Sunteți pe pagina 1din 16

Drept constituțional și ins

tituții politice 
Teoria generală a dreptului constituțional.
Drepturi și libertă ți

Conf.univ.dr. Marieta SAFTA


Teoria dreptului constituțional
I. Noțiuni generale
Secţiunea 1. Conceptul de „drept”

§. Etimologie:

Cuvâ ntul româ nesc drept derivă din latinescul directus, cu sensul de drept, de-a dreptul, în linie
dreaptă .

Cu aceeaşi semnificaţie, conceptul drept este întâ lnit şi în alte limbi de sorginte latină : droit –
franceză , diritto – italiană , derecha – spaniolă etc.

Romanii foloseau, pentru ceea ce numim în prezent drept, un alt cuvâ nt, şi anume jus, care provine,
potrivit unor autori, de la jubere – a porunci, iar, potrivit altor autori, de la sanscritul ju – legă tură ,
dreptul fiind ceea ce leagă pe toată lumea.
Din perspectivă juridică , termenul drept are urmă toarele sensuri principale:

ştiinţă
drept drept drept drept
despre
obiectiv subiectiv material procesual
drept
N.B. Cel mai des utilizat este sensul de drept obiectiv, atunci câ nd se foloseşte
conceptul fă ră vreo altă determinare.

În vorbirea curentă însă, când vorbesc despre drept, oamenii se referă la dreptul subiectiv – drept de
proprietate, dreptul la muncă etc.

Raportul dintre dreptul obiectiv şi dreptul subiectiv poate fi exprimat astfel: dreptul obiectiv are o
existenţă independentă de subiectele raporturilor juridice, pe când drepturile subiecţilor decurg din
dreptul obiectiv, în cadrul căruia sunt consfinţite generic.

Astfel, dreptul de proprietate este un drept subiectiv, fiind facultatea recunoscută unei persoane de a uza
şi de a dispune de un lucru în mod absolut şi exclusiv. Normele care determină în ce constă şi cum se
exercită dreptul de proprietate fac parte din dreptul obiectiv.
Secţiunea a 2-a. Originea şi dimensiunea istorică a dreptului. Drept, religie, morală

Dreptul este, în esenţă , un fenomen social, gă sindu-şi raţiunea de a fi în reglementarea relaţiilor interumane.

Apariţia şi dezvoltarea dreptului constituie un proces complex, că ruia nu i se poate stabili cu precizie momentul
iniţial întrucâ t primele forme ale normelor juridice sunt destul de difuze, împletite cu obiceiuri, practici
religioase şi reguli morale.

Concomitent cu primele forme de organizare în familie, gintă , trib, au apă rut în mod spontan şi primele norme în
forme rudimentare, ce s-au impus treptat ca obiceiuri, deprinderi, tradiţii, a că ror respectare se realiza firesc,
fă ră constrâ ngeri.

Odată cu dezvoltarea societă ţii şi apariţia unor diferenţieri în cadrul acesteia pe criterii de sex, avere, vâ rstă etc.,
precum şi cu înlocuirea relaţiilor gentilice iniţiale, bazate pe rudenia de sâ nge, s-au transformat şi regulile de
conduită , corespunză tor acestor criterii: s-au conturat seturi de reguli care reglementează raporturile dintre
sexe, ocrotirea că minului, bă trâ nilor, regimul mijloacelor de muncă etc.

„O normă socială devine normă de drept din momentul în care neglijarea sau încă lcarea ei este urmată ,
sub formă de ameninţare sau, în mod real, de aplicarea unei forţe fizice, exercitată de un individ sau un grup, ca
privilegiu socialmente recunoscut al acestuia”.
Seturile normative ale societă ţile arhaice s-au dezvoltat treptat, dreptul desprinzâ ndu-se de morală şi obiceiuri pe
mă sura prefacerilor structurale din societate. Astfel, odată cu dezvoltarea societă ţii şi în condiţiile schimbă rilor
sociale care au avut loc în societatea gentilico-tribală , s-au produs modifică ri în structura şi modul de funcţionare a
puterii sociale şi a normelor care asigurau eficienţa acestei puteri.

Evoluția societă ții a determinat modifică ri în structura și modul de funcționare a puterii sociale și a normelor care
asigurau eficiența acestei puteri și apariția unor categorii sociale diferite. Astfel, apar noi raporturi sociale, iar
interesele conducă torilor nu mai sunt considerate de întreaga societate ca fiind interese proprii.

După înlocuirea legă turilor de rudenie cu cele având la bază alte criterii, un moment important în evoluția
dreptului îl constituie apariția puterii publice.

Primele legiuri din istoria dreptului sunt originare din Orientul Antic, printre care menționă m: Codul lui
Hammurabi (Babilon), Legile lui Manu (India), Codul lui Mu (China). În Europa, primele legiuiri consemnat
documentar sunt Legile Lycurg în Sparta (sec. X-XI î.Hr.), Legile lui Dracon și Solon în Atena (sec. VI-V î.Hr.), Legea
celor XII Table la romani (sec. V î.Hr.) și Legea salică la franci (sec. V-VI î.Hr.).

Semnarea convenției Magna Charta Libertatum (1215) de că tre regele Ioan fă ră țară ce a avut ca obiective
îngră direa puterii regelui, eliminarea abuzurilor și garantarea unor drepturi pentru cetă țeni reprezintă primul act
constituțional englez.
ETAPELE EVOLUȚIEI
DREPTULUI:

creaţia şi elaborarea
descoperirea sistematică a
administrarea
empirică a dreptului, în baza
revelaţia dreptului dreptului de către
dreptului prin unor criterii
de către profeţi imperiul laic şi
intermediul teoretice şi
puterile teocratice
dreptului raţionale
jurisprudenţial
FACTORII DE CONFIGURARE A DREPTULUI

CADRUL
CADRUL
FACTORUL NATURAL
SOCIO-POLITIC
UMAN
TIPOLOGIA DREPTULUI

După dependenţa de tipologia După apartenenţa dreptului la un


sistemelor de organizare socială : bazin de civilizaţie juridică :

 dreptul sclavagist  familia sau sistemul juridic


 dreptul burghez de tradiţie romanică
 dreptul socialist  familia sau sistemul de drept
anglo-saxon (common law)
 sistemul bazat pe dreptul
religios
 sistemul dualist
1. Mari sisteme de drept

1.1. Caracteristicile de bază ale familiei juridice de tradiţie


romanică:

existența dreptului scris


sistemul ierarhic unic al izvoarelor dreptului
divizarea dreptului în public și privat
divizarea dreptului în ramuri de drept
Constituții scrise
1.2. Caracteristicile de bază ale familiei juridice de drept
anglo-saxon:

izvorul de bază este exprimat în precedentele judiciare


reguli mai puțin abstracte care vizează cazuri de spețe
Tripla structură a dreptului anglo-saxon
 dreptul comun bazat pe precedentul judiciar
 dreptul de echitate
 dreptul statutar (dreptul scris, de origine parlamentară )
Dreptul Statelor Unite ale Americii:

sursa: dreptul englez


cea mai mare evoluţie a common law-ului
au instituit o structură constituţională bazată pe federalism şi pe
divizarea rigidă a puterilor
sistem dualist, asemă nă tor celui englez: dreptul precedentului, în
interacţiune cu cel legislativ
1.3.1.Dreptul religios (musulman sau islamic):
sistem juridic mondial
importanţă dată de aria de ră spâ ndire şi de tră să turile specifice
instituţiile iniţiale îşi pă strează rigoarea şi tradiţionalismul
în prezent se înregistrează eforturi de transformare şi modernizare a acestuia

1.3.2. Sistemele dualiste:


îmbină sistemul de norme tradiţionale cu cele moderne scrise
exemplu: dreptul indian se prezintă în prezent ca fiind ansamblul de obiceiuri
ce datează din timpuri străvechi, cu autoritate din religia hindusă , integrate în
norme scrise ală turi de practica judiciară caracterizată de principiul
precedentului, care obligă similar sistemului anglo-saxon
2. Dreptul Uniunii Europene
caracter autonom al sistemului (decurge din propriile sale surse juridice: atâ t din dreptul
internaţional general, câ t şi de sistemul de drept al statelor membre)
are la bază un corp de norme considerate fundamentale (tratatele constitutive)
vizează o tipologie nouă
are la bază o voinţă autonomă
normele juridice au luat naştere prin voinţa suverană a statelor membre (exprimată prin
tratate)
autonomia normelor juridice europene nu exclude colaborarea cu sistemele juridice naţionale
reprezintă totalitatea normelor juridice care au în principiu, caracter de prioritate, de efect
direct şi de aplicabilitate directă
reglementează conduita statelor membre şi a persoanelor fizice şi juridice din cadrul acestora,
a instituţiilor UE şi a Uniunii înseşi
Caracteristici ale dreptului Uniunii Europene
interdisciplinaritate
caracter internaţional
caracter supranaţional
aplicabilitate directă pe teritoriul statelor membre şi prioritatea faţă de
reglementă rile naţionale ale acestora
caracter democratic
caracter profund umanist
Jurisprudenţa Curţii Constituţionale cu privire la
semnificaţia şi consecinţele aderării la Uniunea
Europeană:

Decizia nr. 148/ 16 aprilie 2003 privind constituţionalitatea


propunerii legislative de revizuire a Constituţiei Româ niei

Decizia nr. 683/ 27 iunie 2012 asupra conflictului juridic de


natură constituţională dintre Guvern şi Preşedintele Româ niei