Sunteți pe pagina 1din 11

CREATIVITATEA

DEFINIȚIE

 Capacitatea de a imagina rãspunsuri la probleme, de a elabora soluții inedite și originale


(E. Limbos)

 Un complex de însușiri și aptitudini psihice care, în condiții favorabile, genereazã produse


noi și de valoare pentru societate (Al. Roșca)
TEORII PRIVIND CREATIVITATEA

 Teoria asociaționistă,elaborată de Nednik(1962), care consideră


creativitatea un proces de organizare și transformare a unor elemente
asociative în combinații noi,pe baza gândirii;
 Teoria gestaltistă(configuraționistă)definește creativitatea ca produs al
imaginației(nu al gandirii logice),cu ajutorul căreia sesizăm brusc
lacunele din configurația întregului,completându-le;
 Teoria transferului îl are ca reprezentant pe J.Guilford. El concepe
creativitatea ca o etapa a învățării, transferabilă și în alte domenii de
activitate.
NIVELURI
ALE CREATIVITĂȚII (I.A. Taylor)

 1) CREATIVITATEA EXPRESIVĂ –este forma fundamentalã a creativității care nu este condiționatã de nici o aptitudine
și este cel mai ușor de surprins în desenele copiilor.
 Caracteristicile principale ale acestui nivel al creativității sunt spontaneitatea și libertatea de exprimare;
 2) CREATIVITATEA PRODUCTIVà –este nivelul specific tehnicienilor pentru cã presupune însușirea unor deprinderi
care permit îmbunãtãțirea modalităților de exprimare a creației;
 3) CREATIVITATEA INVENTIVà –este cea care se valorificã prin invenții și descoperiri și care pune în evidențã
capacitatea de a sesiza relații noi și neobișnuite, cãi noi de interpretare a unor realități cunoscute;
 4) CREATIVITATEA INOVATIVà – presupune înțelegerea profundã a principiilor fundamentale ale unui domeniu (artã,
științã) și apoi modificarea decisivã a abordãrii unui anumit fenomen. Vorbim în acest caz de inovații, care reprezintã
aporturi semnificative și fundamentale într-un domeniu;
 5) CREATIVITATEA EMERGENTà – este nivelul suprem al creativității la care ajung foarte puțini indivizi și presupune
descoperirea unui principiu, a unei idei care sã revoluționeze un întreg domeniu de cunoaștere. Este vorba despre cel mai
greu nivel de înțeles și de explicat, iar cei ce ating acest nivel sunt calificați drept genii.
FAZELE PROCESULUI DE CREAȚIE- GRAHAM WALLAS

1. PREPARAREA este faza inițială și obligatorie a oricărui act de creație. În aceastã fazã, creatorul sesizeazã problema și o formuleazã în
termeni foarte clari, analizeazã datele problemei, enunțã și testeazã diferite ipoteze rezolutive. Este necesarã o pregătire intensă și de
lungă durată în legătură cu problema pe care creatorul își propune să o rezolve, o informare minuțioasă asupra istoricului problemei,
asupra tentativelor altora de a o soluționa și abia apoi se emit ipoteze rezolutive.
2. INCUBAȚIA se petrece în inconștient (sau în subconștient, dupã unele explicații psihanalitice) și poate fi de mai lungă sau de mai scurtă
durată (minute, ore, zile, luni sau chiar ani). Ea pare o perioadă pasivă, de abandonare a efortului. Se presupune însã că în această fază au
loc o serie de prelucrări paralele, se stabilesc conexiuni care nu au fost efectuate anterior. Inconștientul nu creează nimic prin sine însuși.
De aceea, șansele de a obține soluții creative la o problemă depind de cât de susținute și eficace a fost faza de preparare, de bogăția
datelor acumulate.
3. ILUMINAREA (inspirația, intuiția) este momentul în care soluția problemei apare brusc în câmpul conștiinței. Materialul acumulat
duce dintr-o datã la o înțelegere clarã, sinteticã a problemei. Uneori se folosește termenul inspirație ori intuiție în loc de iluminare.
4. VERIFICAREA este faza finală a procesului de creație, în care soluția găsită este testată, examinată pentru eliminarea unor posibile
erori sau lacune.
FACTORI COGNITIVI IMPLICAȚI ÎN PROCESUL CREAȚIEI


Dintre acești factori cei mai importanți sunt imaginația si inteligența,
întrucât ei au funcția de integrare a celorlalți factori cognitivi ai creativității.
 Un factor deosebit de important e intuiția.
 O formă superioară a imaginației creatoare e ingeniozitatea, finalizată în
găsirea unor soluții simple, surprinzatoare și originale.
 Un alt factor al imaginației creatoare e originalitatea, caracterizată prin
noutate, inventivitate.
FACTORI DE PERSONALITATE IMPLICAȚI ÎN PROCESUL CREAȚIEI

 Motivațiile superioare, nivelul de aspirație, interesele personale, sentimentele și atitudinile, corelate cu


temperamentul și aptitudinile speciale orientează creativitatea mărindu-i eficiența.

 Factorii caracteriali și cei afectiv-motivaționali suplinesc în creație un coeficient de inteligență mai scazut de
120.

 Atitudinia interogativă, încrederea în forțele proprii, răbdarea, perseverența, entuziasmul, autoexigența, angajarea
socială, spiritul de grup pun în valoare capacitățile creative.
FACTORI SOCIALI IMPLICAȚI ÎN PROCESUL CREAȚIEI

 Activitatea creatoare este stimulată de exigența unui mediu social –economic și


cultural –științific care asigură formarea unei personalități creative, permite
libertatea creației, recunoaște și aplică valorile create.
 Factori stimulatori : Nonconformismul,tenacitatea,inteligența și imaginația
creatoare, profunzimea câmpului de imagini și idei
 Factori inhibitori : Ideile preconcepute, neîncrederea în sine, conformismul, teama
de a nu greși și lipsa de motivație.
METODE ALE CREATIVITĂȚII
1.BRAINSTORMINGUL- A OSBORN
În traducere directă “furtună în creier” sau “asalt de idei”, metoda constă în enunţarea spontană a mai multor idei pentru
soluţionarea unei probleme. Obiectivul urmărit prin aplicarea acesteia presupune exersarea creativităţii elevilor prin diferite
tipuri de activitate
Etapele aplicării metodei:
 I. Etapa pregătitoare, cu cele 3 faze (de selectare a membrilor grupului, de organizare şi de familiarizare cu tehnica

respectivă, de pregătire a şedinţelor de lucru – profesorul amenajează sala de clasă, alege momentul zilei, verifică
materialele necesare, anunţă regulile etc.).
II. Etapa productivă a grupului, care presupune un asalt de idei şi cuprinde următoarele faze: stabilirea temei, emiterea de

idei, propunerea de soluţii la problemă.


În această etapă, elevii nu critică, încearcă să emită cât mai multe idei, să dezvolte ideile colegilor, să analizeze, să-şi

imagineze.
III.Etapa trierii şi selecţionării ideilor (evaluarea), presupune 2 faze: analiza ideilor emise –se prezintă lista de idei; optarea

pentru soluţia finală – evaluarea critică a ideilor.


METODE ALE CREATIVITĂȚII

SINECTICA- a fost creată de psihologul american W.J.J. Gordon (1971).


Termenul înseamnă a pune împreună elemente diferite şi aparent irelevante. Această metodă presupune
utilizarea metaforelor şi a analogiilor.
Sinectica se bazează pe două mecanisme principale:
1) a face straniul (neobişnuitul, ciudatul) familiar şi
2) transformarea familiarului în straniu.
Se porneşte de la ideea că noul, adică problema pusă în discuţie, să dobândească un caracter familiar,
cunoscut, participanţii să se obişnuiască cu tema respectivă şi să înlăture incertitudinile. De asemenea, de la
ideea că există probleme în care avem dificultăţi, teama pentru că suntem prea familiari cu ele. În acest caz, intră
în funcţiune mecanismul invers: a face familiarul (obişnuitul) nefamiliar (neobişnuit). Atât în legătură cu primul
mecanism, cât şi cu al doilea se folosesc metaforele şi analogiile. Grupul de sinectică este format din cinci-şapte
participanţi de diferite profesiuni.
METODE ALE CREATIVITĂȚII

 Metoda 6-3-5 - Este vorba de împărțirea fiecărei clase în grupuri de 6 elevi, în care fiecare propune trei idei
într-un timp de maxim 5 minute. Primul grup discută problema și, pe o fișă, sunt trecute trei idei, fiecare
fiind capul unei coloane ce se va completa de către celelalte grupuri.
Dupa 5 minute, fișa este trecută unui alt grup care adauga alte trei idei în coloane sub celelalte s.a.m.d. până când
fiecare fișă trece pe la toate grupurile. Conducătorul adună foile, le citește în fața tuturor și se discută pentru a se hotărî
care din propuneri să fie însușită.