Diversitatea tematică în

poezia interbelică
~ Modernism - Ion Barbu ~

Perioada interbelică in literatura
română se caracterizează printr-un
mare dinamism creator, manifestat in
coexistența mai multor direcții
literare, ideologii, cenacluri, astfel
incât efectul produs a fost unul
benefic pentru progresul culturii
române. Multitudinea de tendințe,
publicații și opere literare ale
perioadei poate fi sintetizată in două
mari direcții care au surprins
contrastele timpului: modernismul și
tradiționalismul.
Modernismul este un curent
apărut in literatura sec. al XX-lea
și cuprinde toate mișcările
artistice care exprimă o ruptură
de tradiție și se referă la
principalele elemente noi in
poezie, proză și critica literară.
Modernismul nu s-a manifestat
numai in domeniul literaturii, ci și
în artă, muzică, arhitectură și
chiar în religie și știință,
opunându-se tradiționalismului.
Acesta reprezintă o manifestare
radicală și indrăzneață a celor
mai noi forme de exprimare în
planul creației.
 Ion Barbu pe numele său adevărat Dan Barbilian (1895 - 1961) a fost un poet şi
matematician român. A fost unul dintre cei mai importanţi poeţi români interbelici,
reprezentant al modernismului literar românesc. A început să scrie poezie în urma unei
provocări lansate de prietenii săi. A promis că va demonstra, că spiritul artistic se află în
fiecare.
,, ...dintr-o ambiție neroadă de adolescent vanitos..."
 Ion Barbu ilustrează în literatura noastră conceptul
modern de poezie pură, o lirică esențializată, a ideilor.
Publicată în 1924, integrată apoi în volumul “Joc
secund”(1930). balada “Riga Crypto și Lapona Enigel”
face parte din a doua etapă de creație barbiană, numită
baladic-orientală, și anunță dezvoltarea ulterioară a poeziei
sale spre ermetism.

“Riga Crypto și Lapona Enigel” este subintitulată

ʹBaladăʹ, începe ca un cântec bătrânesc de nuntă, dar se
dezvoltă în viziune modernă, ca un amplu poem alegoric și
de cunoaștere, o poveste de iubire din lumea vegetală.
Autorul păstrează din specia tradițională schema epică și
personajele antagonice. Evenimentele narate sunt de natură
fantastică și alegorică. Scenariul epic este dublat de
caracterul dramatic și de ʹlirismul de măștiʹ.
Poemul se incadrează în modernismul interbelic prin
intelectualizarea emoției, imaginar poetic inedit,
ambiguitate, metafore surprinzătoare și cuvinte cu sonorități
neobișnuite, înnoiri prozodice.
 Tema poeziei este iubirea ca modalitate de cunoaștere a lumii.
Fiind ‘un Luceafăr întors’, poemul prezintă drama cunoașterii și a
incompatibilității dintre două lumi(regnuri).
Titlul baladei trimite cu gândul la marile povești de dragoste din
literatura universală precum ʺRomeo și Julietaʺ sau ʺTristan și
Isoldaʺ, Însă la Ion Barbu membrii cuplului sunt antagonici. Sunt
personaje romantice cu trăsături excepționale, dar negative în raport
cu norma comună. (Crypto e ʺsterpʺ și ʺnărăvaș/Că nu voia să
înfloreascăʺ, iar Enigel este ʺprea-cuminteʺ)
 Riga Crypto
Numele Crypto are dublă semnificație: cel tăinuit,
ʺinimă ascunsăʺ, implicat de adjectivul ʺcripticʺ, dar
trimite în același timp la ʺcriptogameʺ, fost grup
taxonomic care includea toate speciile fără flori și
fără semințe, care se reproduc prin spori și printre
care erau incluse și ciupercile. Personajul este rege
(rigă) al făpturilor inferioare, din regnul Fungi.
Lapona Enigel
Numele cu sonoritate nordică Enigel sugerează
originea laponei(de la pol) și trimite probabil la
semnificația cuvântului din limba suedeză ängel,
ʺîngerʺ, care provine din latinescul ʺangelusʺ.
 Riga Crypto, ʺinimă ascunsăʺ, este craiul bureților, căruia dragostea pentru
Enigel, ʺlaponă mică, liniștităʺ, îi este fatală. Singura lor asemănare este statutul
superior în interiorul propriei lumi: el este rigă dintr-un regn inferior, iar
păstorița care își conduce turmele de reni spre sud este o stăpână a regnului
animal, în ipostaza de ființă rațională, omul – ʺfiară bătrânăʺ.

Riga este bârfit și ocărât de supuși, pentru că e ʺsterpʺ, ʺnărăvașʺ, și ʺnu voia
să înfloreascăʺ, în timp ce ea își recunoaște statutul de ființă solară: ʺCă dacă-n
iarnă sunt făcută/.../Mă-nchin la soarele-nțeleptʺ.

Spațiul definitoriu al existenței lui Crypto este umezeala perpetuă și impură:

ʺÎn pat de rău și humă unsăʺ, în timp ce lapona vine ʺdin țări de gheață urgisităʺ,
spațiu rece, ceea ce explică aspirația ei spre soare și lumină, dar și mișcarea de
transhumanță care creează ocazia pentru popasul în ținutul rigăi: ʺÎn noul an, să-
și ducă renii/Prin aer ud, tot mai la sud,/Ea poposi pe mușchiul crud/La Crypto,
mirele poieniiʺ.
 La nivel formal, poezia este alcătuită din două părți; fiecare
dintre ele prezentând câte o nuntă: una este împlinită,
povestită, ratată, modificată în final prin căsătoria lui Crypto
cu ʺmăsălarițaʺ. Formula compozițională este aceea a
povestirii în ramă.

Primele patru strofe constituie rama viitoarei povești și  Momentele subiectului:

reprezintă dialogul menestrelului cu ʺnuntașul fruntașʺ.
Expozițiune (strofele 5-7)
Partea a doua reprezintă idila neîmplinită dintre Enigel și Intrigă (strofele 8-9)
riga Crypto. Nunta povestită cuprinde mai multe tablouri Desfășurarea acțiunii (strofele 10-20)
poetice: portretul și împărăția rigăi Crypto (strofele 5-7), Punctul culminant (strofele 21-22)
portretul, locurile natale și oprirea din drum a laponei Enigel Deznodământ (strofele 23-27)
(strofele 8, 9), întâlnirea dintre cei doi (strofa 10), cele trei
chemări ale rigăi și primele două refuzuri ale laponei
(strofele 11-15), răspunsul laponei și refuzul categoric cu
relevarea relației dintre simbolul solar și propria condiție
(strofele 16-20), incheierea întâlnirii (strofele 21, 22),
pedepsirea rigăi în finalul baladei (strofele 23-27). Modurile
de expunere sunt, în ordine: descrierea, dialogul și
narațiunea.
 Al doilea refuz este susţinut de
În prima chemare-descântec, cu
enumerarea atributelor lui Crypto:
rezonanțe de incantație magică,
„blând”, „plăpând”, necopt –
Crypto îşi îmbie aleasa cu
„Lasă. Aşteaptă de te coace”.
ʺdulceațăʺ și cu ʺfragiʺ, elemente
Opoziţia „copt” – „necopt”, reluată
ale existenței sale, dar care aici
în al treilea refuz prin antiteza
capătă conotații erotice. Darul lui
soare-umbră, pune în evidenţă
este refuzat categoric de Enigel.
incompatibilitatea lor.

Pentru a-şi continua drumul către
soare şi cunoaştere, lapona refuză
descântecul rigăi, deşi regretă şi
plânge. Descântecul se întoarce în
mod brutal asupra celui care l-a rostit
şi-l distruge.
Finalul este trist. Riga Crypto se
transformă într-o ciupercă otrăvitoare,
obligat să rămână alături de făpturi
asemenea lui, „Laurul-Balaurul” şi
„măsălariţa-mireasă”. Încercarea
fiinţei inferioare de a-şi depăşi
limitele este pedepsită cu nebunia.
 Prozodie:
Alcătuirea prozodică pare destul de
riguroasă la început: catrene cu rimă
încrucişată și măsură predominantă de 8 - 9
silabe. Pe parcurs, poetul modern schimbă
trăsăturile prozodice și sonoritățile, în funcție
de mesaj: intervenția naratorului sau dialogul
protagoniştilor, chemare sau refuz, descântec
de dragoste sau blestem.
 Surse de Inspirație:
- trei mituri: al soarelui, al nunții și al oglinzii;
- balada despre lapona.
 Bibliografie
 https://prezi.com/xeykstefcb78/ion-barbu/
 https://prezi.com/d44vq47zgaj5/ion-barbu/?
frame=a34991ed7acf2e549e704f66dd8fca4b95d69656