ASIGURĂRILE DE VIAȚĂ

Studenți:
Grecu Silviu-Gabriel
Ștefan Cristian Florentin
 Asigurarea de viata poate fi definita ca fiind
contractul in virtutea caruia un asigurator se
angajeaza, in schimbul primelor de
asigurare primite, sa plateasca, fie
asiguratului, fie beneficiarului asigurarii o
suma determinata, in cazul mortii
asiguratului sau cand acesta din urma
supravietuieste unei perioade definite prin
contract.
 Scopul asigurarii de viata poate fi rezumat
astfel:

 protectia financiara in cazul unei morti premature;

 mijloc de economisire pentru cei care supravietuiesc

perioadei prevazute in contract.
 Ca mijloc de protectie a persoanei, asigurarea de
viata creeaza un venit suplimentar pentru un anumit
moment, prin asigurarea unui capital sau a unei
pensii. De asemenea, asigurarea de viata vine in
sprijinul asiguratului in momentul in care acesta, in
urma unui accident, are nevoie de sprijin financiar.

 Ca mijloc de protectie a familiei, asigurarea de viata

aduce un venit compensatoriu in conditiile pierderii
intretinatorului financiar, mentinand in conditii
normale nivelul de trai al celor dragi. Totodata,
polita de asigurare de viata, prin posibilitatea de a fi
cesionata, lichideaza datorii financiare (credite
bancare), evitandu-se lasarea familiei cu datorii.
 Asigurarile de viata se prezinta sub forma unor pachete
de asigurari care acopera in principal urmatoarele riscuri:

a)supravietuire pe un interval de timp stabilit (cel putin 5

ani);
b)de economisire;
c)decesul din orice cauze;
d)invaliditatea permanenta totala sau partiala din accident;
e)incapacitatea temporara din accident;
f)decesul din accident;
g)amortizarea unei parti din suma asigurata;
h)asigurarea unei pensii viagere (pana la deces) sau pe timp
limitat;
j)erori involuntare de management.
 Aspectele legate de protectia in cadrul asigurarii de viata sunt mult mai
importante in primii ani de existenta a familiei cand si cheltuielile sunt mai
mari, in timp ce cheltuielile legate de economisire devin presante mai tarziu
pentru a oferi protectie copiilor, pentru pensionare sau pentru alte scopuri.
 La asigurarea de viata, asiguratorul nu poate sa acorde garantia sa decat
dupa ce riscul luat in sarcina sa a fost precizat. El trebuie, mai ales pentru
asigurarea de deces, sa faca o selectie a riscurilor in scopul de a evita
incheierea de contracte in care aparitia sinistrului ar avea probabilitate
anormala. El poate recurge la datele statistice (tabele de mortalitate), dar
informatiile furnizate de acestea sunt insuficiente, ea avand in vedere,
mediile sau tendintele.

Alte elemente necesare in aceasta directie se pot grupa astfel:

- obiective (elemente de variatie a riscului, legate de diverse categorii de

asigurati, grupati dupa sex, varsta, profesie);
- subiective (specifice fiecarui individ: mortalitate, psihologie, etc.);
- medicale (esentiale, in masura in care permit o estimare a sperantei de viata a
fiecaruia).
 Există câteva sute de tipuri de asigurări. Ele cuprind două
clase mari:

 la termen;
 cu economisire.

 Asigurările la termen oferă strict protecția în caz de deces pe

o durată determinată (până la maximum 75 ani) motiv pentru
care primele de asigurare sunt în general mici[2].

 Asigurările cu economisire au o componentă de protec ție în

caz de deces similară cu cea de la asigurările la termen și o
componentă de economisire[3]. Din acest motiv primele de
asigurare sunt mai mari decât cele pentru asigurările la
termen. În schimb, deținătorul poate avea acces la bani prin
diferite tipuri de retrageri sau răscumpărări.
 Subtipuri de asigurări cu economisire

 Asigurarea pe termen nelimitat acoperă riscul de deces pe o perioadă

mai lungă decât cele la termen (până la maximum 95 ani)[3]. Condi ția
este ca primele să fie plătite până la momentul pensionării.
 Asigurarea mixtă de viață este tot un produs tradițional, cu sume
asigurate garantate care acoperă atât riscul la deces, cât și la
supraviețuire prin componenta de economisire[4].
 Asigurarea mixtă redusă este un produs tradițional, cu sume
asigurate garantate care dă posibilitatea asiguratului de a retrage din
primele neutilizate de asigurator pentru protecția în cazul
decesului[4].
 Asigurarea de studii permite acumularea unor sume de bani pentru
educația universitară[4]. Asiguratul este părintele sau tutorele
copilului, iar beneficiarul este copilul ajuns la momentul studiilor
universitare.
 Asigurarea de zestre este un produs financiar asemănător cu
asigurarea de studii, dar suma asigurată va fi obținută de
copil la momentul căsătoriei sau la împlinirea unei vârste
stabilite distinct de fiecare asigurator[5].
 Asigurarea unit-linked este asemănătoare cu asigurarea
mixtă de viață, dar mai complexă. Are tot o componentă de
protecție în caz de deces, dar în locul componentei de
economisire există o componentă de investiție[5]. Aceasta
permite cumpărarea unor unități de cont sau de investiție
din programele asiguratorului al căror preț însumat arată
valoarea contului. Câștigul obținut pentru client se măsoară
în prețul de vânzare al acestora care arată performanțele
programului de investiții la un anumit moment dat.
 Anuitățile nu reprezintă o asigurare de viață propriu-zisă, ci
un mijloc de utilizare la momentul pensionării a capitalului
acumulat în timp[6].