Tema:Verbul - nucleul

comunicării
 DEFINITIE:

Partea de vorbire flexibilă care

arată o acţiune,starea sau
existenţa.
Este nucleul comunicării.
FLEXÍBIL, -Ă, flexibili, -e, adj., s.n. 1.
Adj. Care are proprietatea de a se
îndoi, de a se încovoia ușor (și de a-și
reveni la forma inițială); elastic,
mlădios.
Verbe ale stării Verbe ale Verbe ale
acţiunii existenţei

A tuşi A zbura A exista

A rîde A merge A trăi

 Timpurile verbului

Trecut Prezent Viitor

 Persoana şi numărul
Pers. I - persoana care vorbeşte
(emiţătorul);
Pers. a II-a- persoana căreia i se
vorbeşte (receptorul)
Pers. a III-a – obiectul despre care
se vorbeşte;
 Tema de acasă:
De memorat definiţia Verbului;
Din manual: De realizat exerciţiul
2,3,4 p.77
Caietul elevului: Ex. 1,2,3 p.27
Lecturi literare: de citit “Trofimaş”
p. 195 , de realizat planul simplu
de idei, etapele acţiunii;
SPOR LA ÎNVĂŢAT!