27.05.

2020

ANALIZATORUL AUDITIV
BULUC DIANA
CNMK, clasa XA
Profesor coordonator Mogos Catalin
 ANATOMIA URECHII
 Urechea – analizatorul auditiv - la specia umană are un
rol foarte important în ceea ce priveşte comunicarea şi
socializarea cu alte persoane, totodată având şi funcţie în
echilibru şi direcţionarea spaţială.
 Aparatul acustico-vestibular prezintă mai multe segmente
şi anume:
- un segment periferic alcătuit din urechea externă,
urechea medie şi urechea internă;
- un segment intermediar reprezentat de calea acustică şi
cea vestibulară;
- un segment central reprezentat de centrii auditivi
corticali şi subcorticali şi centrii echilibrului.
Sistemul auditiv periferic este împărţit în trei componente şi anume:
- urechea externă alcătuită din pavilionul urechii şi conductul auditiv extern;
- urechea medie alcătuită din membrana timpanică, lanţul osicular, muşchii de la nivelul urechii
medii şi porţiunea pneumatizată a mastoidei;
- urechea internă localizată la nivelul stâncii temporalului ce este împărţită în vestibul, sistemul
canalelor semicirculare vestibulare şi cohleea definită ca fiind organul auditiv.
 URECHEA EXTERNA
 Este formată de pavilionul urechii şi conductul auditiv extern. Elementele componente ale urechii
externe sunt alcătuite din structuri fibrocartilaginoase ce sunt ataşate la nivelul pielii prin
intermediul pericondrului şi periostului propriu. Pavilionul urechii prezintă mai multe elemente şi
anume:
- helixul;
- antehelixul;
- tragusul;
- antetragusul;
- incizura intertragală;
- lobul urechii.
În partea superioară a locului de bifurcaţie a antehelixului se formează foseta naviculară. Pavilionul
şi conductul auditiv extern sunt unite prin intermediul concăi.

Conductul auditiv extern are formă de S italic şi este alcătuit în porţiunea externă de ţesut
fibrocartilaginos acoperit de piele ce prezintă foliculi pilosebacei şi glande ceruminoase şi o
porţiune internă, osoasă, situată la nivelul osului temporal. Este delimitat anterior de articulaţia
temporo-mandibulară, posterior de procesul mastoid, inferior de glanda parotidă, iar superior de
etajul mijlociu al bazei craniului.

Vascularizaţia este deservită de către artera temporală superficială, iar venele drenează către vena
jugulară internă. Limfaticele drenează la nivelul ganglionilor parotidieni, retroauriculari, pretragali
şi cervicali profunzi. Inervaţia poate fi senzitivă sau parasimpatică. Inervaţia senzitivă este dată de
plexul cervical superficial prin nervul mare auricular, de trigemen prin nervul auriculo-temporal şi
de nervul facial printr-o ramură senzitivă a sa.
URECHEA EXTERNA
 URECHEA MEDIE
 Este alcătuită din casa timpanului, trompa lui Eustachio şi celulele mastoidiene.
Casa timpanului poate fi descrisă ca un cub ce prezintă:
- un perete extern reprezentat de timpan. Timpanul prezintă pe faţa externă tegument şi pe faţa
internă, mucoasă de tip respirator. Timpanul prezintă mai multe porţiuni:
• o porţiune superioară ce mai poartă denumirea şi pars flacida;
• o porţiune inferioară ce mai poartă denumirea de pars tensa; Acestea două se inseră la periferie la
nivelul şanţului timpanal prin intermediul ligamentului Gerlach. Acest ligament spre partea
mediană se răsfrânge pe apofica ciocanului dând naştere la ligamentele timpano-maleolare. În
centrul membranei timpanale se găseşte ombilicul sau umbo, la nivelul căruia ajunge mânerul
ciocanului. De la nivelul umbo pleacă antero-inferior conul luminos a lui Politzer.
- peretele intern se împarte într-o porţiune superioară reprezentată de relieful canalului semicircular
extern şi o porţiune inferioară ce conţine fereastra ovală, fereastra rotundă, sinus timpani şi
promontoriu. În spatele celor două ferestre se găseşte sinus timpani ce corespunde ampulei
canalului semicircular posterior.
- peretele posterior. La nivelul acestuia se găseşte aditus ad antrum, o formaţiune anatomică sub
formă de canal ce asigură comunicarea urechii medii cu mastoida. Tot aici se regăseşte piramida,
descrisă fiind ca o proeminenţă unde este regăsit muşchiul scăriţei şi recesul facialului, precum şi o
zonă depresionară ce deserveşte de cele mai multe ori pentru abordul posterior chirurgical al
căsuţei timpanului.
-peretele anterior cunoscut şi sub numele de peretele tubocarotidian prezintă la nivelul său
orificiul trompei lui Eustachio, precum şi canalul muşchiului ciocanului.
- peretele inferior ce este în raport cu golful venei jugulare;
- peretele superior ce este în raport cu fosa cerebrală mijlocie.
-Casa timpanului poate fi împărţită în trei nivele şi anume:
1. recesul epitimpanic ce mai poartă denumirea şi de atică;
2. mezotimpan;
3. recesul hipotimpanic.
Tot la nivelul casei timpanului se întâlneşte lanţul osicular alcătuit din ciocan, nicovală şi
scăriţă, a cărui scop este de a transmite sunetele primite de timpan la nivelul ferestrei
ovale. Întreg lanţul osicular este pus în mişcare prin contracţia muşchiului scăriţei şi a
muşchiului tegmen timpani.
Procesul mastoid este alcătuit din mai multe cavităţi pneumatizate a căror interior este
căptuşit cu mucoperiost. Procesul de pneumatizare a cavităţilor mastoidiene se desfăşoară
începând cu primul an de viaţă până la vârsta de 12 ani. Comunicarea dintre urechea medie
şi procesul mastoid se realizează prin intermediul aditusului ad antrum.
Trompa lui Eustachio este canalul de legătură dintre urechea medie şi rinofaringe. Este
alcătuită dintr-o porţiune externă osoasă şi o porţiune internă cartilaginoasă. Muşchii ce
determină prin contracţia lor închiderea şi deschiderea trompei sunt muşchii peristafilin
extern şi peristafilin intern.
 URECHEA INTERNA
 Este localizată la nivelul stâncii temporalului şi prezintă 2 porţiuni (una pentru organul acustic şi una
pentru organul vestibular). Este alcătuită din multiple canale interconectate ce poartă denumirea generică
de labirint.

Labirintul membranos este umplut cu un fluid bogat în potasiu ce poartă denumirea de endolimfă şi
conţine celule senzoriale ciliate. Labirintul membranos este împărţit într-un labirint vestibular şi într-un
labirint cohlear sau cohleea ce sunt conectate prin ductul reuniens. Vestibulul membranos conţine utricula
şi sacula ce sunt formaţiuni membranoase. Acestea două din urmă sunt interconectate prin intermediul
ductului utriculo-sacular în care se deschide canalul endolimfatic. Canalul endolimfatic se termină în
fund de sac, formând sacul endolimfatic la nivel epidural. Modul de funcţionare a sacului endolimfatic nu
este complet înţeles. Se crede că acesta are o funcţie secretorie şi că ar avea un rol important în reglarea
endolimfei şi a proceselor imune de la nivelul urechii interne.

Labirintul vestibular este alcătuit din 3 canale semicirculare, sacula şi utricula, ductul reuniens, ductul
utriculo-sacular, ductul endolimfatic, scaul endolimfatic. Labirintul membranos a cohleei este ductul
cohlear ce realizează o rulare de 2 ture şi jumătate în jurul unui ax central denumit columelă.
Canalele semicirculare membranoase sunt localizate în canalele semicirculare osoase, fiecare prezentând
câte un braţ ampular şi unul neampular, la fel ca cele osoase. La nivel ampular se identifică creasta
ampulară ce este alcătuită din epiteliu senzorial, cupula terminală şi terminaţii nervoase.
Cohleea membranoasă este un canal spiralat membranos situat înăuntrul canalului cohlear. Ea începe la
nivel vestibular print-o extremitate în fund de sac localizată la nivelul recesului cohlear, iar comunicarea
acestuia cu sacula se face prin intermediul ductului reuniens. Cohleea membranoasă, împreună cu lama
spirală, împart ductul spiral cohlear osos în scala vestibulară şi scala timpanică.
 FUNCTII ALE URECHII
 Funcţia auditivă
 Pavilionul urechii captează sunetele din mediul extern şi le transportă prin
conductul auditiv extern până la nivelul membranei timpanice. Aceasta
vibrează şi transmite unda sonoră către lanţul osicular. Acesta din urmă
transmite unda spre membrana ferestrei ovale şi de aici la nivelul perilimfei.
Dacă excitaţia sonoră depăşeşte 80 dB, muşchiul scăriţei se contractă reflex
blocând transmiterea undelor sonore şi protejând în acest mod auzul. Undele
sonore periodice transmise de scăriţă în fereastra ovală se transformă în
vibraţii spre membrana bazilară. De asemenea, lichidele urechii interne
(endolimfa şi perilimfa) se mişcă în acelaşi sens cu fereastra ovală. Aparatul
neurosenzorial localizat la nivelul urechii interne ce poartă denumirea de
organul Corti va transforma informaţia sonoră în curent bioelectric. Pe calea
nervului acustic, impulsul electric se va transmite până la cortex, unde se va
transforma în senzaţie de percepţie.
Funcţia vestibulară
 Scopul analizatorului vestibular este de a ajuta omul să se orienteze în spaţiu
şi să îşi menţină echilibrul atât cel static cât şi cel dinamic. Aparatul
neurosenzorial este reprezentat de organul Scarpa, de unde excitaţiile sunt
preluate de nervul vestibular şi apoi sunt transmise către trunchiul cerebral.