DIAGNOSTIC ORO-

DENTAR

Conf. Dr. Mihaela Monica SCUTARIU

Curs anul III
Facultatea de Medicină Dentară
CURS 8
INDICII CLINICO-BIOLOGICI
INDICII CLINICO-BIOLOGICI GENERALI
 VÂRSTA
o Vârsta cronologică – determină variaţii specifice traduse prin reacţia
comportamentală, biologică şi psihică, fiind influenţată de perioadele de
criză specifice vârstei biologice : adolescenţa, menopauza, sarcina şi
andropauza.
o Vârsta dentară – stabilită în raport de 6 criterii, cu valori de de 0, 1, 2, 3,
care se sumează şi permit stabilirea vârstei cu o eroare de 3-6 ani:
 uzura

 resorbţia alveolară

 depozitele de dentină secundară

 apoziţia cementară

 transpoziţia dobândită a rădăcinii

 rezorbţia radiculară.

 SEXUL – poate influenţa reactivitatea individuală la boli şi tratamente.

INDICII CLINICO-BIOLOGICI
 STAREA GENERALĂ – poate fi influenţată de afecţiuni sistemice acute sau
cronice. Cel mai frecvent indice utilizat este cel raportat la caracterul de urgenţă
al afecţiunilor generale în raport de care se stabileşte conduita terapeutică
specifică.
Scorul chirurgical de urgenţă (indice ASA) după care se stabileşte starea generală
are 5 valori:
1. Pacient perfect sănătos
2. Pacient cu afecţiune sistemică moderată
3. Pacient cu afecţiune sistemică severă, neinvalidată, ce limitează
tratamentul stomatologic
4. Pacient cu afecţiune sistemică severă, invalidată, ce pune în pericol viaţa
pacientului
5. Pacient muribund, faţă de care este necesară o conduită specială, care
include acordarea primului ajutor de urgenţă.
INDICII CLINICO-BIOLOGICI
INDICI CLINICO-BIOLOGICI LOCO-REGIONALI – specifici articulaţiei
temporo-mandibulare, oaselor, grupelor ganglionare, dinamicii mandibulare,
relaţiilor mandibulo-craniene. Indicii clinico-biologici sunt:
o pozitivi – atunci când statusul lor se înscrie în variabilitatea normalului şi nu
există simptome sau semne obiective
o negativi – atunci când se constată simptome şi semne care traduc o modificare
morfologică şi funcţională, care indică o dishomeostazie a sistemului
stomatognat.
Indicii clinico-biologici loco-regionali utilizaţi în stomatologie sunt:
 Indici pentru articulaţa temporo-mandibulară, indicele OMS cuantifică pe 5 criterii
clinice modificările morfologice şi funcţionale:
0 – normal
1 – cracmente
2 – blocaje cu autocorecţie
3 – subluxaţie
4 – durere în articulaţia temporo-mandibulară.
 Indici pentru muşchii sistemului stomatognat
INDICII CLINICO-BIOLOGICI
 Indicii sistemului ganglionar
 Indicii osoşi
o Indicii osoşi Rubens-Duval – apreciază atât corticala cât şi structura de
fond la nivelul crestei edentate şi pot orienta asupra valorii substratului osos
al suprafeţei de sprijin
 Indicii anomaliilor dento-faciale

INDICII CLINICO-BIOLOGICI LOCALI

 Indicii de arcadă
o pentru arcada temporară
o pentru arcada mixtă
o pentru arcada definitivă
 Suportul dento-parodontal – se urmăresc aspectele:
o numărul dinţilor prezenţi pe arcadă
o topografia
INDICII CLINICO-BIOLOGICI
o distribuţia pe arcadă
o morfologia coronară şi radiculară
o integritatea coronară (abraziunea, leziunile odontale, fisurile, fracturile,
tratamentele, fluoroza, opacitatea)
o implantarea
o suportul dento-parodontal.
 indici parodontali
 indici gingivali Ramfford
 gradul de sângerare
 indicele PBI – sângerarea papilară la palparea cu sonda
 indici parodontali de retracţie gingivală
 indicii Cassulo şi Matzaro – recesiunea parodontală în spaţiile

interradiculare ale dinţilor

 indicii de retracţie gingivală

 indici de mobilitate dentară

 indicele de parodontopatie avansată

 indicele de rezorbţie osoasă alveolară parodontală.

INDICII CLINICO-BIOLOGICI
 Indicii clinico-biologici ai mucoasei orale
o indici de rezilienţă
o de sănătate ai mucoasei orale
o indici de coloraţie intravirală (Babeş, Papanicolau)
 Suportul osos al bolţii palatine şi crestelor edentate
o indicii Landa
o indicii de atrofie maxilară (Schroder) şi mandibular (Koller-Russov)
o indici ai zonelor indicatoare
o indici de creastă edentată Atwood
o indicii Lejoyeux – corelează starea suportului dento-parodontal cu cea a suportului
muco-osos
 Indicii de igienă
o indicele de placă
o indicele de tartru (IT)
 Indicii salivari
 Diagnosticul de malocluzie.
STABILIREA DIAGNOSTICULUI ORAL
DIAGNOSTICUL ORAL cuprinde:
o diagnosticul iniţial
o diagnosticul final.

Diagnosticul de certitudine – infirmă sau confirmă diagnosticul iniţial. Poate fi:

o diagnostic direct
o diagnostic diferenţial
o diagnostic pozitiv
o diagnostic de probă (terapeutic)
o diagnostic de espectaţie.

În formularea diagnosticului oral se iau în considerare semnele şi simptomele

precizate prin:
o anamneză
o evaluare generală
o examinare extraorală
o examinare intraorală
o examinarea complementară.
STABILIREA DIAGNOSTICULUI ORAL
Diagnosticul oral cuprinde toate elementele sistemului stomatognat şi interrelaţia lor
cu organismul. Etapele diagnosticului sistemic cuprinde:
o Diagnosticul stării generale se precizează pe baza:
o anamnezei
o evaluării generale clinice
o examinării complementare

o Diagnosticul stării locale este complex şi cuprinde diagnosticul de integritate:

o odontală
o parodontală
o a arcadei
o ocluzală
o al relaţiilor mandibulo-craniene
o homeostatică şi funcţională
o mucozală, a limbii şi glandelor salivare
o chirurgicală.

o Diagnosticul stării de igienă

STABILIREA DIAGNOSTICULUI ORAL