URGENȚE ARITMICE

DEFINITIE
Aritmiile se definesc ca tulburari in formarea si/sau
transmiterea impulsului electric la nivelul inimii, cu
expresie clinica variabila, de la forme bine tolerate,
asimptomatice pana la cele cu risc vital (moarte
subita).
In mod normal impulsul este generat de catre celulele nodului
sinoatrial.
Aceste celule descarca ritmic impulsuri cu o frecventa de 60-
100/minut.
Impulsurile sunt transmise prin masa miocardului atrial,
determinand contractia atriala.
Propagarea impulsului se face mai departe prin nodul
atrioventricular, fasciculul Hiss, reteaua Purkinje pana la miocardul
ventricular de lucru, determinand contractia ventriculara.
 Celulele nodului atrioventricular, ale fasciculului Hiss si fibrele
retelei Purkinje sunt si ele dotate cu proprietatea de a avea
automatism propriu, dar frecventa descarcarilor este mai mica (40-
50/minut pentru nodul atrioventricular si <40/minut pentru focarele
infrahissiene) si este inhibata de descarcarile nodului sinusal.
METODE DIAGNOSTICE IN ARITMII

Pentru dignosticul aritmiilor folosim:

1.Date anamnestice: istoric de palpitatii, boala ischemica
coronariana, cardiomiopatii ,etc.
2.Examenul clinic: manifestarile clinice sunt determinate de
tulburarile hemodinamice atat in tahiaritmii cat si in
bradiaritmii. Tahiaritmia produce scurtarea diastolei si scaderea
volumului bataie, iar bradicardia prin scaderea excesiva a
frecventei cardiace duce la reducerea debitului cardiac. In
fibrilatia atriala cu raspuns ventricular rapid sau lent la aceste
mecanisme se adauga si pierderea pompei atriale.
Tulburarile hemodinamice generate de aritmii sunt, in ordinea severitatii:
-insuficienta ventriculara stanga acuta , EPA.
-hipotensiune arteriala severa, soc cardiogen.
-ischemie coronariana acuta- sindrom coronarian acut (angina pectorala
instabila, infarct miocardic acut)
-insuficienta circulatorie cerebrala variabila ca manifestare: ameteli, vertij,
tinitus, acufene, atacuri ischemice tranzitorii sau precipitarea unui
accident vascular cerebral. Sincopa apare mai frecvent in blocurile
atrioventriculare de gradul III, in flutterul atrial si in fibrilatia atriala cu
raspuns ventricular lent si in tahicardia ventriculara ventriculara .
-manifestari regionale de ischemie: ischemie mezenterica cu precipitarea
aparitiei unui infarct mezenteric, ischemie periferica acuta (durere,
parestezii la nivelul membrelor)
Aprecierea clinica a severitatii unei aritmii (dupa
Lehman):
Clasa I- pacient asimptomatic sau cu palpitatii
Clasa II- exista ischemie moderata secundara aritmiei:
ameteli, dureri precordiale de tip coronarian, dispnee
Clasa III- Exista ischemie severa cerebrala si coronariana:
sincopa, alterarea starii de constienta, accident
vascular cerebral, infarct miocardic acut, edem
pulmonar acut.
Clasa IV- stop cardiac.
3.Monitorizarea activitatii electrice a cordului cu
electrozi autostatici sau prin padele (in stopul
cardiorespirator)- permite recunoasterea rapida a
aritmiilor dar nu analizeaza decat derivatiile standard D I,
D II, D III.
4.Electrocardiograma in 12 derivatii este metoda
utilizata in urgenta pentru diagnosticul aritmiilor.
5.Monitorizarea ECG Holter este cea mai utila metoda
neinvaziva pentru diagnosticul tulburarilor de ritm, a
corelatiei lor cu simptomatologia, dar presupune timp (24
ore) si de aceea nu se efectueaza in serviciile de urgenta.
CLASIFICAREA ARITMIILOR
Se considera urgenta aritmica orice tahiaritmie cu
frecventa >140/minut si orice bradiaritmie cu frecventa
<45/minut.
Tulburarile de ritm si de conducere se clasifica in :
• Tahiaritmii
• Bradiaritmii
• Situatii particulare: torsada varfurilor si sindromul
tahicardie-bradicardie din boala de nod sinusal.
 
Tahiaritmii
FC este >140/minut. In functie de originea complexului QRS tahicardiile sunt :
A1. Tahicardii cu complexe QRS inguste (QRS<0,12 secunde) - au origine supraventriculara
si pot fi :
-cu ritm regulat (RR constant) tahicardia sinusala,
tahicardia paroxistica supraventriculara,
flutterul atrial 2:1 .
-cu ritm neregulat(RR variabil) - fibrilatia atriala cu raspuns ventricular rapid.
A2. Tahicardii cu complexe QRS largi (QRS>0,12 secunde) - originea complexului QRS este
ventriculara. Dar complexul QRS larg apare si in tahiaritmiile supraventriculare asociate cu
bloc de ramura, sindrom de preexcitatie WPW, conducere intraventriculara aberanta
dependenta de frecventa.
 
Tahicardiile cu QRS larg sunt:
-cu ritm regulat Tahicardia ventriculara
TPSV + bloc de ramura, WPW
Flutterul atrial 2:1 + bloc de ramura,WPW,etc
-cu ritm neregulat: -fibrilatia atriala cu raspuns ventricular rapid asociata cu bloc de
ramura,WPW, etc.
BRADIARITMIILE
- Frecventa cardiaca este <45/minut iar complexul QRS
poate fi ingust (<0,12secunde) sau larg (>0,12 secunde)
in functie de originea lui supra sau infrahissiana.
Bradicardiile pot fi :
  -cu ritm regulat:
- bradicardia sinusala,
- blocul atrioventricular gradul III,
- flutterul atrial cu grad mare de bloc (6:1,7:1,8:1).
-cu ritm neregulat:
-blocul atrioventricular gradul II Mobitz I si Mobitz II,
- fibrilatia atriala cu raspuns ventricular lent
CARACTERISTICI ECG IN ARITMII
A1.Tahicardii cu QRS ingust:
a) Tahicardia sinusala - frecventa este >100/minut (frecvente extreme:140-
160/minut), ritmul este regulat (RR constant), complexul QRS <0,12
secunde, undele P sunt prezente si preced fiecare complex QRS
b) Tahicardia paroxistica supraventriculara (TPSV)- frecventa este intre
140-220/minut, ritmul este regulat (RR constant), QRS<0,12 secunde, unda P
este absenta.
c) Flutterul atrial 2:1- frecventa QRS este de 150/minut (jumatate din
frecventa atriala de 300/minut), ritmul este regulat, QRS<0,12 secunde,
undele P sunt absente si exista undele „F” de flutter „in dinti de fierastrau”,
fara linie izoelectrica intre ele, cu frecventa de 300/minut, vizibile mai bine
in D II, D III, aVF
d) Fibrilatia atriala cu raspuns ventricular inalt- frecventa este
>100/minut (frecvent>140/minut), ritmul este neregulat (RR variabil),
QRS<0,12 secunde, undele P sunt absente si exista unde „f”de fibrilatie,
neregulate, cu frecveta de 350-600/minut, vizibile mai bine in V1, V2, V3.
a)

b)
c)

d)
A2. Tahicardii cu QRS larg:
a)Tahicardia ventriculara
- succesiunea pe un traseu ECG a mai mult de 3 complexe QRS largi >0,12
secunde si cu o frecventa >100/minut. Frecventa de obicei este >140/minut -
240/minut. Ritmul este regulat (RRconstant), activitatea atriala este disociata de
cea ventriculara. Alte criterii ce pledeaza pentru diagnosticul de tahicardie
ventriculara sunt:
-prezenta pe traseul ECG a complexelor de captura - QRS inguste corespunzatoare transmiterii
la ventriculi a unui stimul atrial.
-prezenta „batailor de fuziune”- complexe QRS cu morfologie intermediara intre cea
supraventriculara si cea ventriculara.
-complexele QRS din tahicardia ventriculara sunt monofazice, pozitive sau negative,
concordante ca sens in toate derivatiile precordiale.

b)Tahicardiile supraventriculare cu QRS larg asociaza particularittile ECG ale

blocurilor de ramura, ale WPW (unda delta).
 a)

b)
B. Bradicardii:
a) Bradicardia sinusala
- frecventa intre 40-60/minut, ritm regulat, QRS <0,12 secunde, unde P prezente in fata fiecarui
complex QRS.

b) Blocul atrioventricular gradul I – P inainte de fiecare QRS, QRS ingust, dar intervalul PR este
alungit > 0,20” in mod constant, inaintea fiecarui complex QRS.

c) Blocul atrioventricular gradul II Mobitz I – frecventa variabila, de obicei joasa, ritm neregulat
(RR variabil, PR creste progresiv), intervalul PR alungit progresiv, pana cand o unda P este
blocata (neurmata de QRS); QRS este de regula ingust dar poate fi si >0,12 secunde.

d) Blocul atrioventricular gradul II Mobitz II- are caracteristici asemanatoare cu b) dar

intervalul PR nu creste progresiv si nici intervalul RR nu variaza in sens invers. Fara a exista
aceste alungiri progresive ale PR brusc o unda P nu mai este urmata de QRS. In blocul
atrioventricular de grad inalt exista mai multe unde P consecutive blocate.

e) Blocul atrioventricular gradul III (complet)- exista o disociatie totala intre activitatea atriala si
cea ventriculara. Daca QRS este <0,12 secunde si are o frecventa de 40-55/minut, blocul este
probabil nodal (suprahissian). Cand QRS este >0,12 secunde si rata ritmului de scapare este
<40/minut blocul este localizat distal de fasciculul Hiss si nu raspunde bine la tratamentul
medicamentos.
b, c, d, e
C. Situatii particulare
C1. Torsada varfurilor este o tahiaritmie ventriculara aflata la
limita dintre tahicardia ventriculara si fibrilatia ventriculara
caracterizata ECG printr-o alternanta a complexelor QRS in
jurul liniei izoelectrice (6-10 complexe pozitive, urmatoarele
QRS sunt negative), frecventa fiind de 150-250/minut.
C2. Boala de nod sinusal este caracterizata ECG prin
sindromul tahi-bradi. Manifestarile ECG mai frecvente sunt:
bradicardia sinusala, blocul sinoatrial, oprirea sinusala,
fibrilatia atriala cu ritm ventricular lent, tahiaritmiile
supraventriculare (fibrilatie atriala, flutter atrial) alternand
cu ritmuri cu frecventa joasa.
Torsada varfurilor

Ritm idioventricular
accelerat RIVA

SSS- boala de nod

sinusal
 METODE TERAPEUTICE IN URGENTELE
ARITMICE
A. Medicatia antiaritmica
B. Terapia electrica
C. Metode chirurgicale (ablative)
D. Alte metode de tratament
MEDICATIA ANTIARITMICA
Cea mai utilizata clasificare a medicatiei antiaritmice este clasificarea
Vaughan-Williams:
Clasa I -stabilizatoare de membrana , blocheaza canalele rapide de
sodiu.Se impart in:
-subclasa Ia (chinidin-like): Chinidina, Disopiramida, Procainamida,
Ajmalina.
-subclasa Ib (lidocain-like): Lidocaina, Mexiletina, Fenitoina.
-subclasa Ic: Flecainida, Encainida, Propafenona.
Clasa II-beta blocante sunt:
-fara cardioselectivitate: Propranolol, Oxprenolol
-cardioselective: Atenolol, Metoprolol, Acebutolol
Clasa III - blocante ale canalelor de potasiu, prelungesc
repolarizarea: Amiodarona, Sotalol, Bretiliu Tosilat.
Clasa IV-blocante ale canalelor de calciu: Verapamil, Diltiazem.
Alte antiaritmice neincluse in clasificare:
-Adenozina actioneaza la nivelul receptorilor cardiomiocitari A1
(inhibitori ai adenilatciclazei) determinand efect dromotrop negativ
(blocheaza nodul AV si rezolva o mare parte a TPSV), cronotrop negativ
si asupra receptorilor vasculari A2 (stimulanti ai adenilatciclazei) cu
efect vasodilatator (responsabil de senzatia de caldura si de congestia
fetei dupa injectarea rapida intravenoasa).
Ca substituent al Adenozinei in practica medicala noi utilizam
Fosfobion (adenozintrifosfat sodic-echivalent cu 1 % ATP).
-Digoxin- are efect vagal deprimant al automatismului si al conducerii
atrio-ventriculare.
-Sulfatul de Magneziu- este drogul de electie in torsada de varfuri
In bradiaritmii se utilizeaza urmatoarele medicamente:
-Parasimpaticolitice: Atropina
-Simpaticomimeice: Izoprenalina, Dopamina, Adrenalina
-Aminofilina
ADMINISTRAREA MEDICATIEI ANTIARITMICE IN URGENTA
1.Adrenalina - fiole a 1 ml solutie apoasa, continand Adrenalina 1 mg.
Indicatii:- in toate ritmurile de oprire cardiaca (FiV,TV, asistola, activitate
electrica fara puls). Se administreaza intravenos sau intraosos cate 1 mg la
fiecare 3 - 5 minute.
-in bradiaritmiile simptomatice care nu raspund la Atropina, Izoprenalina.
Se administreaza in perfuzie in doza de 2-10 µg/minut (se pune 1 fiola de
Adrenalina in 500 ml ser fiziologic, obtinandu-se o concentratie de 2 µg/1ml
solutie/20 picaturi. Din aceasta solutie vom perfuza 20-100 picaturi/minut).
 
2.Atropina-fiole a 1ml cu 1 mg de Atropina.
Indicatii:-in bradiaritmiile simptomatice ca tratament initial sau in cele cu
risc de asistola in absenta pacemakerului extern. Atropina se administreaza
intravenos direct in doza initiala de 0,5mg-1mg. In caz de ineficienta putem
repeta administrarea a cate 0,5 mg intravenos pana la doza totala de 3 mg.
3.Amiodarona-fiole a 3 ml continand 150 mg Amiodarona.
Indicatii: -in stopul cardiorespirator prin FiV/TV refractar la soc electric
extern. Vom administra dupa socul electric nr.3 o doza de Amiodarona de
300 mg (2 fiole diluate cu 20 ml Glucoza 5%) intravenos. La nevoie putem
repeta administrarea a inca 150 mg Amiodarona, in dilutie. Administrarea
in bolus intravenos poate fi urmata de administrarea in perfuzie in doza
de 1 mg/minut pentru urmatoarele 6 ore si apoi de 0,5 mg/minut pana la
doza zilnica totala de 2 g Amiodarona.
-Amiodarona este indicata atat in tahiaritmiile cu QRS ingust cat si in cele
cu QRS larg stabile hemodinamic. Modalitati de administrare:
-intravenos lent, in 10 minute, 150mg Amiodarona (1fiola) dizolvata in 20
ml Glucoza 5%, urmata la nevoie de administrarea in perfuzie a 150-
300mg in 250-500ml Glucoza 5%, timp de 1 ora.
-perfuzie endovenoasa cu 300 mg Amiodarona (2 fiole) dizolvate in 500 ml
Glucoza 5%, timp de 1ora.
4.Lidocaina (Xilina)
-fiole a 10 ml, concentratie 1%, continand 100mg Xilina /fiola
-fiole a 5 ml, concentratie 1%, continand Xilina 50mg
-fiole a 2 ml, concentratie 2%, continand Xilina 40 mg.
Indicatii:-in resuscitarea cardiorespiratorie din FiV/TV refractare
la socurile electrice initiale, ca alternativa la Amiodarona, se
administreaza un bolus intravenos initial de 100 mg Xilina urmat
de repetarea administrarii a cate 50 mg pana la doza de 200 mg.
-in tahicardia ventriculara cu puls carotidian prezent si bolnav
stabil hemodinamic, precum si in extrasistolele ventriculare cu
risc, Xilina se administreaza in doza de 1mg/kgc in bolus
intravenos, urmat de perfuzie cu 1-4 mg/minut. In caz de
ineficienta a primului bolus de Xilina se poate repeta
administrarea a cate 50 mg Xilina intravenos direct de inca 2 ori.
5.Mexiletin-fiole a 10 ml,continand 250 mg Mexiletin (Mexitil).
Indicatii: -in aritmiile ventriculare (TV, extrasistole ventriculare cu risc) refractare la
Lidocaina. Se administreaza intravenos lent, in 5-10minute, 50-250 mg Mexiletin, urmat
de perfuzie cu 0,5 mg/minut.
 
6.Digoxin-fiole a 2 ml, continand digoxina 0,5 mg.
Indicatii:-in fibrilatia atriala cu raspuns ventricular rapid, la bolnav stabil hemodinamic.
Se administreaza intravenos lent 0,5 mg (1 fiola) diluate in 20 ml Glucoza 5% (la
pacientul nedigitalizat anterior sau care a intrerupt digitala) si 0,25 mg intravenos, in
dilutie, la cei corect digitalizati.
-in alte tahicardii cu QRS ingust stabile hemodinamic Digoxinul se poate utiliza in
functie de patologia asociata.
NU se utilizeaza Digoxin in tratamentul tahicardiilor cu complexe QRS largi.
 
7.Verapamil-fiole a 2 ml, continand 5 mg Verapamil (Isoptin).
Indicatii: in terapia tahicardiilor cu QRS ingust stabile hemodinamic.
Se administreaza 5-10 mg Verapamil intravenos lent, in5-10 minute.
Are efect inotrop negativ si este contraindicat la cei cu EPA, insuficienta cardiaca.
NU se utilizeaza in tratamentul de urgenta al tahicardiilor cu QRS larg.
8.Metoprolol-fiole a 5 ml, continand 5 mg metoprolol tartrat.
Este indicat ca antiaritmic in tahiaritmiile cu QRS ingust stabile hemodinamic. Se
administeaza 5 mg intravenos lent, in 5 minute, repetabil la nevoie cate 1-2,5mg,
pana la doza totala de 15 mg.
 
9.Propranolol-fiole a 5 ml cu 5 mg Propranolol.
Indicatii: -in tahicardia sinusala, tahicardiile supraventriculare stabile. Se
administreaza intravenos lent cate 1 mg repetabil la 5 minute, pana la obtinerea
efectului dorit.
NU se administreaza la cei cu astm bronsic , BPOC si nu este folosit in tahicardiile cu
QRS larg.
 
10.Propafenona-fiole a 20 ml cu 70 mg/fiola.
Indicatii :- in tahicardii cu QRS ingust si in cele cu QRS larg stabile hemodinamic.
Se administreaza intravenos lent, in 3-5 minute, o doza de 1-2 mg/kgc Propafenona
diluata in solutie salina izotona, urmata la nevoie de o perfuzie cu 2 mg/minut.
11.Fosfobion-fiole a 1ml solutie apoasa continand 10 mg
adenozintrifosfat sodic.
Indicatii: - in tahicardiile cu complexe QRS inguste, stabile, cu
exceptia fibrilatiei atriale cu raspuns ventricular rapid. Se
administreaza un prim bolus intravenos rapid de 10 mg (1 fiola),
sub monitorizare ECG. In caz de ineficienta mai administram la
1-2 minute inca 20 mg Fosfobion (2 fiole) intravenos rapid.
 
12.Sulfat de maneziu-fiole a 10 ml continand 2 grame sulfat de
magneziu.
Indicatii: - in torsada varfurilor Sulfatul de Magneziu reprezinta
medicatia de prima linie. Se administreaza 2-3 grame (1 fiola-1,5
fiole) de Sulfat de Magneziu intravenos lent, apoi perfuzie cu 10
grame (5 fiole) solvite in 500 ml Glucoza 5%, in 6 ore.
TERAPIA ELECTRICA
Termenul de terapie electrica include:
B1. Defibrilarea
B2. Electroconversia
B3. Electrostimularea cardiaca
 
B1. Defibrilarea reprezinta aplicarea unui soc electric asincron (momentul descarcarii
energiei nu este corelat cu complexul QRS) la un bolnav in stop cardiorespirator
produs prin fibrilatie ventriculara sau tahicardie ventriculara fara puls.
Scopul defibrilarii: depolarizarea unei mase critice de miocard astfel incat
“pacemakerul natural” sa poata prelua comanda si sa apara un ritm cardiac eficient
mecanic.
Socul electric se poate aplica extern (cel mai frecvent) si intern. In functie de tipul de
defibrilator utilizat socul electric este cu unda monofazica (utilizeaza energii mai
mari 360 J) sau cu unda bifazica (utilizeaza energii mai mici 200 J).
Defibrilatorul implantabil este un dispozitiv capabil sa
recunoasca aritmiile ce produc stop cardiac si necesita
defibrilare.
 Acest dispozitiv identifica fibrilatia ventriculara, tahicardia
ventriculara si descarca unul sau,in caz de esec, 5-6 socuri
electrice pentru conversia la ritm sinusal.
 Este indicat la bolnavii cu risc crescut de moarte subita

cardiaca prin aritmii maligne si care nu au raspuns la celelalte

masuri (medicatie antiaritmica,metode ablative).
B2. Electroconversia reprezinta depolarizarea globala sincrona a cordului printr-
un electrosoc ce reduce la 0 potentialul electric cardiac si permite nodului
sinusal sa preia comanda.
Indicatiile electroconversiei:

1.Tahiaritmiile cu complex QRS ingust, cu instabilitate hemodinamica sau

refractare la medicatia antiaritmica (fibrilatia atriala cu alura ventriculara
rapid, flutterul atrial 1:1,2:1, tahicardiile paroxistice supraventriculare).

2.Tahiaritmiile cu complexe QRS largi, cu instabilitate hemodinamica sau

refractar la antiaritmice (tahicardia ventriculara, tahicardii supraventriculare
asociate cu bloc de ramura,WPW).
Contraindicatii generale ale electrocardioversiei:
-tahiaritmiile din intoxicatia digitalica (se prefera ESV overdrive)
-torsada varfurilor
-tahiaritmiile din boala de nod sinusal.

.
Tehnica efectuarii socului electric extern sincron in urgentele tahiaritmice:

1.Asigurarea permeabilitatii cailor aeriene, oxigenoterapie.

2.Acces intravenos, monitorizare cardiaca prin electrozi autostatici.

3.Sedarea pacientului constient se face administrand Diazepam 10 mg intravenos (1 fiola

diluata in 10 ml ser fiziologic). Utilizarea unui opioid de tipul Fentanylului in doza de 1 –
2 ml (0,05 – 0,1 mg) este de preferat deoarece obtinem atat sedare cat si analgezie.

3.Padelele defibrilatorului se plaseaza una subclavicular dreapta si a doua apexian, spre

axila stanga; pe tegumente se aplica gel. Se selecteaza modul “sincron”de aplicare a
socului electric si energia dorita (100 J pentru TPSV, FlA -defibriltoarele monofazice- si
120 - 150 J pentru FiA, TV – defibrilator bifazic).

4.Se verifica repetat ca nici o persoana sa nu fie in contact direct sau indirect cu pacientul.

5.Se descarca socul electric (exista un interval de latenta intre actionarea comenzii si
descarcarea efectiva a energiei). In caz de ineficienta se repeta socul cu energie crescuta,
pana la maxim 3 socuri
B3. Electrostimularea (pacemakerul) reprezinta metoda de electie pentru
tratamentul bradiaritmiilor simptomatice si a celor cu risc de asistola. Se
utilizeaza un electrostimulator care furnizeaza prin intermediul unor
electrozi stimuli ce preiau comanda inimii, conform principiului
pacemakerului.
Electrostimularea poate fi externa sau interna, temporara sau definitiva.
In urgenta se utilizeaza pacemakerul toracic extern ca solutie temporara
pana la plasarea unui pacemaker temporar transvenos pentru
electrostimulare endocavitara. Electrostimularea transtoracica prezinta
dezavantajul utilizarii unor energii mari, necesitand sedare si analgezie.
Electrostimularea cardiaca temporara transvenoasa se realizeaza prin
introducerea sondei de stimulare prin abord venos central (vena
jugulara interna, vena subclavie, vena femurala) pana in ventriculul
drept.
C.METODE CHIRURGICALE (ABLATIVE)
Terapia ablativa nu este utilizata in urgenta. Principiul tehnicilor ablative utilizate consta in
distrugerea tesutului miocardic implicat in geneza unor tahiaritmii, dupa localizarea exacta a
acestuia prin studii electrofiziologice. Aceste metode sunt indicate in tahiaritmiile care nu
raspund la medicatia antiaritmica, recidiveaza frecvent sau au risc vital pentru pacient.
 
D.ALTE METODE DE TRATAMENT
Manevrele vagale sunt metode nonfarmacologice de tratament a tahicardiilor
supraventriculare. Prin manevrele vagale se creste tonusul vagal si se deprima conducerea prin
jonctiunea atrioventriculara, permitand suprimarea unor tahiaritmii (TPSV) si diagnosticarea
altora (flutterul atrial). In practica medicala manevrele vagale se realizeaza prin:
- compresia sinusului carotidian
- manevra Valsalva (expir fortat cu glota inchisa)
- scufundarea fetei in apa rece
Compresia sinusului carotidian este cea mai utilizata manevra vagala. Tehnica compresiei
sinusului carotidian:
-pacientul este in decubit dorsal cu capul in usoara extensie si rotat lateral.
-se asculta carotidele bilateral, pentru a nu exista sufluri de stenoza carotidiana si a nu risca
mobilizarea unui embol in timpul compresiei.
-se palpeaza sub unghiul mandibulei zona de pulsatilitate carotidiana maxima si se aplica cu trei
degete o presiune progresiva, timp de 20-30 de secunde. In caz de esec se repeta manevra
contralateral.