APARATUL DENTO-MAXILAR

 Aparatul dento-maxilar (A.D.M.) este unul dintre cele mai complexe sisteme ale organismului
uman, atât în ceea ce priveşte componentele sale morfologice cât şi în raport cu funcţionalitatea
sa foarte diversă.

Componentele A.D.M. sunt reprezentate de:

DINŢI = smalţ + dentină + pulpă dentară

PARODONŢIUL = structuri osoase de suport + gingie + membrană
periodontală, inclusiv cementul radicular
SISTEMUL ARTICULAR = articulaţia temporo-mandibulară
(A.T.M.) + sistemul neuromuscular + ocluzia dentară
RELAŢII MANDIBULO-MAXILARE
Studiul relaţiilor mandibulo-maxilare este deosebit de important în cadrul
proteticii dentare deoarece:

Orice tratament protetic trebuie aplicat numai după o temeinică

analiză ocluzală (morfologică şi funcţională) care să depisteze
eventualele abateri de la normal, funcţional, în vederea eliminării
lor;

Fără această pregătire preprotetică ocluzală tratamentul protetic

va permanentiza situaţia anormală şi va contribui nemijlocit la
evoluţia nefavorabilă în sensul deteriorării structuriilor şi
funcţiilor A.D.M.
 1. Elemente de relief pozitiv:
Cuspizii
Cingulum-ul
Crestele
Tuberculii
Mameloane

2. Elemente de relief negativ:

Şanţuri principale
Şanţuri secundare
Sulcus
Fose, fisuri, fosete
Depresiuni
Sub acţiunea muşchilor ridicători mandibula efectuează o mişcare de apropiere spre maxilar, mişcare care este
oprită, stopată, de contactul dintre cele două arcade dentare, cunoscute sub numele de stopuri ocluzale.

Primul grup de stopuri ocluzale este realizat de cuspizii vestibulari ai premolarilor şi

molarilor mandibulari care intră în contact cu fosele centrale şi fosele dintre crestele
marginale ale dinţilor laterali maxilari.
Al doilea grup de stopuri ocluzale este realizat de marginea liberă a dinţilor frontali
mandibulari care articulează cu faţa palatinală a dinţilor frontali maxilari în imediata
vecinătate a cingulumului (infracingular).
Al treilea grup de stopuri ocluzale este realizat de cuspizii orali ai premolarilor şi
molarilor maxilari care articulează cu fosele centrale şi fosele dintre crestele marginale ale
antagoniştilor mandibulari.
 IMPORTANŢA STOPURILOR
OCLUZALE

Prin stabilirea stopurilor ocluzale se realizează una din poziţiile esenţiale ale mandibulei:
poziţia de intercuspidare maximă, în care contactele dento-dentare dintre cele două
arcade sunt în numărul cel mai mare.

Stopurile ocluzale prezintă importanţă în funcţionalitatea A.D.M. respectiv pentru

triturarea alimentelor şi deglutiţie.

Au de asemenea, un rol determinant în menţinerea dimensiunii verticale de ocluzie.

 CONTACTELE OCLUZALE

CONTACT VÂRF CUSPID – FUND FOSĂ

CONTACTUL VERSANTELOR CUSPIDULUI CU VERSANTELE FOSEI

CONTACTUL DINTRE MARGINEA LIBERĂ A DINŢILOR FRONTALI

MANDIBULARI ŞI FAŢA LINGUALĂ A DINŢILOR FRONTALI MAXILARI -
INFRACINGULAR

CONTACT VÂRF CUSPID-

CONTACT TRIPODIC
FUND FOSĂ
 CONTACTELE OCLUZALE

CONTACTUL VÂRF CUSPID – VERSANT FOSĂ

CONTACTUL VERSANT CUSPID - VERSANT FOSĂ

CONTACTUL VÂRF CUSPID – VÂRF CUSPID

CONTACTUL ÎN SUPRAFAŢÂ

REDUCEREA NUMĂRULUI DE CONTACTE OCLUZALE

CONTACT VERSANT CUSPID – VERSANT FOSĂ CONTACT VÂRF CUSPID – VÂRF CUSPID
CINEMATICA MANDIBULARĂ
POSSELT – a studiat mişcările mandibulei urmărind deplasările efectuate de un singur
punct, punctul de contact între unghiurile mezio-incizale ale incisivilor centrali mandibulari.

Direcţia şi amplitudinea mişcărilor mandibulei este determinată de:

structurile particulare ale articulaţiilor temporo-mandibulare,

contracţia muşchilor mobilizatori

relieful ocluzal al celor două arcade dentare.

Astfel cele trei categorii de elemente anatomice poartă numele de determinanţi:

Posterior (articular)

Mijlociu (muscular)

Anterior (dentar)
CINEMATICA MANDIBULARĂ
Practic este vorba de mişcările de
deschidere, închidere, propulsie, retruzie
precum şi de rezultatele compunerii
acestora în plan sagital.
Înregistrarea acestor mişcări maxime,
limită, în plan sagital

obţinerea unei forme grafice

asemănătoare cu aceea a unui premolar,
sau aria mişcărilor maxime în plan
sagital.

BICUSPOIDUL LUI POSSELT

 CINEMATICA MANDIBULARĂ

IMPORTANŢA RELAŢIEI CENTRICE

Este poziţia cea mai înaltă, cea mai posterioară şi neforţată a condililor în
cavitatea glenoidă.
R.C. – ESTE O POZIŢIE CONSTANTĂ TOATĂ VIAŢA
În –stabilirea
R.C. ei un rol important revine ligamentelor (ligamentul
ESTE O POZIŢIE DIAGNOSTICĂ DE LA CARE PORNEŞTE ORICE ANALIZĂ
temporo-mandibular)
OCLUZALĂ – poziţie ligamentară

R.C.
Fiind cea mai
– POATE posterioară poziţie
FI DETERMINATĂ funcţională a condililor mandibulari –
ŞI TRANSFERATĂ
poziţie terminală
R.C. – ESTE O POZIŢIE FUNCŢIONALĂ
Nu este influenţată de dinţi – este prezentă toată viaţa
 CINEMATICA MANDIBULARĂ
Este o axă imaginară care trece prin cei doi condili mandibulari atunci când
aceştia realizează o mişcare de rotaţie pură, situaţie întâlnită în timpul
mişcării de deschidere a gurii, şi la revenirea mandibulei pe o distanţă de
maximum 20 mm.

DETERMINAREA A.B.T.
TRANSFERUL A.B.T.
METODA
METODA ANTROPOMETRICĂ
ANTROPOMETRICĂ
SE FOLOSEŞTE UN DISPOZITIV NUMIT ARC FACIAL DE TRANSFER - permite

METODA
METODA
transferul GRAFICĂ
GRAFICĂ
poziţiei arcadei maxilare faţă de A.B.T.

METODA
METODA PALPATORIE
PALPATORIE