HIV & SIDA

NU EXISTĂ NIMIC MAI MURDAR
POTENŢIAL DECÂT UN RĂZBOI ASCUNS.
Cuprins:

▪ Hiv
▪ Sida

Virusul HIV Virusul SIDA

 HIV –Informatii

HIV reprezintă prescurtarea în limba engleză a Human Immunodeficiency Virus (Virusul Imunodeficienței Umane).
De fapt, acest termen denumește două virusuri înrudite, din categoria retrovirusurilor, HIV-1 și HIV-2, care
cauzează la om sindromul imunodeficienței dobândite (SIDA). Aparținând retrovirusurilor, nu poate fi îndepărtat
complet din organism pentru că acest tip de virusuri are capacitatea de a-și înscrie codul în codul genetic al
celulei gazdă. O infectare cu HIV duce după o perioadă lungă de incubare, de ani, chiar zeci de ani, la declanșarea
bolii SIDA.
Tipuri:
Virusurile HIV se împart în grupa HIV-1 in tipurile M,N și O. Virușii din subtipul M sunt cei mai raspanditi în lume si
contin doua subtipuri denumite A și B. Tipul B este cel mai răspândit în Europa de vest și America de Nord. Grupa
HIV-2 se împarte la rândul său in subtipurile A și B, fiind prezentă mai mult în Africa de vest, dar se răspandește si
în Europa pentru că 15% din persoanele nou infectate în Portugalia în 2005 au fost infectate cu acest virus HIV-2.
În ultimii ani se constată însă și răspândirea celelaltor subtipuri. Franța și Benelux înregistrează 30-50% din
cazurile noi diagnosticate cu alte tipuri decât HIV-1-M subtip B. HIV-1 și HIV-2 se aseamănă dpdv a evoluției și
simptomelor clinice a infecției. Ambele virsuri au aceeași prezentare sub microscopul electronic, dar se
deosebesc prin greutatea moleculară a proteinelor și ordinea genelor.
 SIDA–Informatii

SIDA (sindromul imunodeficienței umane dobândite) este o afecțiune provocată de virusul Simptome:

imunodeficienței umane, HIV, care atacă și distruge progresiv sistemul imunitar al organismului. Boala 1)Febra
se manifestă prin infecții grave care determină pierderea accentuată în greutate, afecțiuni ale  2)Adenopatie
creierului și ale sistemului nervos central. Pentru a se reproduce, HIV trebuie să pătrundă într-o celulă a 3)Diaree
sistemului imunitar. Virusul pătrunde în organism prin contact sexual, prin contaminare cu sânge 4)Letargie
 infectat sau de la mamă infectată la făt, în timpul sarcinii, al nașterii și al alăptării. HIV poate fi 5)Slabire
prezent în lichidele biologice, ca sânge, spermă, secreții vaginale și laptele matern.O persoană
seropozitivă la HIV (al cărei sânge conține anticorpi specifici îndreptați împotriva virusului HIV, ceea ce
dovedește infectarea sa cu acest virus) nu prezintă în mod obligatoriu semnele bolii. Ea este totuși
purtătoare de virus și deci susceptibilă să îl transmită.
SIDA a fost declarată ca boală de sine stătătoare cu aspect de pandemie la 1 decembrie 1981. 
Organizația Mondială a Sănătății (OMS) consideră numărul deceselor datorate urmărilor acestei boli ca
fiind de 2,9 milioane în anul 2006, numărul celor infectați pe plan mondial de 39,5 milioane, anual
infectându-se alte 4,3 milioane de persoane. Pe plan mondial numărul persoanelor infectate cu HIV se
apreciază ca fiind de 1% în grupa de vârstă 15–45 de ani. În unele țări din Africa se consideră numărul
celor infectați cu acest virus în această grupă de vârstă ca fiind de până la 20% (și chiar mai mare în
unele regiuni) din populație.
 HIV&SIDA –Curiozitati
• Acronimul SIDA provine din limba franceză: syndrome d'immunodéficience acquise. Pe plan mondial se mai
folosește și acronimul AIDS, provenit din limba engleză: acquired immune deficiency syndrome.
• Virusul HIV provine probabil de la virusul SIV găsit la cimpanzei.
• Testul rapid a apărut pe piață în 2002. Determină anticorpii HIV-1 și HIV-2 și poate fi folosit la fel ca testul ELISA
anterior descris, doar după 12 săptămâni de la posibila infectare.Și acest test este doar un test de depistare,
rezultatul pozitiv cerând o confirmare prin testul Western Blot.
• 1979 – Medicii din New York și Los Angeles au remarcat unele dereglări neobișnuite ale sistemului imun la un șir
de pacienți – bărbați homosexuali: cazuri serioase de herpes genital, cancer al vaselor sanguine (sarcomul
Kaposi) și o formă rară de pneumonie (pneumocistoză).
• 2003 – Bolnavii de SIDA și persoanele infectate cu HIV primesc acces la terapia ARV.
• Mecanismul de infectie este urmator:
În prima etapă, HIV-ul infectează receptorii CD4, folosindu-i apoi ca poartă de intrare în organism. Multe tipuri de
celule au epitopul comun cu aceste proteine în care CD4 joacă un rol crucial: macrofagele, fibroblaștii, monocitele,
limfocitele T, limfocitele B, limfocitele NK (natural killer); celulele endoteliale, celulele microgliale și celulele
epiteliului gastrointestinal sunt țintele primare preferate de HIV.
• HIV este un retrovirus circular, din specia lentivirusurilor. Infecțiile cu acest tip de virus decurg de regulă cronic, cu
o perioadă lungă de latență, afectând și sistemul nervos. Diametrul este de 100-200 nm ș este înconjurat de un
înveliș de lipoproteine.
 HIV&SIDA –RISCUL DE INFECTARE
• Statistica de mai jos se bazează pe studii clinice efectuate în fazele subclinice, de latență a persoanelor infectate,
circa 3 luni după infectare și înaintea izbucniri boli.
• Contactul sexual neprotejat cu un partener seropozitiv, comportă un risc de 0,05-0,15 % la femei și 0,03-5,6% (un
studiu) la bărbați.
• Infectarea prin practici sexuale orale: la bărbat (fellatio - penisul este luat în gură) riscul este mai mic dar nu poate
fi exclus; la femei (cunnilingus - lingerea vulvei) și prin anilingus (stimularea anusului prin lingere, practică
întâlnită în pornografie și la coprofili- o variantă a fetișismului) este considerat ca fiind extrem de redus.
• În timpul contactului sexual anal se produc deseori mici ragade (zgârieturi) pe mucoasa anală. Pentru această
practică riscul este de 0,82% la partenerul pasiv și 0,3% la parteneul activ (studiu efectuat la parteneri
homosexuali).
• Alte practici sexuale, fără contact direct cu secreții sau sânge infectat au un risc extrem de scăzut de infectare.
• Infecția prin înțepăturile de ac depinde de situație. Riscul general este de 0,3% și crește în leziuni adânci (de 16
ori), urme vizibile de sânge pe ac sau acul a fost anterior într-o arteră sau venă (de 5 ori), concentrația crescută de
viruși în sânge (de 6 ori). Riscul în cazul canulelor este mai ridicat decât la ace compacte (ac de seringă-canulă ,
ac de cusut-compact).

Valoarea statistică depinde și de calea de transmitere, riscul prin contact sexual repetat cu o persoană infectată fiind
mai mic decât cel care îi urmează unei înțepături. Mai mare chiar este riscul de transmitere de la mama netratată la
făt (cu cca. 40%) iar cel de contaminare prin transfuzii este chiar de 95%.
MULTUMESC PENTRU
ATENTIE ELABORAT: BRICEAG ION

GRUPA : B-1921

PROFESOR: TALMACI NATALIA

OBIECTUL: DECIZII. M.S.V