Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
TESTEMIȚANU”
Totalizare Nr. 2
K si H patrund in dentina(active,autoaschiere)
U nu taie dentina dar bine prelucreaza canalul si sunt mult mai sigure, inofensi. Instrumente cu
sectiunea transversal patrata- flexibilitate acea mai mica, triunghiulara- mai flexibile, iar romboida- cele
mai flexibile.
•
Codificarea instrumentelor endodontice conform marimii
•
Culoarea minerului
• Inele colore pe miner sau tija : - inel culoare alba
• inel culoare galbena
• zmeuriu/roz- 006
• sur- 008
• violet- 010
• alb- 015,040, 090
• galben- 020,050,100
• rosu- 025,055,110
• albastru- 030,060,120
• verde- 035,070,130
• negru- 040,080,140
Avantaj
• Timp de sterilizare redus
• Dezavantaj
• Capacitate de sterilizare redusa
•
• e) sterilizarea glasperlenica- se efectueaza printr-un aparat special la 230-270° C timp de 10 sec
•
• f) sterilizarea la rece- imersionarea instrumentelor si a frezelor intr-o sol antiseptic, pt
instrumentele rezistente la coroziune. Se foloseste sol tripla (Na Hidrocarbonatis-15g; formalin
40% -20g; fenol pur lichifiat-3g; apa distilata-1 litru).Apoi instrumentele sunt clatite in apa si
sterilizate in pupinel 5 min.
•
• Reguli generale in realizarea sterilizarii
• -la fiecare sterilizare se utilizeaza un indicator de process
• -aparatul de sterilizare sa fie verificat cu un indicator biologic la 1-2 saptamiini
• -inregistrarea indicatorilor fiecarii sterilizari in special cei biologici
• Metoda de dezinfectie in endodontie
•
•
• În 2006, s-au mai produs două file-uri de finisaj F4 (ISO 40) și F5 (ISO
50) în cadrul sistemului ProTaper Universal, destinate preparării
treimii apicale.
3. Sisteme ProTaper
• În set este inclus și un file formator auxiliar (Shaping File X-SX)
care este utilizat în cazul rădăcinilor mai scurte pentru a modela
în mod optim porţiunea coronară a canalului sau în rădăcinile
mai lungi pentru lărgirea, formarea treimii coronare prin mișcări
de pensulare (“ periere”).
• Pe lângă conicitatea variabilă protaper-urile au un șir de
particularităţi constructive:
- în secţiune transversală au o formă triunghiulară cu 3 faţete
convexe, care reduc contactul instrumentului cu pereţii canalului;
- 3 lamele asigură o eficienţă tăietoare sporită
- File-urile protaper au un unghi de înclinare a faţetelor
tăietoare și a lungimii pasului de spirală, care permanent variază.
Aceasta permite înlăturarea eficace din canal rumegușul de
dentină, prevenind blocarea file-ului;
3. Sisteme ProTaper
• Metoda tabelară
• Metoda anatomică
• Metoda tactilă
• Metoda ”conurilor de hârtie”
• Metoda radiologică
• Metoda clinico-radiologică
• Metoda electrometrică sau
electronică
4.Lungimea calculată a dintelui și rădăcinii.
• Metoda tabelară
• Se folosesc valorile medii ale lungimii rădăcinii
și dintelui pentru fiecare grup de dinți, cu
deviația lor minimă și maximă.
• Pe instrumentul endodontic stopperul de
cauciuc este fixat la o valoare care corespunde
lungimii medii a dintelui prelucrat. Dacă, după
introducerea instrumentului în canalul radicular,
stopperul de cauciuc ajunge până la marginea
incizală sau masticatorie, atunci capătul
instrumentului se află la nivelul orificiului apical.
4.Lungimea calculată a dintelui și rădăcinii.
• Dar aceste date pot fi doar preliminare, deoarece variațiile individuale
pot atinge 3-5 mm.
• Determinarea lungimii calculate a dintelui pe baza unor valori medii
ale lungimii dintelui trebuie confirmată obiectiv – prin metodele
roentgen sau electrometrică.
4.Lungimea calculată a dintelui și rădăcinii.
Metoda anatomică
• Se orientează după raportul dintre
lungimea coroanei și lungimea
rădăcinii, care în medie este de 1:2 (la
canini – 1:2,5).
• Dar și această metodă este
aproximativă și insuficient de veridică.
5.Metoda tactilă. Metoda radiologică.
Simțul tactil al operatorului – se bazează pe măsurarea
lungimii instrumentului introdus până la intuirea constricției
apicale prin senzația de rezistență în canalul radicular.
• Metoda este subiectivă și, presupune depinderea unor
dexterități în sesizarea modificărilor de rezistență ale
acului. Până și un clinician cu experiență nu poate
determina garantat și cu precizie localizarea apexului, mai
ales când canalul este strâmt în treimile coronară și medie.
• De aceea, este frecvent necesar în prealabil de prelucrat
instrumental porțiunile sus menționate ale canalului. Doar
atunci va fi strâns reținut în canal exclusiv vârful
instrumentului endodontic, și informația tactilă va fi
veridică.
5.Metoda tactilă. Metoda radiologică.
• Metoda radiologică
• Se bazează pe realizarea unei radiografii cu
introducerea în canalul radicualr a unui
instrument endodontic cu stopper.
• Este important, ca instrumentul endodontic să
ajungă doar la apexul fiziologic, de aceea pentru
determinarea profunzimii se folosește frecvent
un instrument nu prea fin, pe motiv că poate fi
ușor avansat după orificiul apical. Pentru aceasta
se folosesc ace de diagnostic sau ace radiculare
Miller.
5.Metoda tactilă. Metoda radiologică.
• Lungimea canalului radicular este fixată pe instrument
cu ajutorul stopperelor.
• După determinarea radiologică a lungimii de lucru a
canalului radicular acul pentru diagnostic se extrage din
canal și se determină lungimea de lucru în milimetri.,
reper orientativ pentru determinarea acelor endodontice
ce vor fi folosite pentru prepararea canalului radicular.
• Această metodă permite determinarea și a gradului de
permeabilizare a canalului radicular, direcției vehiculării
instrumentului endodontic, prezenței unei oarecare
perforații, sau curburi canalare, a stării țesuturilor
periodontale.
6. Metoda clinico-radiologică de determinare a
lungimii de lucru a canalului radicular.
• Determinarea lungimii de lucru prin metoda dată se
bazează pe obținerea unor date precise referitor la localizarea
zonei de joncțiune cemento-dentinare cu ajutorul unui clișeu
radiologic cu un ac pentru diagnostic (cu stopper) introdus în
canalul radicular (până la constricția apicală).
• După evaluarea radiologică și retragerea acului din canalul
radicular, se determină lungimea canalului în milimetri.
• Pentru calcularea corectă a lungimii canalului este necesar
de a scădea 1 mm(eroarea tehnică radiologică specifică) din
lungimea acului, măsurată pe radiografie. Această valoare va
deveni reper pentru radiografia repetată, care va indica de
această dată cu multă precizie zona de constricție apicală.
Lungimea respectivă este din nou fixată pe instrument cu
ajutorul stopperelor.
8.Procedeul Dieck.
• Pentru evitarea repetării a radiografiei (de ex., la
prezența unei deformări/alungiri/puternice a
imaginii), se recurge la metoda Dieck, în cazul
căreia se folosește o singură radiografie și o
formulă.
• D= A x d /a , în care
• D – lungimea reală a dintelui
• A – lungimea reală a acului introdus în canal
• d – lungimea aparentă (pe radiografie) a dintelui
• a – lungimea aparentă (pe radiografie) a acului
introdus în canal.
8.Procedeul Dieck.
Pentru a fi realizare acest procedeu, este
necesar :
• Un ac K #10 sau #20, prevăzut cu stopper;
• De introdus acul în canal la lugimea de lucru
estimată;
• De efectuat o radiografie în incidență RIO;
• De măsurat lungimea reală a acului și cea
obținută pe radiografie;
• De calculat lungimea reală a dintelui conform
formulei.
9.Metode electronice. Avantaje, dezavantaje.
Indicații. Instrumentar. Aparataj.
• Dacă în regiunea apexului vor rămâne resturi pulpare sau rumeguș dentinar după prelucrarea cu
instrumente endodontice, nu se va forma dentina în jurul obturației radiculare.
• Fiecare instrument endodontic trebuie studiat înainte de a fi inserat în canalul radicular. Dacă se
remarcă răsucirea spirelor de pe partea activă, instrumentul endodontic trebuie înlocuit pentru a
evita fracturarea acestuia.
• Instrumentele trebuie folosite într-o consecutivitate strictă, respectând ordinea manipulațiilor,
prevăzută de tehnica de lărgire a canalului radicular aleasă.
• În timpul efectuării manipulărilor endodontice nu trebuie aplicată o forță excesivă, fiindcă aceasta
poate duce la deformarea și fracturarea instrumentului.
• Dacă instrumentul s-a blocat totuși în canal, trebuie să îl descarcerăm fără eforturi, rotindu-l
contrar acelor de ceasornic și să-l extragem.
• În timpul lărgirii canalului cu ajutorul instrumentelor manuale nu se folosesc multe rotiri. Mișcările
de bază sunt du-te vino și de pilire.
• În prelucrarea mecanică a canalelor radiculare se folosesc instrumente endodontice în asociere cu
preparate pentru lubrifierea și lărgirea chimică a canalului radicular (pe bază de EDTA) în formă de
fluide și geluri, ceea ce scade riscul blocării și fracturării instrumentului în canalul radicular, precum
și accelerează lucrul.
• Este categoric interzis de a lucra într-un canal uscat.
• Pentru optimizarea curățirii sistemului de canale radiculare trebuie frecvent în procesul prelucrării
mecanice de irigat acesta cu soluții antiseptice, preferabil după folosirea fiecărui instrument
endodontic.
4.Reaming
• Reaming-ul reprezintă o operare succesivă cu
reamere și cu K-fileuri în canalele radiculare, prin
introducerea (”penetrația”), rotirea și extragerea lor
succesivă.
• În procesul de reaming în momentul rotirii dentina de
pe pereții canalului radicular este retezată cu lamele
ascuțite ale instrumentului, și în acest fel instrumentul
este avansat printr-un canal cu un diametru mai îngust,
decât cel al instrumentului. Repetarea acestei manopere
atribuie canalului o formă conică.
• Cu ajutorul reaming-ului se efectuează sondarea,
permeabilizarea, formarea canalului radicular, precum și
calibrarea lui pentru ulterioara obturare.
4.Reaming
• Variante de reaming:
• Varianta clasică – rotirea completă – se aplică rar. În principal
acest procedeu este folosit doar la ultimele stadii de formare
a canalului radicular.
• La baza tehnicii ”întoarcerea ceasornicului” stă rotirea
reciprocă în sensul și contrar sensului acelor ceasornicului
într-un sector aproximativ 90°-180° (¼ sau ½ de rotație), cu o
avansare concomitentă ușoară a instrumentului spre apexul
radicular. Pe măsura lărgirii canalului instrumentul este
deplasat tot mai apical.
4.Reaming
• Tehnica ”forței echilibrate” – prevede introducerea
instrumentului în canalul radicular, avansarea lui cu
rotire în limita a 60-90° spre apexul radicular, iar
apoi rotirea contra sensului acelor ceasornicului la
120° cu menținerea presiunii apicale.
• Cele mai frecvente complicații, ce apar în urma
reaming-ului, sunt fracturarea instrumentului și
formarea pragurilor pe pereții canalului radicular.
5.Pilirea circumferențială.
• Fileing – presupune isntrumentarea
cu ajutorul K- și H-file-uri, ce include
mișcări longitudinale în canalul
radicular, raclarea dentinei de pe
pereții canalului radicular fiind
realizată prin mișcări ”în sus-în jos”
(fără rotire).
5.Pilirea circumferențială.
• Variante de fileing:
• Varianta clasică – presupune raclarea țesutului de pe pereții
canalului radicular prin mișcări longiudinale fără rotire.
Retezarea dentinei se produce doar la retracția
instrumentului.
• Tehnica de fileing ”în circumferință” include introducerea
instrumentului până la momentul blocării instrumentului de
către pereții canalari și rotirea cu ¼-½ rotație cu avansare
spre apical. Apoi instrumentul este retras, fiind succesiv
presat către pereți pe întreaga circumferință a canalului.
5.Pilirea circumferențială.
• Complicațiile în cazul fileing-ului sunt
- Formarea pragurilor pe pereții canalului radicular și
modificarea formei lui
- Fileing-ul efectuat într-un canal radicular curbat poate duce
la subțierea , iar mai apoi – la perforarea peretelui convex a
canalului radicular.
6.Recapitularea.
• Prezintă prelucrarea de control cu ultimul file apical (nr.25),
pentru a netezi pragurile formate și a preveni obstruarea
apexului cu rumeguș de dentină.
• Primul file care a ajuns la apex, se numește initial apical
file(IAF), ultimul file care a ajuns la apex, formează ”stopul
apical”, se numește apical master file(AMF), și ultimul file
folosit (cu diametrul maxim) la prelucrarea canalului – final
file (FF).
• Toate procedeele de preparare manuală a canalelor
radiculare se utilizează, aparte sau prin combinare, la diferite
etape de tratament endodontic.
7. Metoda lărgirii chimice a canalelor
radiculare.
• Metoda se bazează pe introducerea în lumenul canalar a unei
soluții de acid oarecare. Ca urmare – are loc decalcifierea și
ramolirea dentinei parietale, ceea ce facilitează procesul
instrumentării ulterioare.
• Soluții utilizate:
- Mai des, soluții neutre sau ușor alcaline de 10-20 % de EDTA (acid
etilendiamintetraacetic) sau săruri ale acestuia:
- Trilon B (sare disodică de EDTA)
- Sare tetacină-calciu-disodică de EDTA
Fluidele pentru lărgirea chimică a canalelor radiculare sunt
produse sub formă de preparate fabricate și, pe lângă derivate de
EDTA, conțin antiseptice, stabilizatoare și alte componente.
Lărgirea chimică a canalelor radiculare nu substituie lărgirea lor
mecanică(instrumentală), ci doar o suplimentează și o facilitează.
7. Metoda lărgirii chimice a canalelor
radiculare.
• Metoda de lărgire:
1. Înainte de lărgirea chimică a canalului radicular se recomandă de a
neutraliza conținutul acestuia: de îndepărtat, pe măsura posibilității, resturile
pulpare și produsele alcaline (ex., hipocloritul de sodiu).
2. După uscarea cavității dintelui, cu ajutorul pipetei sau a branșelor
pensei pe ostiumurile canalare se aplică o cantitate mică de soluție a unui
preparat oarecare, care este propulsat în canalul radicular cu ajutorul unui K-
reamer sau K-file pe parcursul a 2-3 minute. Apoi se trece la lărgirea mecanică
cu ajutorul instrumentelor endodontice. Acțiunea chimică este alternată cu cea
mecanică până nu se obține rezultatul necesar.
În cazul în care canalele radiculare sunt puternic calcificate sau
obliterate, atunci când nu pot fi permeabilizate în prima vizită, se folosește o
buletă de vată, plasată pe ostiumurile canalare, și se închide cu un pansament
ermetic pe un termen de 2-7 zile. La a doua vizită pansamentul este îndepărtat,
iar canalul este instrumentat, alternând lărgirea chimică cu cea mecanică.
7. Metoda lărgirii chimice a canalelor
radiculare.
• Gelurile endolubrufiante conțin:
• Substanțe lubrufiante, care facilitează deplasarea instrumentelor în canalul radicular.
• EDTA,
• Antiseptice,
• Agenți flotanți, care contribuie la îndepărtarea particulelor de dentină.
Cea mai importantă calitate a acestor geluri este nu atât capacitatea de a lărgi chimic
canalul radicular, cât efectul de lubrifiere, capacitatea de a facilita glisarea instrumentului
endodontic în canalul radicular, diminuând riscul de a rămâne instrumentul respectiv
blocat.
Metodica de utilizare a gelurilor endolubrifiante:
• o cantitate neînsemnată de gel este aplicată pe instrumentul endodontic sau este
introdusă în canalul radicular. Imediat după aceasta se trece la prelucrarea mecanică.
• Procedeul se repetă de câteva ori, având grijă ca pereții canalului și partea activă a
file-uluisă fie continuu acoperite cu o cantitate neînsemnată de gel endodontic.
La permeabilizarea și prelucrarea instrumentală a canalelor radiculare remediile
pentru lărgirea chimică a canalelor radiculare – geluri și fluide – trebuie utilizate în 100%
din cazuri.
8. Preparate pentru lărgirea chimică a canalelor radiculare.
De reținut că:
• Introducerea acului în canal se face pasiv, numai retragerea fiind activă (timp în
care se produce lărgirea propriu-zisă)
• Reintroducerea acului în canal se face de fiecare dată în alt punct al circumferinței
acestuia pentru realizarea actului de lărgire circulară
• Conformarea canalului (preparația) va fi uniformă cu o conicitate continuă.
• Utilizarea cu presiune excesivă la nivelul curburii interne a canalului poate duce la
îndreptarea curburii ( fenomenul de streapping) sau chiar perforația liniară a
peretelui respectiv( fenestrarea)
• Este necesar de a dispune de un set complet de instrumente endodontice calitative.
• Înainte de prelucrarea instrumentală trebuie lărgit orificiul de intrare, atribuindu-i o
formă infundibulară (în pâlnie)
• Este important de creat corect accesul către orificul de intrare a canalului radicular:
regula “4F” : instrumentul endodontic trebuie introdus în canal fără forțare și fără
flexare!!!
• Înainte de prelucrarea mecanică a canalului radicular este obligatoriu de stabilit
lungimea de lucru.
• După determinarea lungimii de lucru a dintelui toate instrumentele trebuie folosite în limitele
ei. Prelucrarea excesivă sau scoaterea ei după foramenul apical reprezintă principala cauză a
durerii post- obturatorii.
• Instrumentele trebuie folosite într-o consecutivitate strictă, respectând ordinea manipulațiilor,
prevăzută de tehnica de lărgire a canalului radicular aleasă
Sistemul Profile
Sistemul Protaper.
• Elaborat de Denstply
• Seria include 3 file-uri formatoare si 3 file-uri de
finisare:
-file auxiliar formator(shaping Filex-SX)
-doua file-uri formatoare(Shaping File S1 si S2)
-trei file-uri de finisare (F1, F2, F3)
4. Sistemul ProTaper universal
• - Conicitatea modificată:
• - Previne efectul de rotire/blocare;
• - Permite crearea conicității apicale crescute cu Finishing files –F1,
F2, F3
• -Permite formarea perfectă a canalului cu ajutorul a câtorva
instrumente.
5. Sistemul Profile
a)
7.Sistemul WaveOne
• b). WaveOne File primar (25/08, inel roșu) •
Majoritatea canalelor radiculare (lungime
medie, moderată curburi în părțile medii și
apicale).
b)
7.Sistemul WaveOne
• c. Dacă primul instrument are lungimea de lucru
de dimensiunea 25 sau mai mare, se recomandă
utilizarea WaveOne File mare (40/08, inel negru) .
• Acest file este indicat în principal pentru diametru
mai mare și relativ drept al canalelor radiculare.
c)
9.Mișcare reciprocă.
• Mișcarea reciprocă poate fi definită ca o mișcare
repetitivă în jos și în sus sau înainte și înapoi. În endodonţie
este rotaţia alternativă în canal: în sensul acelor de ceasornic
și în sens invers a acelor de ceasornic.
• Compania de producere „Dentsply” a introdus o
tehnologie nouă în combinarea mișcărilor reciproce prin
creșterea gradelor de rotaţie în sens invers acelor de
ceasornic (150°) faţă de cele în sensul acelor de ceasornic
(30°), creând o rotaţie completă la fiecare trei cicluri de
oscilaţii.
• Această acţiune cu mișcare reciprocă ar fi rezultatul zonei
de contact mai mare între instrument și pereţii canalului,
producând o debridare la fel de eficientă ca și rotaţia continuă
mai ales în canale curbe.
9.Mișcare reciprocă.
Avantaje:
• Un instrument „reciproc” înlocuiește mai
multe instrumente manuale și/sau rotative.
• De obicei este suficient un singur file pentru
prepararea canalului.
• Este de unică folosinţă (dacă se încearcă
sterilizarea: se deteriorează mânerul și nu mai intră
în piesă), înlăturând riscul contaminării încrucișate,
fracturarea din cauza oboselii ciclice și evitarea
apariţiei coroziunii instrumentului.
9.Mișcare reciprocă.
• Timpul de lucru necesar preparării
canalelor a scăzut cu până la 75% faţă
de sistemele rotative uzuale.
• Protocolul operator este foarte ușor
de realizat.
• Va multumesc pentru
atentie !!!