Tema: Statul, concept, forme

V Sainsus, dr. conf univ.

Planul temei:
• Conceptul de stat
• Forme de state
• Statul de drept
Concept
• Statul este principala instituție a sistemului politic, pin intermediul căruia
se realizează organizarea societății
• Noțiunea de stat provine de la latinescul status – stare de repaus, romanii
foloseau noțiunea de civitas semnificând – cetate, germanii au utilizat
noțiunea de land - țară stat.
• Noțiunea apare pentru prima dată în lucrarea lui N Machiavelli în secolul
XVII, el considera statul o organizație politică națională, sub egida unei
monarhii absolute, înscrisă în limitele unui teritoriu.
• Montesquie prezintă statul ca o instituție centrală bazată pe legi și trei
elemente structurate ale puterii:legislativă executivă și judcătorească
Concept
• Immanuil Kant definește statul ca o grupare a oamenilor supuși
regulilor de drept.
• În concepția marxistă statul este un instrument de dominare a unei
clase sociale asupra alteia.
• V.S. Soloviov opinează, metaforic, că statul există nu pentru a
transforma viaţa in rai, ci pentru a impiedica transformarea ei in infern.
• Statul este o formă specială de organizare a puterii politice in societate,
care se caracterizează printr-o deplină suveranitate, de ţine monopolul
legitim de constrangere a populaţiei şi dispune de un aparat special de
conducere a societăţii.
Originile statului:
• teocratică unde statul este o creație divină

• patriarhală din care statul are geneza de la familie sau din puterea monarhului, idee expusă
și de Confucius

• contractuală potrivit ei statul a apărut ca rezultat al înțelegerii dintre putere și cetățeni.

• organistică, statul apare ca sistem de a asigura funcționalitatea sistemului social.

• teoria violenței susține că statul a apărut ca finalitate a stărilor conflictuale dintre oameni.

• teoria rasistă statul a apărut ca rezultat a luptei dintre rase

• teoria pluralistă definește că statul a apărut prin necesitatea protejării diversității politice.
Parametrii principali ai statului contemporan

• Teritoriul,

• Populaţia (cetăteni ai altor state, minotități, apatrizi),

• Puterea suverană (supremaţia puterii de stat).

Suveranitatea și independența
• Suveranitatea începe la momentul formării, constituirii națiunii și a
afirmării luptei de eliberare națională, prăbușirea sistemului colonial
mondial.
• Statul suveran era chemat să asigure organizarea și întreținerea
relațiilor comerciale, economice și contractelor multilaterale pe
principiul independenței și a suveranității.
• Suveranitatea se definește ca cea mai înaltă putere sau puterea
nedirivată.
• Suveranitatea contravine în prezent drepturilor, libertăților umanității.
Independența
• Independența este una din valorile mondiale ale politicii mondiale.
Ea impune fiecărui stat să țină cont de interesele celorlalte state, este
compatibilă cu solidaritatea. Independența statului este o categorie
sacră și nu admite amestecul unui stat terțe, autonomia autorităților
statale. Independența modernă naște dependență. dovadă este
integrarea statelor în structuri economice, ideeia constituirii statului
mondial și a uniunilor care sunt structuri supranaționale. Independența
a devenit o structură anacronică, obstacol pentru colaborarea
internațională
Suveranitate modernă
• Conceptul de suveranitate modernă a fost formulat de Bodin care consideră că avem câteva forme
distinctive chiar dacă nu sunt clar definite:
• Suveranitate politică legală
• Suveranitate națională (puterea este emanată de națiune)
• Suveranitate monarhică
• Suveranitate de stat (independență în raport cu altă forță exernă)
• Suveranitate internă și externă
• Suveranitate de jure și de facto
• Suveranitate populară (suveranul legitim este poporul)
• Suveranitate coercitivă
• Suveranitate absolută și relativă
• Suveranitate influențată
• Suveranitate pozitivă și negativă.
Statul natiune
• Statul națiune este finalitatea statului modern. Statul național este
corelat cu sentimentul național, conștiința națională. Știința de carte,
birocrația și armata a adus la apariția statelor națiune în modernism.
Statul națiune este s-a dovedit a fi cel mai eficientă și cea mai conturată
formă de organizare socială. Primul stat națiune fiind Japonia în sec XIX,
Marea Britanie, Franța, Germania, Italia. SUA nu a ajuns la titlul de stat
națiune dar a depășit limitele statelor națiuni, fiind membru într-o
majoritate de organizații internaționale.
• statul națiune tinde de a îngloba toată națiunea, reflectă interesul
națiunii de bază, nu coincide adesea statul cu spațiul de răspândire a
națiunii
Națiuni civice versus Națiuni etnice
• Națiunile etnice sunt bazate în primul rînd pe valori culturale, lingvistice,
determinism geo- grafic, religie, tradiţii și istorie comună.
• Națiuni civice, cetăţenii sunt conștienţi despre faptul că toţi, indiferent de
apartenenţa etnică, cul- turală, religioasă, etc. sunt egali în faţa legii. Anthony
Smith scoate în evidenţă că națiunea civică asigură unitatea cetăţenilor prin
prisma instituţiilor, legilor, drep- turilor cetăţenești, și a unei culturi și ideologii
civice. Același autor, consideră că naţiunea etnică se bazează pe o „super-familie
fictivă”, decisiv fiind limba vorbită și tradiţiile.
• Michael Ignatieff definește națiunea civică drept o „co munitate a celor egali în
drepturi, uniţi de patriotismul pentru un set de practici politice și valori situaţie
caracteristică pentru Marea Britanie, Franţa, și SUA Ignatieff remarcă că
naţionalismul etnic îndeamnă de a avea încredere „doar în cei cu același sînge”
Statul - ca totalitate a indicilor externi include:

• Forma oranduirii de stat - reflectă organizarea administrativ-teritorială

a statului, corelaţia dintre organele centrale, regionale şi locale din
perspectiva caracterului interdependenţei subiecţilor;

• Forma de guvernare - se subinţelege modul de constituire a puterii

supreme in stat, principiile coraportului dintre ramurile de putere şi
gradul de participare a cetăţenilor la procesul de constituire a lor;

• Regimul politic.
Formaţiuni statale
• Statul unitar – se deosebeşte prin unitatea politică deplină, este indivizibil
şi presupune o putere politică piramidală. Conducerea se efectuează ca o
ordine juridică, fundamentată pe Constituţie, a cărei putere se răspandeşte
asupra intregului teritoriu.
• Federaţia – o uniune de state unde Constituţia federaţiei coexistă cu
constituţiile subiecţilor federaţiei; există dubla cetăţenie; dubla structură a
puterii, cand paralel cu organele federale ale puterii există şi acţionează şi
organele puterii subiecţilor federaţiei.
• Confederaţia – caz aparte de asociere a statelor, care respectă
suveranitatea membrilor săi. O stare de trecere a oranduirii de stat spre
definitivare, (Elveția)
Forma de guvernare a statului
• Republica – forma de guvernare, in care toate organele puterii
supreme de stat sunt alese de către popor sau se constituie de
cătreinstituţia reprezentativă naţională. Există trei forme de guvernare
republicană.
• Prezidenţială - șeful statului este concomitent şi şeful guvernului.
Procedura impicimentului presupune responsabilitatea juridică a
prezidentului in caz de necoincidenţă a activităţii lui cu prevederile
Constituţiei.
Forma de guvernare a statului
• Republica Parlamentară declară supremaţia puterii legislative.
Parlamentul constituie Guvernul din membrii partidului majoritar.
Această formă de guvernare poartă caracter accentuat partitist, iar
guvernul, format astfel, este responsabil pentru activitatea sa in faţa
parlamentului. (Moțiunea de cenzura, moțiune mică)
• Forme mixte (semiprezidențială sau semiparlamentară) este ales direct
de popor şi inzestrat cu prerogative ce-i permit să acţioneze
independent de guvern. Paralel cu prezidentul aici acţionează şi prim-
ministrul, responsabil in faţa parlamentului.
Forma de guvernare a statului
• Monarhia, in care juridic puterea supremă prin moştenire o deţine
monarhul.
• Monarhia absolută se caracterizează prin lipsa totală a organelor
reprezentative şi concentrarea puterii de stat in ainile monarhului
(Arabia Saudită, Qatar, Oman).
• Monarhia dualistă coexistă puterea monarhului şi puterea
parlamentului (Iordania, Maroc), insă parlamentul, căruia Constituţia
ii acordă imputerniciri legislative, nu are aproape nici o influenţă
asupra guvernului. Chiar şi funcţia legislativă este esenţial limitată de
monarh prin dreptul lui de veto.
Forma de guvernare a statului
• Monarhia parlamentară, ca formă de guvernare, constituie inversarea
celei dualiste. Formal, monarhul este organul suprem al puterii
executive. Real, insă, puterea executivă aparţine prim-ministrului,
puterea legislativă – parlamentului, iar monarhul indeplineşte doar
sarcinile ceremoniale ale puterii de stat.
• Monarhie eclectivă. Şeful federaţiei Malaysiei devine unul dintre cei
nouă monarhi pretendenţi ca reprezentanţi ai subiecţilor federaţiei ales
de către Consiliul guvernatorilor pe o perioadă de cinci ani.
Statul de drept – garant al democraţiei
• Statul de drept este statul in care domneşte dreptul şi legea.
• Puterea trebuie să fie organizată in aşa mod incat să apere drepturile şi
libertăţile cetăţenilor de fărădelegile şi samavolnicia puterii.
• Puterile legislativă şi executivă nu trebuie să fie concentrate in mainile
unui şi aceluiaşi om sau instituţie, deoarece, in caz contrar, cei care
deţin puterea sunt şi cei care adoptă legile, convenabile doar lor.
• Puterea judecătorească trebuie să fie independentă (Montesquieu)
Principiile statului de drept
• Supremaţia legii ne apare ca primul principiu fundamental.
• Caracterul nestrămutat al drepturilor şi libertăţilor, al demnităţii şi
probităţii personalităţii, al protecţiei şi garantării lor.
• presupune prezenţa unor forme efective de control şi supraveghere a
respectării drepturilor şi libertăţilor cetăţeanului.
• Divizarea puterii de stat in legislativă, executivă, judecătorească, cu
condiţia că ele se controlează şi se echilibrează reciproc in limitele
legii.
• Responsabilitatea reciprocă a cetăţeanului şi statului
Tipuri de state
• Statul tradițional bazat pe credință în forța și viabilitatea tradițiilor,
adeseori coincide cu monarhia ca formă de stat. De regulă are slabe
perspective în fața proceselor de modernizare politică.

• Statul modern apărut în urma revoluțiilor burgheze, bazate pe ideia

că puterea trebuie să aibă o bază rațională și legitimitate.

• Statul reduce din libertățile individuale !!!