DECALOGUL

Importanța lui în viața omului

Disciplina Clasa: Profesor:

Religie ortodoxă a V – a Cucuruz Nicolae
Școala Gimnazială Vârciorova
 Unitatea de învățământ: Școala Gimnazială Vârciorova;
 Propunător: Cucuruz Nicolae;
 Data: 11.02.2021;
 Clasa: a V – a;
 Aria curriculară: Om și societate;
 Disciplina: Religie ortodoxă;
 Tema: Decalogul – Importanța lui în viața omului;
 Tipul lecției: Dobândire de cunoștințe;
 Competențe generale și specifice:

1. Utilizarea conceptelor specifice religiei proprii, în conexiune cu diferite manifestări ale credinței
1.1. Explicarea rolului personalităților din Vechiul Testament în devenirea umanității/istoria
mântuirii
1.2. Descrierea unor aspecte caracteristice religiei proprii, utilizând concepte specifice
1.3. Identificarea mesajului moral-religios din texte sau suporturi expresive date (biblice, religioase,
literare, plastice, istorice)
2. Manifestarea unui comportament moral, în viața personală şi în societate, în acord cu
valorile religioase
2.1. Exprimarea unor aprecieri personale privind semnificația morală a comportamentului
persoanelor din textele studiate
2.2. Selectarea unor reguli de comportament moral-religios din diferite contexte de viață, din
perspectiva unor criterii date
 3. Raportarea experiențelor din viața de zi cu zi la principiile religioase, cu
respectarea identității şi diversității religioase
3.2. Identificarea unor responsabilități față de sine şi față de comunitate, după
repere date, prin raportare la valorile moral-religioase
 Obiective operaționale:
1. să prezinte rolul profetului Moise în ceea ce privește Decalogul;
2. să explice fiecare poruncă a Decalogului;
3. să precizeze importanța îndeplinirii poruncilor Decalogului în diferite contexte
ale vieții;
4. să compare poruncile Decalogului cu regulile de comportament din viața de
zi cu zi.
 Strategia didactică:
1. Metode: expunerea, explicația, conversația;
2. Mijloace materiale didactice: catalogul, tabla, caietul elevului, manualul,
laptopul;
3. Forma de organizare a clasei: colectiv, individual.
 Evaluare: analiza răspunsurilor elevilor pe parcursul orei.
Decalogul – Importanța lui în viața omului
Decalogul sau Cele zece
porunci reprezintă  darul pe
care Dumnezeu l-a dăruit
oamenilor, prin intermediul
profetului Moise.
Dumnezeu ne-a dăruit
aceste Table cu Legi pentru a
avea o viață curată și pentru a
ne cîștiga mântuirea.
„După ce a încetat Dumnezeu
Moise a avut rolul de a de a grăi cu Moise, pe Muntele
Sinai, i-a dat cele două table ale
transmite verbal oamenilor legii, table de piatră, scrise cu
poruncille Decalogului. degetul lui Dumnezeu.”
Ieșirea 31, 18
Ieșirea din Egipt a însemnat pentru evrei
parcurgerea unui drum anevoios, dar presărat
cu multe împliniri. Dumnezeu i-a răsplătit
lui Moise statornicia în credință când, pentru a
doua oară, i-a vorbit pe Muntele Sinai. Moise I-
a mulțumit lui Dumnezeu prin post și rugăciune
timp de 40 de zile. În această perioadă a
ascultat sfaturile Domnului și a primit de la El
două lespezi de piatră pe care erau scrise, chiar
de mâna Sa, cele zece porunci.

Decalogul are rolul de a ne îndruma în

viață pe calea cea bună. Cele zece porunci
sunt darul iubirii lui Dumnezeu față de
oameni. Ele ne învață respectul față de
Domnul și Creatorul tuturor, dar și față
de semenii noștri. Pe prima Tablă a Legii se
găseau îndatoririle noastre față de
Dumnezeu, iar pe cea de-a doua cele față
de aproapele nostru.
Cele 10 porunci
 1. Prima poruncă
„Eu sunt Domnul Dumnezeul tău... Să nu ai alți dumnezei afară de Mine!”

Prima poruncă ne învață că există

doar un singur Dumnezeu și doar
lui trebuie să ne închinăm și doar
pe El să-L slujim.
Această poruncă se referă la
recunoașterea și cinstirea
Domnului ca Părintele tuturor și
singurul Dumnezeu viu și
adevărat.
Unii oameni refuză cinstirea lui
Dumnezeu, iar alții pun altceva „Să țineți bine poruncile Domnului
mai presus decât pe El: faima, Dumnezeului vostru, legile Lui și
hotărârile Lui, pe care vi le-a dat
banii, viciile, etc. El.“
(Deuteronomul 6, 17)
 2. A doua poruncă
„Să nu-ți faci chip cioplit și niciun fel de asemănare a niciunui lucru... Să nu te
închini lor, nici să le slujești...”

Dacă idolii îi îndepărtează pe oameni de D
umnezeu, icoanele îi apropie de credincio
şi de El,
căci icoana nu îl substituie pe Dumnezeu. 
Creştinii nu cinstesc nici lemnul, nici pictu
ra, ci dau cinste persoanei sfinte reprezen
tată în ea.
În antichitate, existau multe religii
politeiste, poporul evreu fiind, cu ajutorul
prorocilor, singurul păstrător al credinței
în Unicul Dumnezeu. Porunca nu se referă
strict la idoli ca zeități sculptate, ci și la
patimi care subjugă omul și îi
îndepărtează sufletul de Dumnezeu.
Icoanele nu sunt idoli, ci ,,ferestre” către
Dumnezeu și sfinții Săi.
 3. A treia poruncă
„Să nu iei numele Domnului Dumnezeului tău în deșert...”

Rostirea numelui
celui sfânt al lui
Dumnezeu se face cu
credință, respect și
iubire. Luarea numelui
Domnului în deșert
înseamnă a-l pronunța
cu neseriozitate, ironic,
batjocoritor, cu mânie
sau indiferență, sau a
face jurăminte false.
Îl batjocorim pe Dumnezeu 
sub mai multe forme, mai subtile
 sau mai vădite, fiind deseori la fel de 
vinovaţi la fel ca şi necredincioşii:
 necuviinţa în biserică;
 lipsa de evlavie faţă de lucrurile 
sfinte;
 înjurături de cele sfinte;
 bancurile şi glumele cu Dumnezeu,
cu sfinţii şi învăţăturile Sfintei 
Scripturi;
 chemarea numelui lui Dumnezeu la 
toate nimicurile.
 4. A patra poruncă
„Adu-ți aminte de ziua odihnei, ca să o sfințești”

Această poruncă ne învață două lucruri:

1. Datoria muncii în timpul celor șase zile
ale săptămânii.
2. Datoria de a sărbătorii ziua a șaptea,
ca zi de odihnă, închinată Domnului.

La evrei, ziua de odihnă este sâmbăta, amintind de ziua a

șaptea a creației. Pentru creștini, duminica a devenit sărbătoarea
săptămânală, fiind ziua Învierii Domnului. Odihna se referă la
evitarea muncii fizice, în schimbul activităților dedicate mai ales
sufletului: participarea la slujbă, activități cultural-recreative,
oferirea timpului celor dragi și celor care au nevoie de ajutor.
 5. A cincea poruncă
„Cinstește pe tatăl tău și pe mama ta...”

Începând cu această
poruncă divină, sunt
prezentate cele mai
importante îndatoriri față de
semeni. Părinții sunt oglinda
lui Dumnezeu prin viața pe
care ne-au dat-o și grija pe
care ne-o poartă. Din
cinstirea familiei se dezvoltă
și respectul față de ceilalți Suntem datori a ne cinsti
oameni. părinții, respectâdu-i și
rugându-ne pentru ei!
 6. A șasea poruncă
„Să nu ucizi!”

Viața este cel mai de preț

dar de la Dumnezeu și
niciun om nu are dreptul
de a o opri!
În sens lărgit, porunca se
referă și la violența fizică
sau rănirea sufletească.
Oricare dintre aceste
manifestări dovedește
lipsă de respect și de
iubire față de ceilalți.
 7. A șaptea poruncă
„Să nu fii desfrânat!”

Dumnezeu opreşte legăturile
 păcătoase,
din afara casatoriei.
El doreşte ca bărbatul şi 
femeia dacă se iubesc să
 întemeieze o familie prin 
Sfânta Taină a Cununiei.
Dumnezeu îndeamnă la
loialitate și la fidelitate și la
respect față de persoana
iubită.
 8. A opta poruncă
„Să nu furi!”

Prin această poruncă Dumnezeu cere o
amenilor să nu ia nimic din 
ceea ce aparţine altuia, ci
să se folosească de rodul muncii lor.
Orice încercare de a folosi rodul muncii
altuia, fără a-i primi acordul, este o
desconsiderare a efortului celuilalt și o
formă de lenevie. Obținerea unui lucru
sau a unui rezultat bun, în urma
efortului personal, aduce mare
satisfacție. Dumnezeu încurajează
astfel munca cinstită.
 9. A noua poruncă
„Să nu mărturisești strâmb împotriva aproapelui tău!”

Minciuna este interzisă pentru că 
poate cauza mult rău sau
chiar moartea aproapelui care est
e nevinovat.

Îndemnul lui Dumnezeu este de

recunoaștere a vinei atunci când
greșim, de a nu asculta vorbe
urâte despre alții, de a nu minți.
Iubirea, adevărul și sinceritatea
sunt valori morale ce stau la baza
respectului de sine și între
persoane.
 10. A zecea poruncă
„Să nu dorești nimic... din câte are aproapele tău!”

Dumnezeu cere oamenilor
 să se mulţumescă  fiecare cu
 rodul muncii lui şi să nu râvnească
 la familia sau bunurile altuia.
Grija lui Dumnezeu față de oameni
se arată și în ultima poruncă,
privitoare la gândurile omului.
Invidia sau gelozia îngreunează
sufletul omului, luându-i
libertatea. Bucuria pentru reușita
celuilalt păstrează sufletul curat și
îndeamnă la urmarea exemplului.
Poporul evreu nu a înțeles corect mesajul Decalogului și din nou s-
a închinat la idoli. De aceea, Moise s-a supărat și, de mânie, a spart
cele două Table ale Legii. Însă Dumnezeu l-a povățuit să cioplească din
nou în piatră alte lespezi și să vină cu ele pe Muntele Sinai. Împreună
cu Iosua, urmașul său la conducerea poporului evreu, Moise a urcat
pe munte și acolo l-a acoperit un nor. El a intrat în mijlocul norului și a
stat pe munte patruzeci de zile și patruzeci de nopți. Domnul i-a grăit
din nou și Moise a adus poporului evreu iarăși Decalogul.
Cele două Table au fost păstrate de evrei în Chivotul Legii din
Sfânta Sfintelor. Decalogul îl găsim în Sfânta Scriptură în cartea a doua,
Ieșirea, și în a cincea, Deuteronomul, din Vechiul Testament. Primele
cinci cărți ale Bibliei au fost scrise de către Moise, sub inspirația Duhului
Sfânt.
 Cele zece porunci
constituie, până astăzi,
norme morale și
religioase pe care, cu toții,
ca fii ai lui Dumnezeu,
trebuie să le respectăm și să
le împlinim. Ele reprezintă
partea cea mai importantă
din Legea cea Veche sau
Legea lui Moise.
Prin respectarea și împlinirea
poruncilor divine, omul răspunde
la iubirea lui Dumnezeu și este
pregătit pentru marea poruncă a
Iubirii adusă de Mântuitorul,
deoarece ,,Legea ne-a fost călăuză
spre Hristos”.
(Galateni 3, 25)