Personalităţile disociative

Psihoterapeut Ioana Stancu

Caracterizare generală
 O individualitate trăind exerienţa
subiectivă a mai multor selfuri.
Pulsiune, afect, temperament
 Potenţial constituţional de-a intra în transă.
 P. inteligente şi creative
 Stările care pot induce transă: dureri intolerabile şi
excitaţii sexuale confuzante
 Afecte:
 Teroarea primitivă
 Oroarea
 Ruşinea
 Furia
 Excitaţia
 Vinovăţie
Procese defensive şi adaptative
 Disocierea (nu este vizibilă)
 Depersonalizarea (fenomen disociativ)
 Compartimentalizarea
Tipare relaţionale
 Copilărie:
 Abuzuri
 Persoane de îngrijire disociative
 Nu există confort în tp şi după episoadele traumatice
 Pacienţii disociativi evocă în terapeut sentimente
profunde de preocupare şi tandreţe
 Au tipul dezorganizat-dezorientat de ataşament sau
ataşamentul evitant
 P. disociativ: în căutarea obiectului, într-o foame de
relaţie şi în valorizarea îngrijirii
 În terapie: se ataşează intens şi cu speranţă.
Selful disociativ
 Interior:
 agresor, victimă, salvator;
 martor, spectator pasiv
 Personalitate ”gazdă”: anxioasă, distimică,
copleşită
 Personalităţi infantile, persecutori interni,
victime, salvatori
Gazda îi poate cunoaşte pe toţi sau pe niciunul
şi fiecare dintre aceştia îi poate cunoaşte pe
toţi, pe unii sau pe niciunul.
Transferul şi contratransferul
 Mult transfer
 Terapeutul poate fi văzut ca agresor,
salvator
 Uneori, contratransferul este
disocierea (devii uituc).
Implicaţii terapeutice
 Solicitare emoţională mare
 Există riscul punerilor în act traumatice
 Suport împotriva disocierilor din partea
colegilor şi supervizorilor
 Cadru terapeutic securizant şi limite
consecvente şi ferme
 Constanţa terapeutului în raport cu toate
alter-personalităţile
 Abordarea traumei