PARAZITOLOGIE MEDICALA

INCRENGATURA NEMATHELMINTI
CLASA NEMATODE

1. Familia Trichinellidae:
 Trichinella spiralis
 Trichocephalus dispar (Trichiuris trichiura)

2. Familia Ascaridae: Ascaris lumbricoides

3. Familia Oxyuridae: Oxyuris vermicularis

 CLASA NEMATODE
Parazitii din aceasta clasa se caracterizeaza prin:

 forma cilindrica alungita, ascutita la cele doua extremitati

 Simetrie bilaterala

 Corp nesegmentat

 Tub digestiv, in majoritatea cazurilor complet, alcatuit din esofag, intestin si rect

 Sexe separate

 Corp acoperit cu o cuticula formata din chitina

 TRICHINELLA SPIRALIS

3
MORFOLOGIE

 Trichinella spiralis este un nematod mic, intestinal, care

se prezintă sub 2 forme:

 Adult

 Masculul măsoară 1,5 mm/ 40μm.

 Femela, vivipară, măsoară 3 mm/ 60 μm.

 Larvele,
 eliminate de femelă,
 măsoară 100 μm/ 6 μm;
 au stilet retractil necesar în penetrarea celulelor.
4
HABITAT

 Trichinella spiralis se localizează, în stadiul adult, în

intestinul subţire al omului, porcului şi rozătoarelor.

 Larvele închistate se găsesc în muşchii striaţi.

5
RĂSPÂNDIRE GEOGRAFICĂ

 Trichinella spiralis are o distribuţie cosmopolită,

interesând peste 50 milioane de oameni.

 Este mai frecvent în Europa de Est, regiunile arctice

(incidenţa la eschimoşi este de 50%), Asia, America de
Sud şi Africa de Est.

 Lipseşte la populaţia ebraică sau musulmană, datorită

interdicţiei religioase alimentare privind carnea de porc.

6
CICLUL EVOLUTIV

 Sursa de parazit este reprezentată, în pricipal, de porc şi,

mai rar, de alte animale (mistreţ, urs, cal, câine, pisică) în
funcţie de obiceiurile alimentare.

 Elementul infecţios: larva închistată în muşchi.

7
CICLUL EVOLUTIV
 Calea de transmitere:
 Trichinella spiralis se transmite prin consum de carne crudă sau
insuficient preparată termic (afumături, saramuri) care conţin larvele
vii închistate (carne trichinată).

 În stomac, larvele se dechistează, trec în intestin şi, în 48 de ore, se

transformă în adulţi.

 După fecundare, femela se înfundă în mucoasa intestinală şi

eliberează larve, (circa 500), începând din ziua a 6-a de la infecţie,
timp de o lună. 8
CICLUL EVOLUTIV
 Larvele, pe cale limfatică sau portă, ajung
în circulaţia generală şi se răspândesc în
tot organismul.

 Se localizează şi evoluează în muşchii

striaţi unde, larvele devin imobile, cresc,
se spiralează şi se închistează (datorită
recţiei organismului gazdă).

 Pentru Trichinella spiralis omul constituie

un impas parazitar.

9
 Chisturile au formă ovalară şi măsoară 500-800 μm/
200-400μm şi se găsesc în muşchii foarte activi:
 muşchii laringelui,
 limbii, intercostali,
 diafragmul,
 maseteri,
 bicepşi,
 deltoizi,
 muşchii extrinseci ai globului ocular.

10
ROL PATOGEN

 Trichinella spiralis este agentul etiologic al trichinozei

sau trichinelozei.

 Gravitatea trichinozei este proporţională cu numărul

larvelor ingerate.

 Doza infectantă este de 1000 de larve.

 Purtătorii unui număr mic de paraziţi sunt asimptomatici.

 Infecţiile masive sunt mortale.

11
TABLOUL CLINIC

 În evoluţia trichinozei de disting trei faze

corespunzătoare ciclului evolutiv al parazitului:

 Faza intestinală, instalată rapid (48 h) după ingestia de

carne trichinată, corespunde fixării adulţilor în intestin şi
se caracterizează prin:
 diaree,
 vărsături,
 dureri abdominale.

12
TABLOUL CLINIC

 Faza de diseminare larvară, cu o durată de 7-10 zile, se

manifestă prin
 febră (temperatura de 40ºC se menţine în platou),
 edeme subcutanate generalizate (în special facial,
palpebral),
 mialgii generalizate,
 dureri la deglutiţie şi masticaţie,
 disfonie,
 hipereozinofilie (50-80%).

13
 Atingerea cardiacă este prezentă prin:

 tromboză (nivelul crescut al eozinofilelor circulante

provoacă leziuni ale endoteliului ventricular, favorizând
tromboza),

 miocardită toxică sau

 miocardită legată de prezenţa larvelor în miocard.

 Poate surveni moartea bolnavului prin şoc alergic.

14
TABLOUL CLINIC
 Faza de convalescenţă. Începe în săptămâna a 3-a şi
corespunde închistării larvelor în muşchi.

 În această fază,
 durerile musculare scad,
 edemul regresează şi
 febra dispare.

 După prima lună de boală riscul vital scade. Persistă

durerile musculare.
15
DIAGNOSTICUL
 Semne de orientare
 Datele clinice pot evoca o trichinoză; tulburări digestive însoţite de edem
facial şi febră.

 Datele epidemiologice au valoare prezumtivă: consumul, adesea colectiv,

de carne incriminabilă, în zilele precedente apariţiei semnelor clinice.

 Hipereozinofilia (85-95%) apare în faza iniţială, este însoţită din a 8-a a 10-a
zi de hiperleucocitoză (10.000 – 20.000/mmc)

 Creşterea valorilor serice a enzimelor musculare: LDH, în special, apoi

CPK,aldoloza, începând din a 2-a zi.

16
DIAGNOSTICUL DE LABORATOR
 Examenul serologic este esenţial pentru diagnostic.
 Anticorpii specifici apar în sânge după 2-3 săptămâni de la infectare şi
persistă mai mulţi ani, evidenţierea acestora în prezenţa semnelor de boală
permiţând stabilirea diagnosticului.

 Biopsia musculară (deltoid) este inconstantă şi tardiv pozitivă (după

a treia săptămână de boală).

 Examenul coproparazitologic, relevă, în mod excepţional, prezenţa

adulţilor sau a larvelor, în scaunul diareic, din prima fază.

17
TRATAMENT

 Se recomandă:
 - Albendazol (ZENTEL) în doză de 15 mg/kgc/zi, timp
de 8 zile

 Analgeticele şi corticoizii reduc manifestările alergice şi

fenomenele dureroase.

18
PREVENŢIE

 Măsurile generale de prevenţie constau în:

 efectuarea controlului sanitar al cărnii de porc, în

pricipal prin examen trichinoscopic;

 deratizarea crescătoriilor de porci pentru distrugerea

şobolanilor,

 educaţia populaţiei

 instrucţia personalului zooveterinar. 19

 Cea mai eficientă măsură prevenţională constă în:

 consumul cărnii de porc, vânat numai după tratarea

termică prealabilă: fierbere sau prăjire,astfel ca în
profunzimea cărnii să fie atinsă temperatura de 77ºC, sau

 după congelare prelungită (minimum 8 zile la - 30ºC).

20
 TRICHOCEPHALUS DISPAR
(TRICHIURIS TRICHIURA)

21
MORFOLOGIE

Adultul :
 are formă de bici,

 porţiunea anterioară efilată ca un fir de

păr, reprezentând 3/5 din lungimea
totală,

o porţiune posterioară de 5-6 ori mai

groasă, conţinând organele
reproducătoare.

22
Masculul măsoară 30-45 mm/ 1mm şi are extremitatea
caudală recurbată în formă de crosă sau spirală.

Femela, mai mare, măsoară 35-50 mm/ 2mm, are

extremitatea posterioară dreaptă.

23
MORFOLOGIE

Oul:
ovalar,

de culoare brună,

cu aspect de lămâie,

măsoara 50/ 25 μm,

posedă un înveliş gros, întrerupt la poli

de două proeminenţe albicioase;
este neembrionat.

24
CICLUL EVOLUTIV
 Habitat:
 T. trichiura se localizează în colon.

 Răspândire geografică:
 T. trichiura are o distribuţie cosmopolită, mai frecventă în
ţările în care se utilizează fertilizarea solului cu dejecte
umane.

25
 T. trichiura are un ciclu evolutiv direct cu migrare internă entero-
enterică.

 T. trichiura habitează în colon fixat prin însăilare cu extremitatea

efilată sub mucoasă, este hematofag.

 Porţiunea posterioară atârnă în lumenul intestinal.

 Femela depune zilnic 5-6.000 de ouă, care sunt eliminate odată cu

scaunul.

 Embrionează pe sol (geohelmint) în condiţii favorabile de

temperatură şi umiditate (in 17 zile la 30º C sau în 4 luni la 150º C).
Ouăle rămân infecţioase câţiva ani.
26
 Infecţia se produce prin ingestia ouălor
embrionate odată cu fructele, legumele sau apa
contaminată.

 Larvele eliberate în intestinul subţire migrează în

colon şi după o lună devin adulţi.

 În infecţiile masive pot coloniza tot intestinul

gros, inclusiv rectul.

 Durata de viaţă a parazitului este de 4-6 ani.

27
Rol patogen:
T. trichiura este agentul etiologic al trichiurozei.

Tabloul clinic:
Simptomatologia clinică este determinată de încărcătura parazitară.

Purtătorii
unui număr mic de paraziţi sunt asimptomatici; ei
diseminează parazitul în natură.

În infecţiile masive se întâlnesc :

 manifestări digestive (dureri abdominale, diaree rebelă (uneori
sanguinolentă),
 tulburări nervoase,
 anemie hipocromă,
 prolaps rectal.

28
DIAGNOSTIC DE LABORATOR

 Eozinofilia crescută în perioada iniţială

(20-40 %), scade după ce paraziţii devin
adulţi la valori moderate (5-10 %).

 Diagnosticul coproparazitologic de
certitudine permite evidenţierea ouălor
caracteristice.

 Sigmoidoscopia poate releva prezenţa

adulţilor.

29
TRATAMENT

 - Mebendazol, administrat oral, în doză de 100 mg de 2

ori/ zi timp de 3 zile, sau

 - Albendazol, administrat oral, în doză unică de 400 mg

30
PREVENŢIE

 Prevenţia generală se realizează prin :

 evitarea contaminării solului cu fecale,
 educaţia pentru sănătate care să asigure o igienă personală,
 spălarea mâinilor după defecaţie şi înainte de masă,
 ingestia vegetalelor după o prealabilă spălare,
 protecţia specială a copiilor şi a unor grupuri cu risc
ocupaţional.

 Prevenţia specială constă în depistarea şi tratarea corectă

a persoanelor infectate.

31
 ASCARIS LUMBRICOIDES

32
MORFOLOGIE  Adultul
este un vierme cilindric cu
extremităţile efilate,

de culoare alb-roz,

cu striaţii fine transversale;

după moarte devine alb-

cenuşiu.

La extremitatea anterioară se33

află gura, limitată de 3 buze.
 Sexele sunt separate, uşor de identificat.

 Masculul măsoară 15 cm/ 2 mm şi are extremitatea

posterioară recurbată ventral.

 Femela este rectilinie, mai lungă, măsoară 20 cm/ 4 mm.

34
MORFOLOGIE  Ouăle:

 ovalare,

 măsoara 75/ 50 μm,

 prezinta un înveliş extern gros

albuminos, mamelonat, brun,

 cu membrana internă subţire

impermeabilă,

35
 sunt neembrionate.
HABITAT

 A. lumbricoides se localizează în intestinul subţire, unde se

deplasează constant;

 se hrăneşte cu chil.

36
CICLUL EVOLUTIV

 Ciclul biologic este direct, cu

migrare internă complexă entero-
hepato-pneumo-enterică obligatorie.

 Adulţii trăiesc in intestinul subţire.

37
 Femela poate depune 200.000 de ouă în fiecare zi, care
se elimină odată cu materiile fecale, ajungând astfel pe
sol.

 În condiţii favorabile de temperatură şi umiditate,

embrionează pe sol în decurs de 3-4 săptămâni şi devin
infecţioase (geohelminţi);

 înconjurate de un înveliş gros, sunt foarte rezistente în

natură (câteva luni).

38
CICLUL EVOLUTIV
 Infectarea se produce prin ingestia ouălor embrionate odata cu
legumele sau fructele.

 Ouăle eclozează în duoden şi larvele efectuează o migrare

obligatorie hepato-pneumo-enterică care necesită mai multe
săptămâni:

 3-4 zile in ficat,

 10 zile in plămâni şi

 returin tubul digestiv pe calea alveolo-traheo-glotică, în

cursul căreia suferă mai multe năpârliri. 39
 Viermele devine adult la 2 luni după contaminare.

 Longevitatea medie a adulţilor este de 1 an.

 Rol patogen: A. lumbricoides este agentul etiologic al

ascaridiozei.

40
RĂSPÂNDIRE GEOGRAFICĂ
Ascaridioza:
este o parazitoză cosmopolită,

interesând peste o pătrime din populaţia globului,

cu o mare frecvenţă în ţările tropicale, unde este

hiperendemică.

41
TABLOUL CLINIC
 Simptomatologia clinică variază în raport cu ciclul evolutiv al
parazitului, cu localizarea şi sensibilitatea gazdei.

 În perioada de migrare larvară, cu durata de aproximativ 8

zile, întâlnim sindromul bronho-alveolar fugace, numit Lőffler,
caracterizat prin:
 febră,
 tuse,
 opacităţi pulmonare,
 hipereozinofilie sangvină,
 sputa poate conţine cristale Charcot-Leydin şi, foarte rar, larve.

42
 expulzia de parazit prin anus, nas sau gură;

 migrarea în căile biliare, pancreatice sau apendice poate

determina perforaţii sau ocluzii intestinale.

43
DIAGNOSTIC DE LABORATOR
 Semne de orientare

 Formula leucocitară arată o hipereozinofilie marcată (40

%) în stadiul pulmonar
 hipereozinofilia apare la o săptămână după infecţie,

 atinge valoarea maximă în a 20-a zi,

 apoi descreşte şi se stabilizează la valori moderate, în

stadiul de maturare intestinal al parazitului.

 Se asociază hiperleucocitoza.
44
 Diagnosticul parazitologic:

 - evidentierea oualor in materii fecale (se evidentiaza

mai bine prin metoda de concentrare Kato-Miura);

 - apar în materiile fecale după 60-70 zile de la expunerea

la infecţie;

45
 - dacă sunt prezenţi doar paraziţi de acelaşi sex:
 - masculii nu produc ouă;

 - ouăle produse de femele nefecundate sunt atipice,

greu de recunoscut.

 - ouale eliminate de femela pot fi:

 fertilizate (datorita fecundarii contin celula ou), daca

exista si masculi prezenti in intestin;

 nefertile (fara celula ou), in lipsa masculilor.

46
 Examenul microscopic:
 - se observa oua caracteristice, cu aspecte diferite:

 Oua fertile:
 55-40 µm

 invelis extern mamelonat de culoare bruna;

 perete gros multilaminat;

 masa vitelina care umple oul este retractata central,

lasand spatii libere spre cei doi poli;

 embrion unicelular nedezvoltat;

 neinfectios.

47
 Oua nefertile:
 90-40 µm;

 invelis extern mamelonat;

 perete subtire;

 masa vitelina umple in intregime oul;

 masa vitelina amorfa;

 neinfectios.

 Oua necorticate: sunt lipsite de invelisul extern

48
 descoperit în intestin
 intervenţie chirurgicală

 examen radiologic

 uneori, ascarizii pot fi evidenţiaţi de un examen

radiologic după administrarea de bariu, fie ca

imagini negative, fie după ce au înghiţit şi
paraziţii bariu.

49
TRATAMENT
 Mebendazol (VERMOX) comprimate de 100 mg - se recomandă la
adulţi 200mg/zi administrat în 2 prize (dimineaţa şi seara) timp de 3
zile. Nu se administrează la femeile însărcinate.

 Albendazol (ZENTEL) comprimate de 200 mg - la adult se

administrează în doză de 400 mg în doză unică. La copil, se
administrează sub formă de sirop în doză de 100 mg/kgc, în priză unică.

 Pamoat de pirantel (COMBATRIN) comprimate de 250 mg;

eficacitate de 90%. La adult se recomandă 3 comprimate de 250 mg în
doză unică. La copil, sirop în doză de 10 mg/kgc în doză unică

 Levamisol (DECARIS) - La adult se recomandă în doză de 150 mg, în

priză unică. La copil 5 mg/kgc. Eficacitatea este între 70-80%.

50
PREVENŢIA
 Prevenţia generală se realizează prin măsuri de igienă
individuală, constând în:

 spălarea mâinilor şi a fructelor, legumelor;

 supravegherea copiilor la vârsta la care “duc totul la gură”;

 depistarea şi sterilizarea purtătorilor, cu preparate de sinteză chimică

(antihelmintice).

 Asigurarea existenţei instalaţiilor sanitare, tratarea apelor uzate

şi interzicerea utilizării materiilor fecale pentru fertilizarea
51
solului în grădinile de zarzavat.
 Prevenţia specială :

 este indicată, în special, în ariile endemice ale

helmintiazelor transmise prin sol ,

 se realizeaza prin administrarea unei singure doze de

prasiquantel, asociat cu un antihelmintic cu spectru larg,
la cel puţin 75% din copiii de vârstă şcolară.

52
 ENTEROBIUS VERMICULARIS
(OXYURIS VERMICULARIS)

53
MORFOLOGIE
 Adultul, la ambele sexe, prezintă :

 la extremitatea anterioară gura, înconjurată de 3 buze

retractile, asigurând o fixare solidă la mucoasa intestinală

 două creste longitudinale laterale, permiţând identificarea

parazitului pe preparatele anatomo-patologice.

54
 Masculul măsoară 5 mm/ 0,2 mm şi are extremitatea
caudală recurbată ventral.

 Femela măsoară 10 mm/ 0,5 mm, iar extremitatea

posterioară este subţire şi ascuţită.

55
MORFOLOGIE

Oul :
ovalar,

asimetric,

măsoară 60 μm/ 30 μm,

este înconjurat de un înveliş subţire,

transparent, dublu,
conţine un embrion mobil.

56
HABITAT

 Enterobius vermicularis se localizează, sub formă de

exemplare multiple, în zona ileo-cecală.

57
CICLUL EVOLUTIV

 Ouăle embrionate sunt infecţioase în momentul pontei.

 Această particularitate permite auto-infecţia (subiectul se

contaminează cu ouăle propriilor paraziţi).

 Auto-infecţia explică intensitatea parazitismului.

 Faptul ca ouăle sunt infecţioase explică contagiozitatea mare a

parazitismului.

 Infectarea se face prin ingestia ouălor din care eclozează în intestin

embrionii, ce se transformă în adulţi după un interval de 2-4 58

săptămâni.
ROL PATOGEN

 E. vermicularis este agentul etiologic al enterobiozei

sau oxiurozei, cu evoluţie cronică, autoîntreţinută.

59
TABLOUL CLINIC
 Simptomul principal este reprezentat de pruritul anal.

 Se asociază:

 dureri abdominale,

 episoade diareice,

 manifestări nervoase (insomnie, tulburări

de comportament, coşmaruri).

60
 Perianal, se constată leziuni de grataj.

 E. vermicularis poate determina, la fetiţe, vulvo-vaginite

pruriginoase, prin migrarea femelelor în perioada de
depunere a ouălor.

 Pătrunderea paraziţilor în apendice poate provoca

apendicita acută sau cronică.

61
DIAGNOSTIC
 Diagnosticul de enterobioză poate fi stabilit de bolnavul
însuşi sau de anturajul său;

 mama constată în scaunul copilului său prezenţa

paraziţilor.

62
 Diagnosticul parazitologic:

 - diagnosticul se bazeaza pe evidentierea oualor in pliurile

anale si a adultilor in materii fecale;

 - deoarece femela nu depune oua in intestin, ci in pliurile

anale sau perianal, examenul coproparazitologic de rutina nu
permite decat accidental evidentierea acestora;

63
 - prelevarea oualor se face prin metoda Hall si Graham:

 - cu ajutorul unei baghete cu bandă adezivă transparentă se

sterg pliurile anale;

 - se lipeşte banda cu partea adezivă pe o lamă de sticlă;

 - se examinează la microscopul optic cu obiectiv uscat.

64
 1.Examenul microscopic al amprentei anale:

 - evidentierea oualor caracteristice de forma ovala,

transparente, usor asimetrice de 50/ 25 μm.

 - sunt formate dintr-o coaja subtire, transparenta, care

inveleste un embrion giriform (ovoid, care are o prelungire ca
o coadă).

65
 2.Examenul macroscopic:

 se pot observa adultii la suprafata bolului fecal si uneori

perianal (in special la copii);

 adultii: sunt viermi de ~1 cm, subtiri, de culoare alba.

66
TRATAMENT
 Terapia interesează întreaga familie.

 Pamoat de pyrantel (COMBANTRIM) se administrează în

doză unică de 10 mg/Kgc; se repetă după 2 săptămâni;

 Mebendazol (VERMOX) cp. 100 mg se recomandă în doză

unică de 1 cp. Se repetă după 2 săptămâni;

 Albendazol (ZENTEL) comprimate de 200 mg. Se indică la

copilul cu vârsta sub 2 ani administrarea de 200 mg, iar la adult
în doză unică de 400 mg; se repetă după 2 săptămâni.

67
PREVENŢIE

Prevenţia individuală se realizează prin:


păstrarea unghiilor tăiate scurt,

 spălarea frecventă a mâinilor,

 folosirea pijamalelor.

68