Politici sociale (comparate)

Curs
Conf. univ. dr. Rarița MIHAIL
 Explicații privind apariția statului bunăstării

 Factori interni care explică apariția statului bunăstării

FENOMENUL ●
- dezvoltarea marilor orașe;
- crearea unei clase muncitoare urbane;

INDUSTRIAL
●

●
- cerere pentru forță de muncă calificată, educată;
●
- recunoașterea șomajului;
●
- creșterea numărului de „gulere albe” și a clasei de mijloc;
●
- schimbarea modelelor de viață în familie și în comunitate
- apariția în cadrul forței de muncă a unei părți ce era susținută public deși nu muncea .

IZĂRII
●

●
- Întărirea statelor-națiune

TEZA ●
extinderea cetățeniei politice (teza lui T. H.

MODERNIZ ●
Marshall privind cetățenia);
răspândirea sufragiului universal;
dezvoltarea partidelor politice de masă.

ĂRII
●
 Explicații privind apariția statului bunăstării

 Factori externi care explică apariția statului bunăstării

 Clasificări ale statelor bunăstării occidentale
(Richard Titmuss)
Economia de piață și

de bunăstare pentru
principalii furnizori
familia sunt

Intervenția statului prin

un individ

mecanismele de protecție
socială este temporară și
redusă ca amploare .
Impozitele și cheltuielile
publice socia le sunt reduse.

Modelul statului
rezidual (minimal)
al bunăstării

SUA, Canada, Australia,

Noua Zeelandă, Marea

liberalism tradițional:
În statele cu un
în spe cia l celor săraci.

Britanie.
Serviciile sociale sunt acordate
reduce rea să răciei absolute .
ine galităților sociale , ci
Nu se urmărește reduce rea
 Clasificări ale statelor bunăstării occidentale
(Richard Titmuss)
performanță a muncii și
Satisfacerea nevoilor
sociale se face în
funcței de merit,

productivitate.

Bunăstarea socială este

subordonată structurii
economice.
Dezvoltarea drepturilor
sociale

Modelul statului ca
realizare /performanță
industrială

Germania – cel mai bun exemplu.

descurajează astfel femeile cu

copii să se angajeze pe piața

dezvo ltarea de servicii, gen

centre de zi pentru copii,

Statul nu se implică în
Catolice).
(influența Bisericii

muncii.
asigurarea bunăstării
– dominant în
Principiul subsidiarității
 Clasificări ale statelor bunăstării occidentale
(Richard Titmuss)
Orientat spre asigurarea
unor servicii universale

oferite, în principal, de
funcție de nevoi, fiind
în afara pieței, în

Model înalt redistributiv,

cuprinzând cvasi-totalitatea
popu lației.
stat.

Orientarea spre reducerea

in egalitățilo r sociale în special
prin transferu ri sociale.
Un iversalizarea serviciilor
sociale.

Modelul statului
instituțional
redistributiv al
bunăstării (universalist)

Norvegia, Danema rca),

Chetuieli publice mari.

scandinave (Suedia,

Fisca litate ridicată .

Olanda, Austria .

Exemple : țările
formelor de sprijin cu caracter universal.
pe testarea mijloacelor, datorită
Rolul redus al asistenței sociale bazate
doar a celei absolute.
Obiectiv: eliminarea sărăciei relative, nu
Egalitatea între clasele sociale.
de muncă.
Implicarea statului în crearea unor locuri
 Tipologie a statelor bunăstării
(Gøsta Esping-Andersen (1990)
- dominat de logica

- asistența socială
bazată pe testarea
mijloacelor este
stigmatizată;

- benefic iile sunt modeste (atât

transferurile universaliste, cât și
pieței;

cele contributorii – asigu rările

sociale);
- beneficiile se adresează mai
ales celor cu ven ituri mici
(muncitori), care depind de stat;

STATUL
BUNĂSTĂRII
LIBERAL

decomodificării (decomodificarea
persoană poate trăi decent fără a

- restrânge domeniul drepturilo r

este pres tat ca un drept, când o
ap are atunci când un serviciu
depinde de piața muncii).

- minimizează efectele
subve nții agenților priva ți);
bună stă rii (prin acorda rea de

so ciale;
private de asigurare a
- statul încurajează sistemele
ieșirea de pe piața muncii;
- a stfel se de scuraje ază
 Tipologie a statelor bunăstării
(Gøsta Esping-Andersen (1990)
diferențelor de statut social și de

- asigurările sociale private sunt

nu a trezit dispute aprinse, ca în
- pro blema drepturilor s ociale

- predomină menținerea

- redistribuția veniturilor e ste

modelul liberal;

slab dezvoltate;

„neglijabilă ”, sta tul dorind

me nținere a diferențelor
clasă;

existente;
- biserica are un rol important;
- păstrare a familiei
tradiționa le;

STATUL BUNĂSTĂRII
CONSERVATOR /
CORPORATIST

- predomină principiul subsidiarității (are ca

- statul intervine pentru a asigura formele

obiectiv satisfacerea cel puțin a nevoilor

intermediare (Biserica, familia) nu le pot
de bunăstare pe care alte instituții

minimale ale fiecărui cetățean);

copii) sunt slab dezvoltate;
familiei (centrele de zi pentru
- serviciile care se adresează

satisface.
și să aibă grijă de copii și de soț;
încu rajează femeile să stea acasă
- beneficiile acordate familiei
femeile casn ice;
- asigurările sociale exclud
 Tipologie a statelor bunăstării
(Gøsta Esping-Andersen (1990)
înalte standarde în detrimentu l egalității

dreptul la aceleași servicii și beneficii ca

în asigurarea unor nevoi minime ( ca în
- guvernarea de tip social-democrat

- muncitorilor li se garantează că au
- promoveaz ă egalitatea la cele mai
asig ură refo rmele sociale;

- statul este principalul mijloc de respectare

statul rezidual);

a tuturor drepturilor sociale ale cetățenilor

și cei înstăriți;

săi;
- idealul nu este maximizarea dependenței
față de familie, ci a capacităților indivizilor
de a trăi independent;
- este o combinație de liberalism și
socialism;

STATUL BUNĂSTĂRII
SOCIAL-DEMOCRAT
(SOCIALIST)

- există pu ține posibilități de trăi

piața să regleze cererea și o ferta
care statul nu se implică, lăsând

oc upare a fo rței de muncă (spre

deosebire de statul rezidual în

în afara transferurilor sociale;

- statul ia măsuri active de
solidar, un iversalist
men ținerea u nui stat al bu năstării

de muncă).
populații – o biectiv pentru
- implic area în muncă a întregii
deo sebire de s tatul con servator);
îngrijească de gospodărie (spre
muncească în loc să se
- femeile sun t în curajate să
Tipuri de state ale bunăstării
Stefan Leibfried (1993)
 Tipul latin al statului bunăstării
- pune accent pe intrarea „forțată” pe piața muncii (ca în țările anglo-saxone);
- există și o tradiție a bunăstării legată de Biserica Catolică (care nu se regăsește în țările anglo-
saxone sau în cele nordice);

- programe de protecție socială care asigură un venit de bază, minimal (pensiile de invaliditate din
sudul Italiei);
- structura pieței forței de muncă este puternic înclinată spre agricultură;

- există o economie de subzistență care asigură un alt fel de „stat al bunăstării”;

- lipsește angajarea spre ocuparea deplină a forței de muncă (ca în țările scandinave), mai ales în
cazul femeilor.

În constituțiile acestor state există prevederi care să încurajeze crearea unui stat al bunăstării modern,
problemele apar la implementarea lor la nivel legal, instituțional și social. De aceea, Leibfried numește
acest tip de stat al „promisiunii instituționalizate”.
 „Modelul sudic” de bunăstare
Maurizio Ferrera (1996)

- menținerea diferențiată a veniturilor duce la o polarizare internă;

- sunt supraprotejați angajații din sectorul public și „gulerele albe” din întreprinderi private;
- șomerii și cei prost plătiți sunt subprotejați;

- pornesc de la tradiții corporatiste în domeniul îngrijirii medicale și

- stabilirea unor servicii naționale de îngrijire a sănătății bazate pe principii
universale

- slaba implicare a statului în sfera bunăstării și

-o îmbinare între instituții și actori publici și nonpublici (familie / Biserică /
organizații caritabile);

Persistă clientelismul și formarea unor mașinării de favoritisme în distribuirea subvențiilor către grupuri-
client; persistă clientelismul politic pentru că sistemul de vot, fără prag electoral (în Italia, de exemplu,
până nu de mult) permite accesul multor partide mici în Parlament. Ceea ce se schimbă sunt beneficii
(oportunități de locuri de muncă în sectorul public sau pensii de invaliditate și boală) contra voturi.
Factori explicativi ai acestor particularități ale
modelului sudic

tradiția unui stat slab, cu un rol redus;

●
implicarea prioritară a partidelor politice ca principali actori în
susținerea intereslor diferitelor grupuri

polarizarea de natură ideologică și prezența unei stângi puternic

divizate și radicale

●
în Italia Partidul Comunist a fost exclus de Partidul Creștin-Democrat și de celelalte
partide pe motiv că ar reprezenta un pericol pentru Italia venirea sa la guvernare.