ARII SI ZONE

PROTEJATE
Definitie, argumente in favoarea crearii,
categorii
 LEGE nr.5 din 6 martie 2000
privind aprobarea

Planului de amenajare a teritoriului naţional

- Secţiunea a III-a - zone protejate
Definitia zonei protejate
 O suprafaţă de teren sau acvatică, destinată în
mod special protecţiei şi conservării biodiversităţii,
resurselor naturale şi culturale şi gestionată conform
unor legi şi reglementări juridice (definitie IUCN)
 O zona terestră, acvatică şi/sau subterană, cu
perimetru legal stabilit şi având un regim special de
ocrotire şi conservare, în care există specii de plante
şi animale sălbatice, elemente şi formaţiuni
biogeografice, peisagistice, geologice,
paleontologice, speologice sau de alta natură, cu
valoare ecologică, ştiinţifică sau culturală deosebită
Necesitatea crearii retelei de arii
protejate
 Reducerea biodiversitatii planetare (datorita vanatului
excesiv, colectionarilor,alterarii sau distrugerii
biotopurilor, agriculturii mecanizate şi chimizate,
poluarii fizice, chimice, biologice);
 perspectiva epuizarii unor resurse naturale
neregenerabile

 conservarea integritatii si diversitatii capitalului

natural si socio-cultural al Terrei

 asigurarea utilizarii resurselor naturale intr-un mod

echitabil si durabil
 Categorii de arii si zone protejate

A . Arii naturale protejate - zone terestre, acvatice şi/sau

subterane, cu perimetru legal stabilit şi având un regim special de
ocrotire şi conservare, în care există specii de plante şi animale
sălbatice, elemente şi formaţiuni biogeografice, peisagistice,
geologice, paleontologice, speologice sau de alta natură, cu
valoare ecologică, ştiinţifică sau culturală deosebită;
B. Zone culturale protejate – teritorii in care se
conserva si se protejeaza bunuri materiale si imateriale ale
patrimoniului cultural:
a) bunuri materiale:
- ansambluri arhitectonice deosebite (complexul „Brancusi”);
- monumente cultural-religioase (manastirile din Bucovina, Subcarpatii Getici
etc., bisericile fortificate);
- centrele istorice ale oraselor si municipiilor (Sibiu, Brasov. Sighisoara etc.);
- elemente reprezentative pentru un anumit stil arhitectonic (Palatul
Parlamentului, Palatul CEC, Casa Capsa, Universitatea din Bucuresti,
Universitatea de Arhitectura „Ion Mincu”, BCU etc.);
- monumente istorice (mausoleul de la Valea Mare-Pravat, mausoleul din
Tulcea etc.);
- cetati (Rasnov, Prejmer, Neamt, Suceava, Deva);
- castele (Bran, Peles, Huniazilor);
- palate (Palatul culturii din Iasi, Palatul culturii din Targu Mures, Cotroceni,
Regal, Sutu etc.);
- case memoriale (B.P.Hasdeu – Campina, George Toparceanu-Namaiesti,
Ion Creanga etc.);
- ruine (Sarmisegetusa-Orastie; Drobeta -Turnu Severin, Histria etc.)
b) bunuri imateriale: traditii, obiceiuri, mestesuguri
C) Suprafetele oxigenante – spatii verzi si acvatice din interiorul
asezarilor umane sau situate in apropierea acestora. Regimul de
protectie in cazul acestora este destul de strict, de calitatea suprafetelor
oxigenante depinzand calitatea serviciilor de agrement si, in general,
calitatea locuirii in mediul urban. Tipologia terenurilor cu functie de spatii
verzi este complexa, clasificarea acestora bazandu-se pe mai multe
criterii: (modul de folosinta si functionalitatea, amplasamentul,
marimea, alte criterii : adresabilitatea (destinatarii sau utilizatorii);
accesibilitatea; forma de proprietate (regimul juridic);starea de
sanogeneza; modelul arhitectural (stratificarea pe verticală a
vegetaţiei).
D) Colectiile muzeistice (geologice, paleontologice, botanice,
etnografice, sculpturale, de tablouri etc.)
E) Gradinile botanice, zoologice, acvariile, terariile si
parcurile dendrologice – zone de conservare ex situ a speciilor
floristice si faunistice
F) Rezervatiile semincere sau bancile de gene – destinate
conservarii materialului genetic al speciilor floristice si faunistice
(genofondului) sau unor scopuri stiintifice sectoriale (spatii
destinate exclusiv cercetarii stiintifice, bazata pe utilizarea
elementelor antropice sau antropizate pt. experimentare)
Zona protejata versus zona de protectie

Zona protejata este cea care conserva elemente valoroase d.p.d.v.

natural sau cultural-istoric

Zona de protectie – este stabilita pentru a izola un obiectiv din interior sau
din exterior (exemplu: zona de protectie a monumentelor istorice; zona de
protectie aferenta drumurilor publice - face parte din categoria zonelor
functionale ale acestora, respectiv: ampriza (carosabilul), zona de
siguranta si zona de protectie; zona de protectie impotriva inundatiilor;
zona de protectie a lacurilor de acumulare).
IUCN (The World Conservation Union) -
Uniunea Internationala pentru Conservarea
Naturii
IUCN a elaborat:
 UN sistem pentru definirea si clasificarea
ariilor protejate
(IUCN a definit şase categorii principale de
arii protejate în funcţie de obiectivele
principale de management)
publica anual:
 „Cartea rosie a speciilor amenintate” (in
prezent, cca. 41.400 de specii)
Scopuri majore ale managementului
ariilor protejate

 cercetare stiintifica
 protectia salbaticiei
 protectia diversitatii speciilor si a diversitatii genetice
 protectia unor resurse naturale si culturale specifice
 turism
 recreere
 educatie
 utilizare durabila a resurselor ecosistemelor naturale
si antropizate
 mentinerea caracteristicilor culturale si traditionale
Categorii de Management IUCN

CATEGORIA 1 I.a Rezervatie Naturala Stricta

arie protejata, gestionata în principal pentru
cercetare stiintifica

Denumirea categoriei in Romania - Rezervatie Stiintifica

Rezervatia stiintifica Pietrosul Mare din Muntii Rodnei

Categorii de Management IUCN

CATEGORIA I.b Arie Naturala

Salbatica
arie protejata gestionata în principal pentru
protectia salbaticiei
Denumirea categoriei in Romania - nu exista nicio arie protejata incadrata in
aceasta categorie in Romania
Categorii de Management IUCN

CATEGORIA 2II Parc National

arie protejata gestionata in principal pentru
protectia ecosistemelor si recreere

Denumirea categoriei in Romania - Parc National

Parcul National Retezat

Masivul Retezat, una dintre cele mai
valoroase zone montane din România,
a fost recunoscut ca Parc National înca din
anul 1935, fiind astfel primul parc national
legal constituit din tara noastra.
Categorii de Management IUCN

CATEGORIA 3III Monument Natural

arie protejata gestionata în principal pentru conservarea
trasaturilor naturale specifice
Denumirea categoriei in Romania – Monument Natural/Monument al Naturii

Unul din cele trei exemplare de stejari seculari din specia

stejarului brumariu (Quercus pedunculiflora)-
monumente ale naturii - comuna M. Kogalniceanu
Categorii de Management IUCN

CATEGORIA 4IV Arie de Gestionare a

Habitatelor/Speciilor
arie protejata gestionata în principal pentru
conservare prin interventii de management

Denumirea categoriei in Romania - Rezervatie Naturala

Lacul şi golul alpin Bâlea, cu o suprafaţă de 120,40 ha,

care ocroteşte peisajul glaciar, lacul, stâncăriile,
flora şi fauna specific alpine.
Categorii de Management IUCN

CATEGORIA 5V Peisaj Terestru/Marin

Protejat
arie protejata gestionata în principal pentru
conservarea peisajelor terestre/marine si
recreere
Denumirea categoriei in Romania – Rezervatie Peisagistica (Parc Natural)

Masivul Piatra Cetii (Muntii Trascau) - Rezervatie peisagistica

 Categorii de Management IUCN

Categoria VI – Zone de exploatare extensiva

a resurselor

Nu exista nicio arie protejata incadrata in

aceasta categorie in Romania
Categorii dependente de programe (MAB) si conventii
internationale (Ex:Convenţia RAMSAR (Iran) asupra zonelor
umede;Convenţia privind patrimoniul cultural şi naţional al lumii;Convenţia de
importanţă regională Carta Europeană a Regiunilor Montane)

CATEGORIA 6 Rezervaţii ale biosferei – arii

naturale protejate al căror scop este protecţia şi conservarea unor
zone de habitat natural şi a diversităţii biologice specifice.
Rezervaţiile biosferei se întind pe suprafeţe mari şi cuprind un
complex de ecosisteme terestre şi/sau acvatice, lacuri şi cursuri
de apa, zone umede cu comunităţi biocenotice floristice şi
faunistice unice, cu peisaje armonioase naturale sau rezultate din
amenajarea tradiţionala a teritoriului, ecosisteme modificate sub
influenţa omului şi care pot fi readuse la starea naturală,
comunităţi umane a căror existenţă este bazată pe valorificarea
resurselor naturale pe principiul dezvoltării durabile şi armonioase
 Categoria 7 Zone umede de importanţă
internaţională

Zonele umede de importanţă internaţională sunt acele arii naturale

protejate al căror scop este de a se asigura protecţia şi conservarea
siturilor naturale cu diversitatea biologică specifică zonelor umede.

Managementul acestor zone se realizează în scopul conservării lor şi al

utilizării durabile a resurselor biologice pe care le generează, în
conformitate cu prevederile Convenţiei privind conservarea zonelor umede
de importanţă internaţională în special ca habitat al păsărilor acvatice.
(Ex: Balta Mica a Brailei(2001), Lunca Muresului, Complexul Piscicol
Dumbravita si Lacul Techirghiol)
 Categoria 8 - Situri ale patrimoniului
natural universal

Siturile naturale ale patrimoniului natural universal sunt acele arii naturale
protejate al căror scop este ocrotirea şi conservarea unor zone de habitat
natural în cuprinsul cărora există elemente naturale a căror valoare este
recunoscută ca fiind de importanţă universală. Mărimea arealului lor este
determinată de cerinţele pentru asigurarea integrităţii şi conservării
elementelor supuse acestui regim de protecţie. În cuprinsul acestor zone
pot exista comunităţi umane ale căror activităţi sunt orientate pentru o
dezvoltare compatibilă cu cerinţele de ocrotire şi conservare a sitului
natural.

Managementul siturilor naturale ale patrimoniului natural universal se

realizează în conformitate cu regulamentele şi planurile proprii de ocrotire
şi conservare, cu respectarea prevederilor Convenţiei privind protecţia
patrimoniului mondial cultural şi natural, sub egida UNESCO.
(Ex. Pestera Ursilor Perimetrul experimental Sabed; Rezervatia Biosferei
Delta Dunarii – Rezervatie a Biosferei (Comitetul UNESCO MAB – „Omul
si Biosfera”), Zona Umeda de Importanta Internationala (Secretariatul
Conventiei Ramsar) si Sit al Patrimoniului Natural Universal (UNESCO);
 Categoria 9- Arii speciale de conservare
(SAC)

Ariile speciale de conservare sunt acele arii naturale protejate al căror scop este de a
conserva, menţine şi acolo unde este cazul de a readuce într-o stare de conservare
favorabilă habitatele naturale şi/sau populaţiile speciilor pentru care situl este
desemnat.

Managementul ariilor speciale de conservare necesită planuri de management

adecvate specifice siturilor desemnate sau integrate în alte planuri de management şi
măsuri legale, administrative sau contractuale în scopul evitării deteriorării habitatelor
naturale şi a habitatelor speciilor ca şi perturbarea speciilor pentru care zonele au
fost desemnate. Orice plan sau proiect indirect legat sau necesar pentru gestiunea
sitului dar susceptibil de a-l afecta într-un mod semnificativ, va face obiectul unui
studiu pentru evaluarea impactului, ţinând cont de obiectivele de conservare a ariei.
In ariile respective, Nu vor fi acceptate planuri sau proiecte care afectează aria; orice
activitate în aceste zone se va face cu consultarea publicului. Ariile speciale de
conservare sunt desemnate de stat în conformitate cu prevederile Directivei
92/43/CCE din 21 mai 1992 privind conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei
sălbatice şi fac parte din reţeaua europeana NATURA 2000.
 Categoria 10 - Arii de protecţie specială
avifaunistică (SPA)
Ariile de protecţie specială avifaunistică sunt acele arii naturale protejate al
căror scop este de a conserva, menţine şi acolo unde este cazul de a readuce
într-o stare de conservare favorabilă habitatele specifice desemnate pentru
protecţia speciilor de păsări migratoare sălbatice, mai ales a celor menţionate
în anexele 3 şi 4.

Managementul ariilor speciale de protecţie se realizează ca şi pentru ariile

speciale de conservare .

Ariile speciale de protecţie sunt desemnate de stat în conformitate cu

prevederile Directivei 79/409/CCE din 2 aprilie 1979 privind conservarea
păsărilor sălbatice şi fac parte din reţeaua europeană NATURA 2000 după
recunoaşterea statutului lor de către Comisia Europeană.
Lacul Amara -arie de protectie speciala avifaunistica declarata prin H.G.
nr.2151/2004; Lacul Fundata-arie de protectie speciala avifaunistica declarata prin
H.G. nr.2151/2004; Lacul Strachina - arie de protectie speciala avifaunistica
declarata prin H.G. nr.2151/2004; Aria de protectie  speciala avifaunistica Bentul
Mic, Bentul Mic Cotoi ,Bentul Mare, care include si situl arheologic Popina
Bordusani unde sunt conservate resturi de cultura spirituala si materiala geto-
dacice -declarata prin H.G. nr.2151/2004
  
In functie de importanta si nivelul decizional la care sunt declarate, in
Romania exista:
•Arii protejate de interes local (declarate prin hotarari ale Consiliilor locale
– monumente ale naturii, rezervatii naturale);
•Arii protejate de interes national (I - V), declarate de Ministerul Mediului,
prin ordine sau hotarari guvernamentale;
•Arii protejate de interes international, delimitate in cadrul:
• unor conventii sau programe semnate de Romania (Rezervatiile biosferei-
delimitate in cadrul programului MAB al UNESCO; zonele umede de
importanta internationala, declarate in cadrul „Conventiei de la Ramsar”
asupra zonelor umede; situri ale patrimoniului mondial, declarate in cadrul
Conventiei de la Paris – World Natural Heritage)
•Procesului de integrare al Romaniei in UE (categoriile 9, 10)
 Ariile protejate, planificarea şi managementul ecologic
Adesea ariile protejate sunt privite ca ceva izolat sau nelegat de dezvoltarea durabilă
a unei naţiuni; ele pot juca un rol important în susţinerea bunăstării economice şi
sociale a comunităţilor umane. Acest lucru se va întâmpla dacă ariile protejate vor fi
incluse în sistemul mai larg de amenajare a teritoriului.
Ariile protejate contribuie la dezvoltarea durabilă prin:
- conservarea solului şi apei în zone erodabile;
- regularizarea şi purificarea apei, în special prin protejarea pădurilor şi a
zonelor umede;
- apărarea oamenilor de dezastre naturale ca inundaţii sau furtuni
devastatoare;
- menţinerea vegetaţiei naturale pe soluri cu productivitate mică şi în zone
sensibile;
- menţinerea resurselor genetice sălbatice importante pentru medicină,
pentru plante şi pentru hrana animalelor;
- protejarea speciilor care sunt extrem de sensibile la intervenţia umană;
- asigurarea habitatelor critice pentru hrănire, reproducere, creştere şi
odihnă a speciilor care sunt utilizate durabil;
- asigurarea de venituri şi locuri de muncă prin turism.
 Ariile protejate şi dezvoltarea durabilă locală

prezenţa ariei protejate trebuie să determine o politică ce încurajează creşterea

economiei locale în mod durabil. Localnicii vor vedea valoarea ariei protejate ca
o sursă de venituri şi locuri de muncă. Câteva dintre modalităţile de a realiza
aceasta sunt:
- comercializarea produselor locale (vin, lichioruri, brânză, miere, apă de
izvor, etc.) cu numele ariei protejate pe etichetă, aşa cum fac mănăstirile de multe
secole;
- dezvoltarea abilităţilor comerciale ale comunităţilor locale astfel încât ele să
poată să vină în întâmpinarea nevoilor turiştilor, în special pentru cazare şi masă;
- crearea unor ateliere meşteşugăreşti, deschiderea de puncte de vânzare în
interiorul sau exteriorul ariei protejate, astfel încât să fie încurajată practicarea
meseriilor tradiţionale şi valorificarea artizanatului local;
- utilizarea calităţilor peisajului şi a împrejurimilor liniştite pentru înfiinţarea
unor aşezăminte de sănătate şi case de odihnă;
- încurajarea comunităţilor locale în realizarea unor muzee ale vieţii rurale şi
în găsirea altor căi de evidenţiere a relaţiei lor cu natura;
- dezvoltarea agroturismului legat cu vizitarea ariei protejate.
Pe de altă parte, este nevoie de o politică de implicare a localnicilor în
planificarea şi administrarea ariei protejate, ceea ce va conduce în final la un
management comun. Aceasta va da localnicilor sentimentul implicării şi al
proprietăţii asupra ariei protejate.
Ariile protejate şi amenajarea teritoriului.

Deoarece denumirea de arie protejată este o formă de folosire a

terenului, nevoile unei asemenea arii trebuie să fie cuprinse în
planurile de amenajare a teritoriului. Prin adoptarea unor sisteme
eficiente de planificare a utilizării terenurilor, prin controlul
construcţiilor, al clădirilor, proiectelor, instalaţiilor industriale, al
agriculturii, silviculturii etc., se va întări protecţia acordată tuturor
resurselor naturale şi culturale, deci şi ariilor protejate. Planurile de
amenajare a teritoriului joacă un rol vital pentru ariile protejate. Ele
trebuie să fie orientate spre viitor şi să acorde ariilor protejate o mare
importanţă. Planificarea utilizării terenurilor trebuie, între altele, să fie
făcută în interes public; să fie deschisă validării publice şi
comentariilor; să promoveze interdependenţa ariilor protejate şi
economiei localnicilor, astfel încât ambele părţi să aibă de câştigat