziție între perioadele clasică și romantică ale
muzicii. El a lăsat posterității opere nemuritoare, printre care:
9 simfonii ( a 3-a Eroica, a 5-a a Destinului, a 6-a Pastorala, a 9-a cu finalul Odă bucuriei pe
versuri de Friedrich von Schiller, adoptată ca imn oficial al Uniunii Europene)
5 concerte pentru pian și orchestră (remarcabile al 4-lea și al 5-lea Imperialul)
Un concert pentru vioară și orchestră
Missa solemnis
32 Sonate pentru pian (printre care a 8-a Patetica, a 14-a Sonata Lunii, a 23-a Appassionata)
Sonate pentru vioară și pian (mai cunoscută Sonata Kreutzer)
16 cvartete pentru coarde
Opera Fidelio
 În martie 1795 apare pentru prima dată în fața publicului vienez executând
primul său concert pentru pian și orchestră. Urmează o serie de concerte
la Praga,Dresda, Berlin și Preßburg (Bratislava). După primele sonate pentru pian -
printre care sonata op. 13 "Patetica" - , Beethoven deschide, începând cu anul 1798,
seria cvartetelor de coarde, compune și prima lui simfonie, în Do-major. În același
timp apar primele semne ale scăderii auzului, ceea ce îl face să se izoleze tot mai
mult de societate. În celebrul "Testament de la Heiligenstadt" (1802) Beethoven se
adresează fratelui său, înspăimântat de surzenia sa tot mai accentuată. Totuși,
tocmai în acești ani, Beethoven compune o serie de opere desăvârșite ale stilului
clasic de maturitate, cum sunt cele trei sonate pentru pian op. 31, simfonia III-a
"Eroica", apoi sonata pentru pian op. 57 "Appassionata", concertul pentru vioară și
orchestră, simfoniile a V-a (a "Destinului") și a VI-a ("Pastorala"). În aceste
compoziții se observă deosebirile față de operele compuse în primii săi ani înViena:
orchestra devine principalul "instrument" al lui Beethoven, chiar și operele
compuse pentru instrumente soliste au un caracter orchestral.
Georg Friedrich Händel (scris uneori și Haendel, iar în engl. George Frideric Handel, n. 23
februarie 1685, Halle/Saale - d. 14 aprilie 1759, Londra) a fost un compozitor germano-englez. A trăit
cea mai mare parte a vieții în Anglia. Împreună cu contemporanul său Johann Sebastian Bach, este
unul din cei mai importanți reprezentanți în muzică ai stilului baroc din perioada târzie.
Handel s-a născut la 23 februarie 1685 în orașul Halle/Saxonia (Germania), unde a luat și primele
lecții de muzică de la Friedrich Wilhelm Zachow. În vârstă de 17 ani, în 1702, este deja organist
în Halle, un an mai târziu este angajat ca violonist și "Maestro al Cembalo" în orchestra Operei
din Hamburg condusă de Reinhard Keiser. Aici realizează în 1705 prima sa operă, "Almira" pe un
libret de Feustking, cu care atrage atenția publicului. În primăvara anului 1707pleacă în Italia și
rămâne timp de doi ani în Florența și Roma, studiind cu compozitorii italieni Arcangelo
Corelli, Alessandro și Domenico Scarlati și cuAgostino Steffani. În Italia compune opere, oratorii și
un mare număr de cantate religioase, însușindu-și stilul și mijloacele muzicii italiene . În 1709 are
loc cu mult succes premiera operei sale "Agrippina" (pe un text de Vincenzo Grimani) la Veneția.
Alternanța parodiei ironice cu stări de emoție profundă, trecerile de la comic la intrigi rafinate,
oferite de libretul avut la dispoziție, sunt transpuse cu deosebită măestrie în spiritul operei
venețiene. 
Va multumesc!!!!!