REGULI DE IGIENA A

ALIMENTATIEI NATURALE

ICHIM DANIELA AMGIII C

REGULI DE IGIENA A ALIMENTATIEI NATURALE

• Modificările fiziologice ale sânilor reprezintă unul din primele semne ale sarcinii.
Declanșate de o serie de fluctuații hormonale, aceste modificări pregătesc glandele
mamare pentru perioada de alăptare. Sânii se modifică și postpartum, iar cunoașterea
evoluției lor firești ajută mamele:
• să înțeleagă, să accepte și să se simtă confortabil cu modificările ce se petrec în corpul
lor;
• să anticipeze atât principalele probleme cu care se pot confrunta, cât și măsurile de
igienă și îngrijire pentru evitarea, pe cât posibil, a acestor riscuri;
• să devină capabile să îi ofere bebelușului o experiență cât mai naturală a alăptatului
Modificările sânilor în sarcină

• Cele mai multe gravide observă o mărire semnificativă a sânilor, însoțită de

creșterea sensibilității și de senzația de mâncărime sau gâdilat în zona
sfârcurilor. Toate acestea indică dezvoltarea ductelor prin care va fi transferat
ulterior laptele și caracterizează primele 5 – 6 luni de sarcină, prag de la care se
consideră că sânii sunt perfect capabili să producă lapte.

• Glandele Montgomery (micile proeminenţe de la suprafaţa areolei) îşi măresc şi ele

volumul, secretând o substanţă uleioasă cu rol de curăţare şi hidratare a sfârcului
Modificarile sânilor in sarcina

• Fiziologia declanşării lactaţiei este determinată de o serie de hormoni, cei mai

importanţi fiind progesteronul, prolactina, oxitocina şi cortizolul. Fiecare dintre
aceştia are propriul rol şi, în consecinţă, determină o serie de modificări la nivelul
organismului:
• • progesteronul – are un nivel crescut în timpul sarcinii, contribuind şi la
modificările sânilor; principalul său rol este însă de a împiedica producţia laptelui
până după naştere; odată îndepărtată placenta, nivelul de progesteron din corp
scade, în timp ce creşte nivelul prolactinei;
• • prolactina – se află în legătură directă cu producţia de lapte; dezvoltarea sa
este stimulată, pe de o parte, de scăderea nivelului de progesteron şi, pe de altă
parte, de procesul de alăptare în sine (cu cât bebeluşul suge mai mult, cu atât este
stimulată secreţia de prolactină);
• • oxitocina – are rolul de a facilita ejecţia laptelui; secreţia sa este stimulată
deopotrivă de procesul de alăptare în sine şi de stimularea mecanică a sfârcurilor;
• • cortizolul – este pus în legătură directă cu stresul pe care îl experimentează
lăuza; cu cât nivelul său este mai mare, cu atât mai multe anomalii pot interveni în
procesul de lactogeneză.
Modificarile sânilor în alăptare

• Aşa cum am sugerat anterior, procesul de curăţare şi lubrifiere a sânilor este asigurat în mod
natural prin acţiunea glandelor Montgomery. Secreţia uleioasă a acestora curăţă eficient
sfârcurile, astfel încât mamei nu-i mai rămâne decât să folosească un prosop curat îmbibat cu
apă călduţă pentru a curăţa eventualele urme de lapte rămase pe sân. Se recomandă evitarea
folosirii săpunului.

• După alăptare s-ar putea să fie nevoie de câteva minute pentru a permite uscarea naturală a
sfârcurilor. Tocmai pentru că, mai ales în primele două săptămâni, poate fi experimentată
senzaţia de sensibilitate, nu se recomandă uscarea forţată, prin frecarea cu un prosop.
• Pe lângă această măsură de menajare a sânilor, se recomandă şi alternarea sânului cu care se
începe alăptarea. Când este flămând, bebeluşul suge cu mai multă putere, punând mai multă
presiune asupra sânului. În plus, cu cât suge mai puternic bebeluşul, cu atât este mai
stimulată secreţia de lapte. Alternând sânii, pe de o parte scade gradul de disconfort ce ar
putea fi experimentat şi, pe de altă parte, este stimulată eficient secreţia de lapte la ambii
sâni!

• Utilizarea unui sutien potrivit, care să ofere susţinere sânilor fără a produce şi mai multă
presiune, este o altă măsură necesară de îngrijire. Aplicarea de absorbante sanitare
postnatale în interiorul sutienului va deveni, de asemenea, o necesitate
Problemele sânilor şi modalităţi de tratare
• Toate aceste modificări prin care trec sânii, atât în timpul sarcinii cât şi postpartum,
sunt semnificative şi relativ bruşte. Prin urmare, este foarte posibil să apară anumite
probleme sau senzaţii de disconfort. În funcţie de severitatea simptomelor, acestea pot
fi ameliorate acasă, prin aplicarea unor simple măsuri de igienă sau a unor practici
corecte de alăptat, cât şi într-o unitate medicală, sub îndrumarea unui medic.
• ele mai comune probleme sunt:
• • angorjarea sânilor - acumularea excesivă de lapte în interiorul sânului apare în
urma unui dezechilibru între capacitatea de producţie a glandei mamare şi nevoile
bebeluşului, care suge mai puţin lapte decât i se pune la dispoziţie; se manifestă printr-
o senzaţie de întărire a sânilor, căldură puternică şi chiar pulsaţii la nivelul sânilor;
• • înfundarea ductelor – blocarea canalelor galactofore, resimţită prin apariţia unei
zone mai tari, dureroase, chiar roşiatice, asemănătoare unui nodul;
• • mastita – infecţie a sânului manifestată ca o înfundare a ductelor, la care se adaugă
simptome asemănătoare gripei - febră, frisoane şi dureri în tot corpul;
• • candida mamară – infecţie cauzată de dezvoltarea bacteriei Candida Albicans în
zona sfârcului sau a areolei mamare; netratată, poate înainta în canalele galactofore
(situaţie în care durerea devine din ce în ce mai puternică) sau se poate transfera la
bebeluş (situaţie în care pot apărea pete
Pentru ameliorarea simptomelor provocate de acestea, se
recomandă:

:
• aplicarea de duşuri calde sau comprese calde pe sâni, timp de câteva minute,
pentru a mai reduce senzaţia de disconfort, chiar înainte de alăptare;
• utilizarea unei pompe de sân pentru a goli sânii de laptele în exces;
• alternarea strategiilor de alăptare pentru a stimula bebeluşul să sugă mai mult şi
de la ambii sâni;
• începerea alăptării cu sânul respectiv, în cazul înfundării ductelor, pentru a mai
elibera din presiune;
• masarea uşoară a zonei cu probleme;
• hidratarea eficientă;
• utilizarea unui sutien corespunzător ca mărime;
• evitarea poziţiilor de dormit care aplică presiune suplimentară pe acel sân;
• administrarea unor calmante pentru ameliorarea durerilor sau a unor antibiotice
dacă infecţia este mai serioasă, dar numai conform îndrumării medicului;
• tratarea în paralel a mamei şi copilului, în cazul candidei, pentru a preveni
trecerea bacteriei de la unul la celălalt.
REGULI DE IGIENA A ALIMENTATIEI
NATURALE